Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Gheorghe PÂRLEA: Cugetare, la Nașterea Domnului

Gheorghe PÂRLEA: Cugetare, la Nașterea Domnului

Când s-a Născut Domnul,
eu eram…
ca un mugure pe ram –
preexistam, neștiind asta.
Așteptam, e un fel de-a spune,
să se nască mama și tata
(lui Adam încă nu-i era întrupată coasta).
Deși eram în viitorul destinat mie,
la soroc aș fi fost
un… venit pe lume mort
dacă nu s-ar fi născut Iisus,
coborând, în Duh, din empireu.
În sfârșit, acum sunt “eu”,
e vremea mea,
viitorul celui prefigurat să fiu
a devenit prezent:
exist, sunt viu –
și doar temporar absent.
Și viu ar trebui să fiu și-n moarte.
Dar oare viul veșnic ce mi-i dat
e necondiționat?
Mă va ține Domnul pururi viu
fără ca eu să vreu să răsuflu,
fără ca eu să vreu să fiu?
E pentru asta Carte,
de Hrană să mă umplu.
*
Ajută-mă, Doamne,
să vreau veșnicia viului meu,
să nu fiu “el”, ci să fiu “eu”
când, peste timpul propriu,
prefigurând un sine,
voi întreba cumva… de mine!