Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Magdalena ALBU: PASĂREA „TU” – În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roşii)

Magdalena ALBU: PASĂREA „TU” – În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roşii)

O pasăre neagră a muşcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Şi-a zvârcolit, mai apoi, cu bruscheţe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit şi carne amestecată cu suflet s-au împrăştiat toate, de-a valma, în milioane şi milioane de bucăţi imposibil de recompus vreodată… Chipuri, identităţi, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire şi viaţă dispărea subit în amestecul nervos al valurilor sărate de culoarea întunericului. Destine şi timp, deopotrivă, şi-au finalizat, prin Voie divină, creşterea şi descreşterea în matca îngustă a punctului ultim – moartea…

 

Se poate spune că pasărea ”TU” nu a iubit deloc sufletele celor care i-au locuit pentru puţină vreme inima. Aidoma locatarului inferior al orizontalei, aceasta a simţit nevoia să se răzbune, fără niciun motiv, pe destinul fiecăruia dintre ele în parte. De fapt, ”TU” nu avea propriu-zis inimă, ci doar o mulţime finită de obiecte supuse legilor imuabile ale fizicii. Nimic altceva. Dacă, în cea mai ascunsă privirii biserică a Ortodoxiei, semiîntunericul îmbracă icoanele sfinte cu blânde irizaţii de dincolo de orizont, lumina hâdă din ziua Crăciunului cu miros de moarte a şters, în câteva secunde, orice urmă de poveste personală, ca şi cum aceasta nu ar fi existat niciodată cu adevărat…

 

Sigur, imaginaţia te poate duce pe nenumărate căi cu gândul negândite. La fel şi emoţia în sine. Ambele constituie, practic, două spaţii interioare de reacţie explozivă care pot muta oricând munţii din loc. Plecarea în lumea de Dincolo a Alexandrovilor însă, prin duritatea ei atât de concretă şi dezarmantă pentru o Fiinţă umană, am putea spune, a anulat fără drept de apel parcă întreg echilibrul instabil al existenţei, făcând să curgă, în zi de mare praznic creştin, râuri de sânge amestecat cu apă prin faţa ieslei Mântuitorului abia născut ce au ermetizat, în AND-ul lor fix, glasul colectiv al unei muzici, Vocea aceea bine armonizată şi purtătoare, laolaltă, de forţă şi dovedită sensibilitate interpretativă în ani.

 

„Расцветали яблони и груши/ Поплыли туманы над рекой/ Выходила на берег Катюша/ На высокий берег на крутой.”… Cântecul Alexandrovilor se aude acum, ca simfonia unei dureri de mult înăbuşite, în adâncurile mării care i-a înghiţit definitiv sufletul. Cu siguranţă, însă, că, într-o bună zi, i se va îngădui să iasă în bătaia Soarelui arzător de deasupra Pământului, reconstituind, cu ison de îngeri, de astă dată, alături de vechi melodii ruseşti, acelaşi binecunoscut Cor verdian al sclavilor din ”Nabucco”.

Pasărea ”TU” a intrat în istorie ucigând suflete. Nu aş vrea să spun mai mult de atât. Am sentimentul că aş deranja impardonabil sfinţii…

————————–

Magdalena ALBU

Bucureşti

6 ianuarie 2017

Botezul Domnului