Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN — România mea personală – partea 4/5

FLORIN T. ROMAN — România mea personală – partea 4/5

POLITICA EXTERNĂ

 

România mea personală pune un accent deosebit pe o colaborare cât mai strânsă cu ţările vecine, în primul rând, dar şi cu celelalte ţări ale lumii.

România mea apreciază eforturile UE şi NATO de a făuri o Europă şi o lume mai bune, dar:

1.Îl pune întotdeauna pe primul loc pe Dumnezeu, conform devizei Regelui Carol I, inscripţionată pe stema regală: NIHIL SINE DEO – NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU;

2.În România mea, homosexualitatea, prostituţia şi incestul nu vor fi niciodată legalizate. Homosexualii, prostituatele, incestuoşii, pedofilii şi ceilalţi perverşi sexual sunt obligatoriu internaţi şi trataţi, cu grijă, în spitale de psihiatrie, de către medici psihiatri în colaborare cu preoţi, până la completa lor vindecare;

3.În România mea este interzisă cu desăvârşire orice formă publică de manifestare a sexualităţii (bordelurile, cluburile de streap-tease, sex-shop – urile, filmele sexy şi porno,  revistele şi fotografiile de profil, reclamele cu femei în costume de baie sau îmbrăcate sumar, limbajul vulgar etc.).

4.Concubinajul, adulterul, avortul (indiferent de stadiu), folosirea metodelor contraceptive (indiferent de felul lor, incluzând şi prezervativul), cerşetoria şi vrăjitoria (incluzând astrologia, chiromanţia, ghicitul în cafea etc.) constituie infracţiuni şi sunt pedepsite ca atare;

5.Alcoolicii, consumatorii de droguri, fumătorii, au dreptul la asistenţă medicală gratuită în scopul de a scăpa de aceste patimi. Cei violenţi sunt obligatoriu internaţi în spitale de psihiatrie, până la deplina vindecare;

6.Celor care nu sunt homosexuali, prostituate, incestuoşi, practicanţi de avort, vrăjitori etc., dar sunt de acord cu legalizarea homosexualităţii, a prostituţiei, a incestului, a avortului, a vrăjitoriei etc., sau nu au nimic împotriva lor, li se recomandă să consulte un preot şi un psihiatru.

7.În România mea este aspru pedepsită orice formă de manifestare a violenţei (violenţa publică – pe stradă, pe stadioane etc., în familie), dar şi difuzarea de filme, ştiri şi orice alte programe care conţin secvenţe cu caracter violent, atât la televiziune cât şi pe internet).

Totuşi, există o excepţie: este admisă şi chiar recomandată violenţa părinţilor asupra copiilor, dar numai atunci când aceasta este exercitată cu blândeţe, în scop educativ.

(Până am împlinit 16 ani, tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, obişnuia să îmi aplice corecţii corporale cu cureaua de la pantaloni, atunci când făceam pozne mai mari. Mai târziu, când devenisem deja student la Drept, am avut o discuţie cu el, ca între bărbaţi, ocazie cu care m-a întrebat: -Îţi mai aminteşti când te băteam cu cureaua? –Cum aş putea să uit? i-am replicat. –Îţi mai aminteşti că, de fiecare dată, te puneam să te întorci cu spatele la mine? Ştii de ce?             -Probabil ca să nu mă loveşti, din greşeală, peste faţă, i-am răspuns. –Nici vorbă, ci pentru ca să nu mă vezi, că eu plângeam mai tare ca tine. În ziua înmormântării lui, i-am sărutat pentru ultima dată, printre lacrimi -ale mele, de data asta-, mâna dreaptă, cea cu care ţinea cureaua).

Atunci mi-am dat seama, înfiorat, cât de înţelept fusese tatăl meu: „Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul” (Pildele lui Solomon 13,24); „Pedepseşte pe feciorul tău, cât mai este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori” (Pildele lui Solomon 19,18); „Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare” (Pildele lui Solomon 23,13). De ce s-or crede unii mai înţelepţi ca Solomon?)

8.În România mea infractorii şi deţinuţii nu vor avea niciodată mai multe drepturi decât cetăţenii oneşti. Dimpotrivă, ei au mai puţine drepturi şi mai multe obligaţii. Bunăoară, ei nu au dreptul, ci OBLIGAŢIA de a munci, până când repară integral prejudiciul produs părţii vătămate prin comiterea infracţiunii şi până când plătesc toate cheltuielile judiciare avansate de stat şi de părţi. După aceasta, ei au în continuare obligaţia de a munci, ca să-şi poată plăti cazarea şi masa în penitenciar, pe toată durata detenţiei. Nu au dreptul nici la vot, nici să fie aleşi în funcţii publice. Până la reabilitare nu au dreptul să fie asociaţi sau administratori la societăţi comerciale sau alte categorii de societăţi, etc. Infractorii care recidivează în infracţiuni grave vor fi obligatoriu condamnaţi la închisoare pe viaţă.

*

N-am aşezat greşit aceste opt puncte la “Politica externă” (deşi aparent e vorba de politică internă), deoarece România mea personală are un proiect al ei pentru cum ar trebui organizate UE şi NATO, proiect întemeiat pe principiile moral-creştine care au stat la baza formării Europei de azi şi a întregii lumii creştine actuale.

Şi prin această iniţiativă, România mea îşi depăşeşte condiţia de “ţară mică” şi îi atenţionează pe mai marii lumii cu cuvintele lui Octavian Paler: “Nu dispreţuiţi lucrurile mici… O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric…”

Alexandru Paleologu dezvoltă ideea: “Or, actualmente, NATO se socoteşte modelul perfect. Se socoteşte cel care introduce cu forţa, cu violenţa, perfecţiunea şi drepturile omului în societate. Mi se pare că lucrul acesta, dacă nu ar fi atât de tragic, ar fi de o comicărie şi de un ridicul nelimitat… Adică mie mi se pare chiar o neruşinare neînchipuită să fim monitorizaţi, să fim judecaţi după performanţe de diferite personaje care nici nu au apucat să cunoască Europa, şi cu atât mai puţin Europa de Est. Dl. Solana, când a venit la Bucureşti, credea că este la… Budapesta! Nu făcea diferenţa între Budapest şi Bucharest! … Aceştia sunt oamenii! Aceştia decid! Aceştia ne judecă! Aceştia ne monitorizează! Cine sunt ei, de fapt? Sunt mai tari. Aceasta este tot. Nu vor fi întotdeauna mai tari. Poate să fie şi alţii mai tari, cine ştie când… Nu tăria tehnologiei şi a armamentului este hotărâtoare. E o mare greşeală să crezi asta… Şi am făcut demonstraţia noi, în Europa, că e mult mai puternică demnitatea şi mai cu seamă curajul de a asuma şi moartea”.

FLORIN T. ROMAN

-va urma-