Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – Cadenţe hibernale

FLORIN T. ROMAN – Cadenţe hibernale

E decembrie.

În văzduh pluteşte,

pe aripi de vânt rece, dragostea.

Ninge iar peste ţara mea.

Undeva, departe,

la poalele unui munte

cu creste cărunte

se odihneşte un sat

de vreme şi de lume uitat.

Satul trimite spre norii târzii

rotocoale de fum cenuşii…

 

E noapte.

Luna pătrunde prin vitralii

de biserici încă nezidite,

tandru, discret,

în naosul sufletului meu de poet

şi mă mângâie cu raze piezişe

pe câteva versuri încă nescrise.

Gândurile rele

nu mai au putere,

gândurile bune

încep să se-adune

şi să se aştearnă,

molcom, delicat,

precum omătul peste un ogor arat,

pe o coală albă de hârtie.

(Aşa s-a născut această poezie).

 

Şi încă ceva:

În văzduh pluteşte şi inima mea,

sub formă de fulgi de nea.

 

12 decembrie 2014