Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – Serenadă

FLORIN T. ROMAN – Serenadă

Mă cheamă liniştea orelor târzii

să-ţi culeg lacrimi de flori şi sfinţi

din ochii adânci, din lanuri de grâu copt,

legănându-se în miez de vis de prinţi.

 

O, cât de mult aş vrea să mă pierd

pe urme de rătăcitori sihaştri,

prin codrii, printre silabe de rugăciune

ca ochii tăi, ca ochii lor – albaştri.

 

O, cât de stele miroase acest trup

că-mi vine să sărut asfinţitul pe frunte

şi-mi mai vine să zbor neauzit, neştiut

şi să-i las numai lui zboru-mi s-asculte.

 

Când tainele se întâlnesc, seara, la fântână,

aş vrea să devin fără să ştiu curcubeu,

şi când mamele ne trimit la culcare,

să plâng iar, în genunchi, Îngeraşul meu.