Scriu într-o zi de nescris. De nedescris. Sfântă. Scriu interzis cu folos
De mine însumi. Scriu ca și cum aș fi împotriva mea, cumva. Scriu
Doar ca să scriu. Îmi place să scriu. Cumplit de tare. Când scriu simt
Că mor pur și simplu. Mă duc în scris, în delirul literelor cifrate,
Într-o dragoste unică. Scriu inlusiv pentru fericirea zilnică a
Criticului literar Ștefănescu și pentru toți tovarășii săi. Scriu ca și cum
Aș salahori. Ce simplu e să scrii. Ce sinucidere a tăcerii, ce arome
Ale lungului de nas. Scriu ca și cum nu aș fi celebru, fără carte de
Identitate, fără cuvinte cu dinți, pur și simplu vorbesc ca și cum aș
Scrie direct cu urechile mele. Scriu doar de formă. Imit litere.
Și emit litere. Scriu într-o zi de nescris. Nu sunt Calendar, celebrul
Scriitor al timpului calendat. Sunt doar ceva dintr-o secundă de scris.
Marin Ifrim