Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN — România mea personală – partea 5/5

FLORIN T. ROMAN — România mea personală – partea 5/5

LOCUITORII

 

Locuitorii României mele se împart în două mari categorii: POPORUL ROMÂN (redus ca număr) şi populaţia României (mulţi, dar proşti).

“Patria este norodul, iară nu tagma jefuitorilor!” (Tudor Vladimirescu – Declaraţia de la Padeş)

Poporul român crede în Dumnezeu. Populaţia nu crede în Dumnezeu sau crede că crede în Dumnezeu.

Poporul român Îl urmează pe Iisus Hristos Cel Adevărat. Populaţia urmează hristoşi mincinoşi.

Poporul român o preacinsteşte pe Maica Domnului şi îi venerează pe sfinţi, populaţia se preface numai.

Poporul român are multe lucruri sfinte: Biserica Ortodoxă cea adevărată, Sfânta Liturghie, Sfânta Împărtăşanie, Preoţia şi celelalte cinci Sfinte Taine,  Biblia, Crucea, icoanele, moaştele sfinţilor, aghiasma, untdelemnul sfinţit, mirul, anafora, lumânările. Populaţia nu mai are nimic sfânt.

Poporul român respectă şi apreciază cuceririle ştiinţei, dar numai atunci când ele sunt folosite într-un scop bun, constructiv. Populaţia nu crede decât în ştiinţă şi în Discovery. “Mă plimb în vârf de munţi. E noapte, dar cum ochii mi s-au obişnuit cu întunericul, văd la depărtări mari, vag, ce-i drept, dar totuşi văd. Aprind un muc de lumânare, deodată văd limpede la doi paşi, dar mai departe nimic. Mintea noastră sănătoasă, cu presimţirile ei instinctive, obişnuită cu întunericul realităţii, vede – tulbure, ce-i drept – la depărtări şi-n adâncimi foarte mari. Ştiinţa îşi aprinde însă mucul de lumânare, dintr-odată vedem totul la doi paşi, dar mai departe deloc…”(Lucian Blaga).

Poporul român merge în pelerinaj la sfintele mănăstiri, populaţia merge în excursie la mănăstiri.

Poporul român îi caută şi îi ascultă pe preoţii şi călugării vrednici (care îşi dau şi viaţa pentru oile din turma lor). Populaţia îi caută şi îi urmează pe preoţii care sunt doar cuiere de haine bisericeşti (pravilişti, răspopiţi, însetaţi de câştiguri materiale) şi pe vrăjitoare, ghicitori, bioenergeticieni, eretici, yoghini, horoscopişti etc.

Poporul român merge în fiecare dimineaţă de Duminică  la biserică, la Sfânta Liturghie, timp în care populaţia se duce la piaţă, la supermarketuri, în week-enduri la schi, la mare sau la un grătar prin păduri, ori doarme, iar la biserică merge numai la Paşti şi la Crăciun.

Poporul român posteşte în cele 4 posturi de peste an şi miercurile şi vinerile din afara lor, populaţia nu posteşte deloc sau posteşte câte o zi, două, din când în când.

Poporul român se spovedeşte în fiecare din cele 4 posturi ale anului sau cel puţin odată pe an, de regulă în Postul Paştilor. Populaţia nu se spovedeşte.

Poporul român are program de rugăciune în fiecare dimineţă şi seară, populaţia are numai programe de tembelizor, casculator, infernet.

Când se uită la TV, poporul român alege numai emisiunile educative, care hrănesc sufletul (interviuri cu preoţi, oameni de ştiinţă, artişti adevăraţi, emisiuni culturale şi artistice autentice, documentare despre natură etc.). Populaţia urmăreşte ştirile (îmbâcsite cu violenţă şi sex), emisiunile de tip “senzaţional”, talk-show-urile ce conţin numai bârfe, interviuri cu troglodiţi ce se autointitulează “politicieni”, “psihologi”, “sexologi”, “afacerişti”, “bioenergeticieni”, “horoscopişti”, “nutriţionişti”, “oameni de carieră”, “VIP-uri” etc.

Poporul român citeşte des Sfânta Scriptură, cărţi duhovniceşti şi alte publicaţii ziditoare de suflet. Populaţia citeşte numai ziarele de scandal, revistele mondene, cărţile la modă (cum ar fi Codul lui Da Vinci, Evanghelia lui Iuda, Herry Potter şi alte spurcăciuni demonice blasfemiatoare).

Poporul român îşi cinsteşte sfinţii (Cuvioasa Paraschiva de la Iaşi, Cuviosul Dimitrie cel Nou – Ocrotitorul Bucureştilor, Sfântul Ştefan cel Mare, Sfinţii Martiri Brâncoveni, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, sfinţii martiri din închisorile comuniste etc.) şi eroii (de la Decebal, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu etc. până la eroii cazuţi în Revoluţia din 1989). Populaţia îi adoră pe fotbalişti, manelişti, prezentatoarele TV.

Poporul român ascultă pricesne bisericeşti şi muzică populară autentică – care este românească, duioasă, armonioasă, căruia tot românul îi înţelege versurile şi care abordează  principalele evenimente ale vieţii românului: Botezul, plecarea în armată, Nunta, moartea, precum şi sentimentele sale nobile: iubirea de mamă, de tată, de fraţi şi de surori, de logodnică, de soţie şi soţ, de bunici, de copii şi nepoţi, dorul de ţară şi de satul natal, dorul după cei dragi – plecaţi departe sau pe lumea cealaltă, bucuriile şi necazurile, calităţile şi defectele, visele şi neîmplinirile… De asemenea, poporul român mai ascultă muzică folk şi muzică clasică de înaltă ţinută. Populaţia ascultă zgomotele denumite muzică pop, rock, rock-and-roll, heavy-metal, hause, techno, rap, beat, funky, jazz, blues, psihedelică etc., care nu au nimic comun cu spiritul poporului român şi ale căror versuri – pe care majoritatea nu le înţelege – fac apologia sexului, a violenţei, a urii rasiale, a câştigului fără muncă şi chiar –direct – apologia diavolului. De asemenea, populaţia ascultă manele – care îndeamnă la aceleaşi nonvalori, însă în limba română.

 

Apropo de limba română, poporul român, dacă e român, vorbeşte o limbă română curată, fără îmbâcseli şi foloseşte din limbile străine numai cuvintele care n-au corespondent autohton. Populaţia vorbeşte agramat şi foloseşte frecvent termeni de împrumut cum ar fi: “trend”, ”cool”, ”shopping”, ”make-up”, “hair-stilist”, “O.K.”, “week-end”, “supermarket”, “mall”, “best-seller”, “talk-show”, “show-bizz”, “fast-food”, “second-hand”, “baby-sitter”, “airbag”, “hit”, “pub”, “living”. Al. Odobescu spunea că un popor care foloseşte multe cuvinte străine e un popor pe cale de pieire.

Poporul român dă copiilor nume de sfinţi, nume româneşti. Populaţia dă copiilor nume străine.

Poporul român face numai umor. Părintele Stăniloae: “Cel mai bun discurs pentru poporul român este umorul”;     G. Bacovia: “România e o ţară tristă cu oameni veseli”. Populaţia nu face umor, ci băşcălie şi deriziune.

Poporul român nu are idoli, ci părinţi, maeştri şi modele, precum preoţii şi monahii sporiţi duhovniceşte (pe unii i-am amintit mai sus), oamenii de ştiinţă şi de cultură adevărată, ca Gheorghe Zamfir, Dorel Vişan, Tudor Gheorghe, Andrei Pleşu, Dan Puric, Dinu C. Giurăscu, Grigore Leşe.  Populaţia nu are părinţi, maeştri şi modele, ci idoli precum Beyonce, Michael Jackson, Madonna, Maradona, Brad Pitt, Angelina Jolie, Messi, Cristiano Ronaldo, Claudia Schiffer, care nu se remarcă decât prin calităţi fizice, băunături şi mişcări lascive.

Poporul român vizionează doar filme cu caracter moralizator, cum ar fi filmele istorice, filmele educative pentru copii, ecranizările unor cărţi celebre bune, filmele biografice ale unor mari personalităţi, comediile social-ironice. Populaţia vizionează în mare parte numai filme comerciale străine (în principal americane), cu violenţă şi sex.

Poporul român visează frumos, iubeşte poezia, începând cu Eminescu  (Doar românul s-a născut poet, nu?) şi citeşte numai literatură valoroasă. Populaţia n-are timp de vise, de poezii şi de chestii de genul ăsta.

Poporul român se pregăteşte de Crăciun postind tot postul, cântând colinde, mergând mai des la biserică, rugându-se mai mult, abţinându-se mai atent de la păcate, spovedindu-se şi împărtăşindu-se, făcând milostenii. Populaţia se pregăteşte de Crăciun mergând în week-end-uri la ski, colindând supermarketurile şi hipermarketurile, cumpărându-şi cei mai scumpi brazi, ornându-şi locuinţele cu cele mai strălucitoare ornamente şi beculeţe, ascultând cântece de iarnă americăneşti de genul “Gingle bell”, înconjuraţi de crăciunei şi crăciuniţe, umplându-şi frigiderele, mesele şi stomacurile, chefuind în destrăbălare.

Poporul român se pregăteşte de Sfintele Paşti postind tot postul, cântând pricesne, mergând mai des la biserică, rugându-se mai mult, abţinându-se mai atent de la păcate, spovedindu-se şi împărtăşindu-se, făcând milostenii. Populaţia se pregăteşte de Sfintele Paşti mergând în week-end-uri la iarbă verde, cu mititei şi grătare, colindând supermarketurile şi hipermarketurile, cumpărându-şi cele mai frumoase ouă şi cei mai drăgălaşi iepuraşi, umplându-şi frigiderele, mesele şi stomacurile, chefuind în destrăbălare.

Poporul român arde de dorul Raiului pierdut temporar, care nu se află pe pământ, ci în Ceruri. Populaţia României este fascinată de civilizaţia occidentală şi de visul american. Dar “cultura, în gloriosul şi nobilul sens al tradiţiei europene, e cu neputinţă să se dezvolte într-o lume fără tradiţii spirituale, unde zgârie-norul ţine locul catedralei gothice sau al domului italic, unde cinematograful ţine locul teatrului şi al picturii, unde jazzul ţine locul muzicii, unde catastiful ţine locul filosofiei, unde viteza ţine locul contemplaţiei şi al poeziei şi unde sectele istorice ţin locul creştinismului, iar gangsterismul locul morale publice”(Nichifor Crainic).

Poporul român respiră (a se citi “trăieşte tainic”) Duhul Sfânt, respiraţii care au născut versuri populare cum ar fi: “De eşti om şi-ai suflet mare/ Te calcă lumea-n picioare,/ De eşti om şi-ai suflet bun/ Te crede lumea nebun”;    “Astăzi joc pă sub hidede/ Mâine-oi fi sub iarbă verde,/ Astăzi nu mă dau pă nime’/ Măine-or creşte spini pă mine!”; “Suflet lângă suflet, multe dobândeşti/ Dacă ai credinţă şi dacă iubeşti!”.   În acelaşi timp, populaţia României trăieşte (a se citi “respiră fiziologic”) la nivel vegetativ, “trăiri” care au generat lătrături manelistice ce nu merită reproduse.

Poporul român ştie că este un popor ales de Dumnezeu, populaţia nu ştie că nu face parte din poporul român.

Eu, unul, iubesc poporul român dar mă feresc, pe cât posibil, să intru în contact cu populaţia. M-aş bucura însă ca populaţia să se întoarcă la popor.

 

AŞADAR, ROMÂNIA MEA PERSONALĂ ESTE O MARE MĂNĂSTIRE ORTODOXĂ, ÎN MIJLOCUL CĂREIA SE AFLĂ BISERICA LUI HRISTOS, CEA PE CARE NICI PORŢILE IADULUI NU O VOR BIRUI!