Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DANIEL MAGHERESCU: INSTANTANEU LIRIC

DANIEL MAGHERESCU: INSTANTANEU LIRIC

Minunea

 

 

Nu aştepta o minune

Să apară aievea din cer,

Singur croieşte-ţi drumul în lume

Singur, ca un ienicer.

 

Soarta îţi îndreaptă paşii

Mereu către zări de cristal,

Bolta senină îţi pune urmaşii

Tot mai sus, pe un piedestal.

 

Dar nu aştepta minunea,

Ea va veni negreşit,

Pune-ţi pe frunte cununa

Ce te va purta spre labirint.

 

Fii, dar, senin în gândire,

Şi pune speranţele toate,

Fii copleşit de fericire

Şi ai să vezi că se poate.

 

 

 

Curcubeul

 

 

Peste bolta de mătase

Raza curcubeului

Şi-a făcut întâia-şi casă

În desişul codrului.

 

Freamătă desişul verde

Al naturii dezmorţite,

Peste care lin se vede

În nuanţe ofilite.

 

Obosit e luminişul

Peste tot sclipiri măreţe

Se zăresc între desişul

Frunzelor de fag cochete.

 

Sun-un glas în depărtare

Atmosfera e vegheată,

Peste ramuri seculare

De natura renegată.

 

Nestemate

 

 

Nestemate la oglindă

Fata s-a dus ca să pună,

Multe ofrande într-o firidă

Şi o cunună.

 

Nenumărate sunt darurile ei

Pe care nu a contenit să le dea,

A pornit apoi cu un alai

În urma sa.

 

Din depărtare acum ea se uită

Se miră cât de departe a ajuns,

Pe cât este ea de înmărmurită

Şi fără răspuns.

 

Vede iarăşi în trecut o suflare

Câte în lună şi câte în stele,

Tăcută a rămas acum de uimire

De toate cele.