Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIN IFRIM: Irina plantează îngeri ai somnului

MARIN IFRIM: Irina plantează îngeri ai somnului

Îngerii sunt ceea ce ni se spune că sunt, nu am dubii şi nici certitudini.

Doar citesc despre îngeri. Există semeni despre care, în intimitatea mea,

îi bănuiesc a fi îngeri. Un fel de vârstnici străvezii luaţi

 la Domnul din creşe, grădiniţe, spitale etc.

Sau nişte copii de sute de ani ocrotitori pe umerii istoriei lumii.

Îngerii citesc şi scriu poeme în cute rimate pe frunţi de mame universale.

Nu cunosc decât câteva cuvinte din limba lor terestră: lumina,

căldura, mângâierea, zâmbetul, zborul. Doar semne pline.

Filozofii vorbesc prostii inteligente despre sexul aerului cu lumina.

Nu-ţi trebuie ochi mari ca să-ţi închipui un înger. Ochiul minţii

e deja un început de drum spre sălaşurile îngerilor.

Dacă ei sunt fiinţe spirituale cu inteligenţă, emoţii şi voinţă

e posibil ca, din când în când, în trupurile noastre să poată

locui câte un înger. Bun sau rău. Cel bun, gratuit, cel rău, cu

chirie. Unii locuiesc direct în perfuzii, alţii în locul de lângă

inimă, sufletul, trupul lor nevăzut. Au nume cât nu cuprinde

nici-o carte de telefoane, câte stele şi neu(t)roni nu ştim.

Dacă suntem veniţi din pământ, cum se spune, înseamnă

că îngerii plantează păduri în trupurile noastre, viaţă

după viaţă, mereu de la capăt. Am văzut (?) înger în halat alb,

am văzut (?) oameni slabi de îngeri, inclusiv în oglindă.

Copil fiind, vedeam îngeri în fluturii din jurul lămpii, apoi în lacrimile

bunicii, când se aşeza în genunchi în faţa crucii bunicului, plângând

într-o limbă tradusă dincolo, de un înger poliglot, precum chimia şi fizica

pentru toţi. Cred în îngeri, s-au obişnuit cu mine, orb în adânc, în propriul

hău. Îi presupun, îi strig pe nume, le cunosc semnele, lumea lor nu poate

fi decât miri(fi)că şi mai uşoară ca zborul deasupra zborului din zbor.

Undeva, înainte şi după rostul acestor cuvinte, o fetiţă, Irina,  plantează brazi,

un fel de sicrie vii, în care cândva vom dormi până la starea de îngeri frunzoşi.

Marin Ifrim