Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală – Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XVI(2016), nr. 339(1 –15 Decembrie)

Scrisoare pastorală – Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XVI(2016), nr. 339(1 –15 Decembrie)

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și Adevăr!

Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire! La mulți ani!

*

Unirea din noi. În ziua de 1 Decembrie 1918 s-a încheiat un proces istoric îndelungat. La acea dată s-a consfințit oficial, că speranța și lupta a milioane de români s-au împlinit. Nu a fost ceva artificial, forțat, o hotărâre de cancelarie, străină de realitate. Nu a fost darul binevoitor al unor puteri străine. A fost efectul firesc a secole de jertfă adusă pe altarul istoriei. Atunci a fost ceasul astral al neamului românesc. El a încununat miile de eroi căzuți sau răniți pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. A fost consecința efortului supraomenesc al românilor de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Valea Jiului, Turtucaia.

Unirea a fost prezentă în viața românilor dintotdeauna. Condițiile istorice nu ne-au permis s-o realizăm faptic, deplin. Granițele politice care au despărțit vremelnic pe români au fost artificiale. Niciodată ei n-au socotit că acestea sunt veșnice. Proverbul ,,Apa trece, pietrele rămân!” a fost ca un crez al răbdării, al speranței, al încrederii în Dumnezeu și în dreptatea Lui. Ne-au unit limba, credința creștină, cântecul doinei,  cântecul de leagăn și de dor, de dragoste  și de revoltă, bocetul și colindele. Ne-au unit ca-ntr-o horă dansurile noastre românești, datinile din toate anotimpurile, sărbătorile, nunțile și înmormântările, pomenile și parastasele. Ne-am unit în fața puhoaielor de năvălitori, care au venit din cele patru vânturi ca să ne ceară pământ și apă, copii, vite, cereale, băutură și adăpost. Ne-am unit în fața cataclismelor de tot felul, fie că au fost cutremure, inundații, alunecări de teren, incendii, vijelii, potoape. Ne-am unit când ne-au amenințat dușmanii, bolile și nenorocirile. Ne-am unit ca să ne scăpăm turmele din gura lupilor, urșilor și altor jivine. Ne-am unit pe câmpul de luptă, la semănat și la prășit, la cosit și la secerat. Niciodată nu ne-am socotit singuri, ci, atâta vreme cât am știut că în casa de alături, în sat, în cetate sau oraș, în țară și dincolo de fruntariile ei trăiește un suflet de român, un frate, un vecin, un fârtat, am fost mai puternici, nu ne-am dat bătuți, ci am rezistat cu eroism. Ne-au înfrățit Dunărea, râurile și pâraiele, câmpiile, dealurile, văile, munții și codrii. Carpații ne-au fost ca o centură a puterii și a nădejdii, marea ca o gură de oxigen, ca o cale spre veșnicii. Dumnezeu ne-a fost tată și Țara ne-a fost mamă. Cu prețul vieții noastre am luptat ca să nu fie terfelite numele și demnitatea părinților noștri. Am dat liftelor păgâne tot ce-a fost nevoie: ascuțișul sabiei, izbitura buzduganului, iuțimea săgeții, iar, când  ne-a copleșit mulțimea lor, le-am dat bani, cereale, vite, copii, dar nu le-am dat o palmă de pământ din trupul Țării. Mai mult, nu am permis ca pe pământ românesc să se așeze cohorte de păgâni, să-și construiască moschei, să ne transforme în pașalâc. Am avut demnitate și cu prețul vitejiei și diplomației am apărat-o. Ne-a văzut Dumnezeu zbaterea, truda, credința și speranța, ne-a auzit suspinul și rugăciunea și ne-a ocrotit și El prin veacuri. Nu ne-au strivit cizmele uriașilor, nu ne-au pervertit sufletele credințele deșarte.

Am vorbit cu mândrie de Țara Românească, Țara Moldovei, Țara Transilvaniei, Țara Banatului, Țara Bucovinei, Țara Maramureșului, Țara Dobrogei, dar întotdeauna am avut conștiința că ele sunt părți ale vechii Dacii, părți ale României, împărății ale limbii și neamului românesc. Limba română și credința ortodoxă au fost sângele care a circulat prin toate și le-a dat viață și legitimitate prin veacuri.

Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost pecetea, ștampila trecutului, dar și temelia viitorului acestei nații. Ea ne bucură, dar ne și obligă. Suntem urmașii celor ce au realizat România Mare, celor ce-au trăit bucuria supremă de la 1 Decembrie 1918. Nu putem să fim mai prejos. Le-ar fi rușine părinților și strămoșilor de noi. S-ar zvârcoli în mormânt, dacă am lăsa neamul și țara să se destrame, dacă am trăda crezul de veacuri al înaintașilor noștri. A curs prea mult sânge și prea multe lacrimi, ca ele să nu dea rod în sufletele urmașilor. S-au înălțat prea multe rugăciuni spre Dumnezeu, ca El să rămână indiferent și să lase neamul românesc să piară. I-am înălțat prea multe biserici și mânăstiri în sate și orașe, în munți și în câmpi, ca El să ne părăsească. Așa păcătoși cum suntem, dar suntem ai Lui! Nu-Și va uita și nu-Și va lăsa copiii pe mâini străine sau în risipire. Iar dacă-I vom fi dragi…., o nouă zi de 1 Decembrie 1918 ne-o va dărui curând!

Dă, Doamne, și ascultă-ne ruga!

*

Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim un fragment

        ,,DREPTUL INTRE IUBIRE ŞI SABIE.  Dezechilibrul, haosul şi anarhia sunt cam acelaşi lucru; o schi­monosire, o degenerare, un accident, un păcat colectiv. Dezechilibrul sau păcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosului în grumazul realităţii, o pândire a nimicului care vrea să înghită în sine toate câte sunt. Dumnezeu vrea să stăvilească năvala anarhiei în făptură, însă, respectând libertatea omului, nu poate, decât dacă va câştiga şi convingerea omului pentru intenţia Sa. Pe drepţi îi are câştigaţi pentru această cauză. Pe nedrepţi, pierzând aceştia libertatea lor – de vreme ce robesc păcatului – nu-i mai poate câştiga prin libertatea pe care n-o mai au, de aceea pentru aceştia nu mai rămâne decât sabia. Prin sabie se înţelege aci: asprimea dreptăţii, legea, autoritatea, stăpânirea, pedeapsa, până chiar şi pedeapsa cu sabia.

            Când cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, îl va readuce la cale cu sila, îi dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă însă nu bagă în seamă, îi ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate. O mare putere de refacere asupra celor căzuţi din dragostea lui Dumnezeu o au drepţii, care stau înaintea Stăpânului vieţii pentru fraţii lor. Ei fac cumpănă între Dumnezeu şi oameni: dobândind de la oa­meni pocăinţa şi de la Dumnezeu, milostivirea. Când lipsesc drepţii dintre oameni, iubirea nu se poate împlini, ci trebuie să se împlinească dreptatea.  Chemarea aceasta de mijlocitor între Dumnezeu şi oameni au avut-o mulţi, dar mai cu seamă Iisus, şi de la El toţi iconomii tainelor, Apostolii şi urmaşii lor legiuiţi. Preoţii reactualizează, prin jertfa cea fără de sânge, prin Sfânta Împărtăşanie, permanența acestei mijlociri. De aceea preotul, – care se înţelege că trebuie să fie un drept -, e numit chiar mai mult decât atâta; el e îngerul Domnului Savaot(Savaot e tot Iisus). ,,Îngerii Bisericii” din Apocalipsă erau şapte episcopi, care au luat îndreptare pentru oarecare nebăgări de seamă. Preoţii au grijă de-a îndupleca pe oameni în vremea rânduită întoarcerii, ca să nu cadă din milostivire sub strivirea dreptăţii. Lor li s-a dat marele dar să ierte în numele lui Dumnezeu. Mare, covârşitor de mare dar. Oare, de ce nu-1 pricep oamenii?

               A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt. Că  firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală, iară să fim drepţi: neavând cum să vină altfel, decât prin naştere din trupuri pământeşti în care mişună pornirile fărădelegilor ca şerpii şi rod încli­nările patimilor ca viermii, sigur că ei vor fi covârşiţi de moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea îndeplini fără umbră trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le este învăluită, vor şovăi în hotărâri, biruindu-se de lume, în loc ca ei să biruie lumea. Sigur că aceştia, prin viaţa lor, nu vor lăsa poporul să creadă, şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor face bucurie lupilor. În jurul lor se va întări întunericul a toată neştiinţa şi va începe foametea, nu de pâine, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, pâinea cea din Cer. Sarea pământului vor călca-o oamenii în picioare şi aşa vine că: ,,Şi preotului i se va întâm­pla ca şi poporului.” Dar, de toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul, căci toată decăderea e de la părinţi începătură.

          Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de oameni. Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni, aceştia tre­buie să o sufere iară de tocmeală.”

*

Fără Dumnezeu suntem vulnerabili.  Am găsit pe internet un articol cu acest titlu, semnat de Domnul  Ioan Iercan, în care se scot la lumină niște adevăruri fundamentale privind cultura și civilizația europeană. Despre unele am mai scris în paginile publicației noastre. Iată-l:

,,Înghesuială, agitație, îmbulzeală, goană frenetică prin magazine mici sau uriașe, dat din coate, călcat pe picioare și, drept încununare, nelipsitul nerv. Nimeni nu are răbdare, lumea gonește cu pași mari spre nimic.

   Vin sărbătorile! Multe! Ce sărbătorim noi, de fapt? Sărbătorim Crăciunul! Și dă-i cu Crăciunul în sus, dă-i cu Crăciunul în jos, alergătură mare după materie și bucurii efemere. În fond, singurele bucurii pe care și le permite omul material. E vorba de omul modern, care a pierdut legătura cu lumea spiritului și s-a cantonat în materie definitiv și iremediabil. Omul spiritual este o relicvă a unor vremuri trecute, dacă mai există așa ceva, de aceea, nimeni nu vorbește despre nașterea lui Iisus. Se vorbește numai despre Crăciun. Iisus nu există, Mântuitorul și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul în vremuri demult apuse. Consumerismul și desacralizarea au dus omenirea pe marginea prăpastiei. Copiii sunt crescuți în ignorarea totală a spiritului. Nu există decât bicepși și tricepși, sâni umflați cu pompa, picioare lungi și zvelte, fețe fandosite și unse cu tot felul de lacuri, materie, materie, materie, de trei ori materie și nici o dată spirit.

   Civilizația și cultura Europei, altădată model pentru întreaga lume, se îndreaptă cu pași repezi spre dispariție. Civilizația și cultura Europei, care au sorginte în mare parte în iudeo-creștinism, au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei. Dumnezeu se transformă într-un basm de adormit copiii și nu mai reprezintă un reper pentru lumea creștină, atâta cât mai este această lume. Invazia islamului în Europa este încă un semn al dispariției lui Dumnezeu din Europa. La urma urmei, invazia musulmană nu este decât o urmare a desacralizării continentului, așa că prima cauză a ceea ce se întâmplă azi cu europenii o regăsim în rândurile europenilor. Pentru că ei sunt cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu, nu i-au obligat musulmanii sau hindușii să-l uite pe Dumnezeu. Au făcut-o de bunăvoie și nesiliți de nimeni. Musulmanii au văzut încotro se îndreaptă Europa și au înțeles că acum este momentul să atace. O lume fără Dumnezeu nu este greu de cucerit, pentru că acea lume nu are reperul fundamental al existenței. Pentru orice om de pe Pământ, acest reper este Creatorul. Într-un fel sau altul, imensa majoritate a oamenilor cred într-un Mare Spirit fie el numit Dumnezeu, Brahma, Allah sau altfel. Este vorba despre aceeași ”persoană” care a creat cerurile și Pământul. Numai că, dintre toate popoarele, noi, creștinii, suntem primii care am început să-l ignorăm pe Creator. Consecința este vizibilă cu ochiul liber, Occidentul a luat-o razna și nu-și mai găsește direcțiile. Morala e la pământ și acolo sunt și oamenii.

   Cum să nu fie vulnerabili cei care se târăsc, cei care nu mai au verticalitatea necesară unei viziuni existențiale stând în picioare? Cum să mai răspunzi agresiunii musulmane, când tu te târăști ca șarpele? Liderii europeni, ca și inexistenți, promovează tot felul de paleative și nu soluții realiste pentru salvarea Europei de pericolul musulman, dar în niciun discurs nu se pomenește nimic despre Dumnezeu. Pentru că ei nu-l au pe Dumnezeu!

,,Înapoi la natură” spunea Jean Jacques Rousseau cu sute de ani în urmă. Îndemnul de astăzi trebuie să fie ”înapoi la Dumnezeu”! Pentru că fără Dumnezeu suntem vulnerabili. Musulmanii au înțeles bine că suntem astfel și atacă. Fără să dramatizez, afirm categoric: salvarea este la Dumnezeu! Nu fac apologetică, ci văd o realitate care nu ne avantajează pe noi, creștinii. Musulmanii nu sunt puternici, ei sunt însă determinați, pentru că cred cu tărie în Dumnezeul lor.

   Credința în Dumnezeu și tot ceea ce derivă din aceasta va fi singura salvare a Europei.”

*

În sprijinul normalității. Ne amintim cu toții că anul acesta am semnat  un memorandum, prin care ceream includerea în Constituția României a  precizării că familia este ,,unirea dintre un bărbat și o femeie”.  Împreună cu enoriașii parohiei noastre au mai semnat trei milioane de români, indiferent de religie, etnie, limbă etc. Și cu toate astea, până acum nu s-a făcut nimic în sensul celor solicitate. Iată că am găsit de curând, pe internet, o scrisoare pe care un grup de congresmani americani au trimis-o președintelui României și mai multor foruri cu putere de decizie din țara noastră, prin care le îndeamnă să dea curs cererii atâtor milioane de apărători ai familiei din țara noastră. Este interesant că această scrisoare vine acum, când la Washington are loc schimbarea puterii politice. Noul președinte, Domnul Donald Trump, se dovedește a fi și în acest caz un om cu bun-simț, un apărător al familiei tradiționale, iar ideile sale, iată, sunt sprijinite de partidul din care face parte, semnatarii scrisorii fiind dintre aceștia. O redăm mai jos, sperând că o vor citi și cei care au putere de decizie. Să dea Dumnezeu ca binele și normalitatea să triumfe și în acest caz!

„Domnule Președinte,

Suntem încântați să aflăm că pe 20 Iulie 2016, Curtea Constituțională a României a aprobat o inițiativă cetățenească de modificare a Constituției, care constă în modificarea Articolului 48 din Constituția României de a defini căsătoria drept o uniune formată dintre-un bărbat și o femeie. Am aflat și că peste trei milioane de cetățeni români au semnat o petiție în acest sens.

 Vedem acest fapt ca pe o demonstrație a maturității democrației din România, chiar dacă încă destul de tânără, având în vedere faptul că în urmă cu nu foarte mult timp România era încă un stat comunist, iar cetățenii săi erau interziși de la exercitarea atribuțiilor constituționale și de la respectarea drepturilor civile. Înțelegem că următorul pas înainte de modificarea acestui amendament din Constituție constă în realizarea unui referendum care trebuie adoptat de Parlamentul țării.

 Domnule Președinte, vă scriem pentru a vă încuraja să utilizați autoritatea cu care ați fost investit ca președinte al României pentru a vă asigura ca această problemă să fie adusă cât mai rapid în discuție și a fi votată de către Parlamentul român. Semnăturile reflectă faptul că o mare parte din cetățenii țării consideră că este necesară introducerea sintagmei neschimbată de mii de ani, prin care familia tradițională este formată dintr-un bărbat și o femeie.

Deoarece căsătoria este fundamentală și susține instituția unei societăți, suntem încrezători că vă veți asigura ca dreptul cetățenilor români de a decide printr-un referendum soarta celei mai importante instituții din istorie, familia și căsătoria, este respectată întru totul.

Profităm de această ocazie pentru a reafirma faptul că cetățenii din Statele Unite apreciază prietenia profundă a poporului român și sperăm să continuăm această relație pentru progres și prosperitate.
Vă rugăm să acceptați, domnule Președinte,  faptul că vă purtăm un mare respect și vă dorim toate cele bune pentru dumneavoastră și poporul român. 

Cu sinceritate,

         Tim Walberg, Jeff Duncan, Trent Franks, Gregg Harper, Vicky Hartzler, Jody Hice, Randy Hulturen, Steve King, Steve Pearce, Peter, Roskam, Mark Walker, Daniel Webster, Ted S. Yoho

*

Dă-ne, Doamne, iarăși unitate. Cu acest titlu, Doamna Florentina Giurgi, lansează un cântec-apel la unitate între oameni, între români, între creștini. Îl redăm mai jos cu bucurie:

 


,,De ce mă urăști, o, frate, tot mereu,

Nu știai c-avem același Dumnezeu?

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,

În noi doi un suflet bate, de român,

Iar în cer avem același bun Stăpân!

 

De ce, oare,  nu mai vrei ca să ne știm?

Că din veac am fost aceiași buni creștini!

Toți românii, laolaltă,

N-am avut decât un Tată sus în cer,

Iar în lume am avut un singur țel.

 

Și-am avut și-o mamă bună pe pământ,

Biserica strămoșească, orișicând.

Și la bine și la rău,

Ne-a ținut la sânul său,

Ne-a iubit, ca și Întemeietorul ei cel Sfânt.

 

Crezi tu, frate, că părinții-s bucuroși,

Când copii-ntr-olaltă-s mânioși?

Tu, române, ce-ai cu mine,

Că și eu-s român ca tine,

Ori nu știi, că dușmanii

Nu vreau pace-ntre copii?!

 

Când necazurile ne-au împresurat,

Împreună în biserici ne-am rugat!

Astăzi când e libertate,

Ne urâm frate cu frate, frați români,

Nici părinții cu-a lor prunci nu sunt mai buni!

 

În numele dragostei de Dumnezeu,

Oare, cum se poate face-atâta rău?

Pentr-un licăr de credință

E atâta suferință,

Dezbinări între frații,

Care s-au iubit până mai ieri!

 

Frați creștini din marea Românie,

Ascultați strigătul celor de sub glie!

Vai de cei care destramă

Prunci de tată și de mamă, soți, soții

Și pe frați ce s-au iubit de mici copii.

 

Stăpâniți românilor de-același dor,

Să fim iarăși doar o turmă și-un păstor!

Doamne Sfinte și-ndurate,

Dă-ne iarăși unitate

Cum am fost,

De când ne-am născut creștini după Hristos!”

 

*

Contribuția de cult. Începând de la 1 decembrie, primim contribuția de cult pentru anul 2017. Respectăm aceleași reguli din anii trecuți: Fiecare dacă vrea și cât vrea. Preotul este la dispoziția tuturor, indiferent dacă au achitat ceva sau nu pentru contribuția de cult. Toate serviciile religioase sunt gratuite pentru toți enoriașii parohiei, fără deosebire.

Până la închiderea acestei ediții, au achitat deja contribuția de cult pe 2017: în Bârda 78,88% și în Malovăț 59,64% din familii. La nivel de parohie, au achitat 65,46%. Cea mai mică contribuție de cult în Bârda a fost de 2 lei, iar cea mai mare de 210 lei(achitată de Doamne Popescu Valeria); în Malovăț, cea mai mică contribuție de cult a fost de 1 leu, iar cea mai mare de 245 lei(achitată de Domnul Căprioru Marius-Emanoil).  Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, am primit câteva ajutoare și donații, astfel:

  1. Fii ai satului Malovăț: Gogoașă Marian din Tr. Severin: 1.000 lei; Dl. Boncioc Mircea din Italia: 200 lei; D-na Săvescu Aurelia din Tr. Severin și Dl. Surugiu Gh. Gheorghe din Italia: câte 100 lei; D-na Popescu Mirela din Tr. Severin: 50 lei;
  2. Fii ai satului Bârda: D-na Fleck Maria din Köln(Germana): 430 lei; Dl. Tudor Rochian din Tr. Severin: 200 lei; D-na Prof. Iacov Raluca din Tr. Severin, Dragomir Ion din Tr. Severin, Dl. Popescu Ion din Tr. Severin, Dl. Luca Vasile din Tr. Severin, Dl. Ile Teodor din Sânicolaul Mic(AR), Dl. Mucioniu Ilie din Tr. Severin și Dl. Tănase Aurel din Germania: câte 100 lei; Dl. Boroancă Petrișor din Tr. Severin, Dl. Duțoniu Ion din Tr. Severin, Dl. Buțan Andrei din Tr. Severin, Dl. Stănciulescu Gheorghe din Tr. Severin, Dl. Rolea Aurel din Schela(MH), Dl. Rolea Titu din Schela(MH), D-ra Rolea Ileana din Tr. Severin, Dl. Sain Petre din Topleț(CS) și D-ra Mema Mariana(Tr. Severin): câte 50 lei;
  3. Credincioși din afara parohiei: Ioan-Cătălin Toncea din București: 1.000 lei; D-na Mătuș Natalia din Timișoara: 500 lei; D-na Dr. Monica Petruțiu din Orăștie(HD): 360 lei; Dl. Constantin Grădinaru din Haarlem(Olanda): 338 lei; D-na Ing. Melania Caragioiu din St. Constant(Canada) și Dl. Prof. Univ. Dr. Dan Romano din București: câte 300 lei; D-na Petruța Freund din Germania: 220 lei; Părintele Pr. Nicolae Lăpuște din Vancouver(Canada): 220 lei; D-na Mehedințiu Elena din Brașov: 180 lei; D-na Flueraru Elena-Romelia din Brăila: 160 lei; D-na Leonte Daniela din Buzău: 80 lei; Dl. Popa Mihai din Rm. Vâlcea, D-na Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc(SV) și D-na Ciornei Tatiana din Suceava: câte 50 lei;

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În ședința Consiliului Parohial din  4 dec., am hotărât să acordăm ajutoare bănești următorilor enoriași cu situații  deosebite: în Malovăț: Orodan Dumitru-Claudiu, 300 lei; Pau Dumitru (pentru copil), Badea Leontina(pentru nepot), Ștefu Constantin(II)(pentru copil), Căprioru Ion, Cioabă Constantin(pentru mătușă), Borcilă Elena(I)(pentru nepoți); în Bârda: Răulescu Norica și Malescu Gheorghe(pentru nepoți): câte 100 lei. Atâta am putut!

*

La inițiativa mai multor enoriași din parohie, am inițiat o colectă pentru ajutorarea lui Orodan Dumitru-Claudiu, aflat în comă profundă de mai bine de două luni la Timișoara, în urma unui accident. Orice donație este binevenită. Parohia l-a ajutat până acum cu 500 + 300 = 800 lei și sperăm că vom mai putea să-l ajutăm.

*

Începând cu 1 Dec. donăm câte un exemplar din cartea Pr. Gh. Paschia, Călăuză patristică. Până la închiderea acestei ediții, au fost distribuite deja  240 exemplare. Dintre acestea, 125 exemplare au fost trimise prin poștă, în țară și străinătate, celor ce au ajutat parohia noastră în perioada 1 Dec. 2015 – 30 Nov. 2016. Continuăm să distribuim cartea celor ce vor s-o primească, cu singura condiție să ne semneze de primire. Nimeni nu-i obligat s-o primească!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 334, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 2016, 23 dec.( http://bentodica.blogspot. ro);  ,,Scrisoare pastorală” – 338, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia), 2016, 7 dec.( http://bentodica.blogspot. ro), în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 9 dec., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Oferta de carte – decembrie 2016, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 2016, 16 dec.( http://bentodica.blogspot. ro); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2016, 17 dec., ediție și on-line(http://armoniiculturale.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 337, în ,,Clipa”, California(SUA), 28 nov. 2016, ediție on-line(http://www.clipa.com); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 9 dec., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Magii din noi, în ,,Apollon”, Urziceni, an X(2016), 12(dec.), p. 1, ediție și on-line(www.revista apollon.ro); Spaimele Mariei, în ,,Apollon junior”, Urziceni, an. III(2016), nr. 12(dec.), p. 17, ediție și on-line(www.revista apollon.ro); Eșecuri diplomatice, în ,,Națiunea”, București, 2016, 12 dec., ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro);

O recenzie la vol. I al cărții preotului Dvs., Dicționarul proverbelor religioase românești, a apărut în ,,Luceafărul”, Botoșani, 2016, nr. 12(dec.), ediție și on-line(http://www.luceafarul.net), semnată de Domnul Ion N. Oprea.

Parohia noastră a publicat o nouă carte a Părintelui Sebastian-Cătălin Hogea din Albacete(Spania), Reflecții (ne)vinovate(136 pag.).

Salutăm cu bucurie apariția acestei noi lucrări a Părintelui Hogea. Ne surprinde faptul că, de fapt, ea este o continuare a celei de anul trecut: aceeași diversitate de teme, același mod de prezentare, același stil ironic, comic, subtil. Din cuprinsul cărții, percepem pregătirea solidă a autorului în domeniul teologic, în alte domenii de cunoaștere, dar și o temeinică școală a vieții frecventată ,,la zi” și absolvită cu brio. El știe întotdeauna să dea răspunsurile cele mai potrivite la problemele de viață, la relațiile interumane, la cele care privesc legătura omului cu Dumnezeu. Nu are un limbaj steril, doct, academic, accesibil unui număr redus de inițiați, cel mai adesea plictisitor pentru omul zilelor noastre. Lucruri foarte serioase sunt spuse în modul cel mai simplu cu putință, concentrat, sintetic, ca-ntr-un proverb. Autorul își are o poziție bine definită, aceea de preot, de soț, de tată, de cetățean responsabil. De pe această poziție biciuie, de câte ori are prilejul, moravurile și năravurile, obrăzniciile și mârlăniile, fără a jigni, fără a-și face dușmani din destinatarii ,,săgeților” sale aforistice, moralizatoare. Știe să le îmbrace într-un limbaj plăcut, presărat cu ironii, glume. Ai impresia că textul părintelui Hogea pune în practică dictonul latin ,,ridendo castigat mores”(râzând, îndrepți moravurile/ năravurile).

*

Lucrări în comună: În ultimele săptămâni, în comuna noastră s-au realizat câteva lucrări importante, precum:

  1. Drumul din Mahalaua Dealul Corbului, din Bârda. Drumul a fost lărgit, pietruit, tasat, au fost construite poduri și șanțuri, așa cum nu s-a făcut niciodată. Localnicii numesc acest drum acum ,,autostrada soarelui”!
  2. Drumul care leagă Dealul Dobreștilor cu drumul principal din satul Colibași. De la Gradoe în jos, drumul devenise un ogaș adânc de 1,50-2,00 m. Nu se mai putea trece pe acolo nici cu piciorul, fără a mai vorbi de tractoare sau mașini. Acum pot circula în voie utilaje grele, dar și autoturisme.
  3. Drumul din Malovăț, care făcea legătura dintre șoseaua județeană Tr. Severin-Tg. Jiu și podul de peste Pleșuva a primit un covor asfaltic.

Domnul Primar Ing. Ion Michescu vrea cu orice preț să ne convingă că nu am greșit când l-am votat.  Spor la treabă, Domnule Primar, fiindcă mai ai multe de făcut, spre binele obștei!

*

Zâmbete: Statul va elimina impozitul pe venit în două etape. În prima etapă se va elimina venitul! ; La ghișeul ,,Taxe și impozite”, un cetățean explică: ,,N-am venit că am venit, am venit că n-am venit!”    Corabia lui Noe a fost construită de niște amatori, în timp ce Titanicul a fost construit de profesioniști…! Fǎ-ţi planuri în avans. Nu ploua când  Noe şi-a  construit corabia! Noe a primit poruncă să construiască vestita corabie când avea 600 de ani. Fii și tu pregătit, că nu mai ai mult până vei primi o însărcinare importantă! Cea mai bună dovadă că există civilizaţii extraterestre inteligente este faptul că nu ne contactează! ,,- Plec în străinătate! Sper să găsesc de lucru!” ,, – Ce meserie ai?” ,,- Gropar!”

*

Program. În luna Ianuarie avem următorul program de slujbe: 1 Ian.(pomeniri, dimineața, la Bârda; slujbă la Malovăț); 2 Ian.(colind cu botezul în Bârda); 3-4-5 Ian.(colind cu botezul în Malovăț); 6 Ian. (slujbă la Bârda de la ora 8; slujbă la Malovăț de la ora 10); 7 Ian.(pomeniri, dimineața, la Bârda; slujbă la Malovăț); 8 Ian. (Bârda); 14 Ian.(Bârda-Malovăț); 15 Ian.(Malovăț); 16 Ian.(Malovăț-Bârda); 17 Ian. (Malovăț-Bârda); 21 Ian. (Bârda-Malovăț); 22 Ian.(Bârda); 25 Ian. (Malovăț-Bârda); 28 Ian. (Malovăț-Bârda); 29 Ian. (Malovăț); 30 Ian.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12,00). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.

Sfintele Sărbători să le petreceți cu sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda