Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – 1 Decembrie

FLORIN T. ROMAN – 1 Decembrie

Motto:  Un popor grav rănit încă mai păşeşte, anevoios,

ca printr-o lacrimă amară, dar vie,

pe un drum de pământ noroios,

de la Sarmisegetusa Regia, prin Blaj, spre veşnicie.

 

 

Pe uliţa ce traversează de-a lungul

şi de-a moartea România,

căutând omenia,

am trecut în această dimineaţă, devreme,

păşind agale, la braţ cu istoria

scrisă în binecuvântări şi blesteme.

 

Undeva înainte l-am văzut pe Ştefan

copil în faşă,

cu pinteni şi cu cravaşă,

purtând într-o mână o cruce de lemn

şi-n cealaltă un paloş pe care scria

un vers eminescian şi-un îndemn.

 

M-am oprit puţin, preţ de-un veac,

la o casă în care ştiam

de la râu, de la ram,

că locuieşte Brâncoveanu cu cei patru fii

şi-am zărit pe fereastră, în luciri de opaiţ,

un potir, o Psaltire şi nişte icoane vii.

 

De pe marginea uliţei, din iarba

unui mal de pârâu,

înaltă până la brâu,

ce mirosea a grâu copt şi-a sânge de om

se vedea cum Nică alerga prin grădini

şi cum Porumbescu compunea sub un pom.

 

Nişte ţepe medievale înalte şi zvelte

în care atârnau lăcomii şi trădări

străjuiau ca nişte mirări

o răscruce cu poteci haiduceşti şi destine,

deasupra Vlaicu survola rănile Carpaţilor

iar la zenit Slavici scria un basm cu suspine.

 

Dar iată un cap de lup şi-un tricolor!

Între primul şi ultimul

paşii sărmanei mele ţări mă dor!

Dar iată Columna lui Traian şi Coloana lui Brâncuşi!

În prima şi mai ales în ultima

simt că va veni izbăvirea acuşi!

 

Pe uliţa ce traversează în lung

şi în cer ţara mea mereu tulburată,

căutând pacea până acum niciodată aflată,

am trecut azi dinspre lacrimă spre apus,

păşind, smerit, alături cu Burebista,

cu Mihai, cu Horea şi mai ales cu Iisus.

 

scrisă cândva, în istoria recentă a Erei Creştine