Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIN IFRIM: POEME (9)

MARIN IFRIM: POEME (9)

Tristeți simulate pe viu, din mersul trenului

 

 

 

Ce-o fi în mintea ei, lângă zgomotele trenurilor, într-un salon special

Unde doctorul vine din când în când să se mulgă de profesie. Ceaiuri

și compoturi, pline cu dragoste și milă extraterestră, înțelegere a

bolilor. Doctorul guiță în saloane, ca mistrețul în lanul de porumb.

Orbii văd calea ferată, spitalul, cartierul din apropiere. Nu se mai fac

Injecții, pacientele sunt tratate în particular, lipite de pereții cerului

Cu guri desfăcute spre pastile și cu dureri fizice de cap. Secolul acesta

A luat-o din loc. Numai doctorii și pacienții nu au habar că deja nu

Mai sunt. Nu mai e nici spitalul, nu mai e nimic. Cine plânge la urmă

E mort. Așa se termină orice poveste cu spital între șinele de tren.

Sinucideri simulate la căldura rece dintre doctor și mintea ei, a șinei

De fier. Vorba ceea, să-ți trăiască halatul. Și moarta. Și profesia.

Și chefereul adeneului părintelui cu ecartament ecarisat de mai nimic.

Doar de țipetele unui tren alergic la trecerea peste suflete de fier.

Tristeți simulate pe viu, din mersul trenului, mai nimic, ceaiuri și compoturi.

Chioșcăreli de la chioșcul sau chioașcăul din apropierea gării. Mai nimic.

Plus o factură morală. Suflet plătitor inclusiv de păcate. Riscul și pliscul.

 

 

 

Sufletul tău are nevoie de pian acordat

 

Se deschide o ușă cât o pleoapă adormită. Ți se întră în ochi, apoi în suflet

Și taci pentru că așa e viața, sufletul tău are nevoie de clape de pian

Acordat. Și îți cânți lacrimile. Ce degete ai. Parcă ai inventat muzica.

Lacrimi curg din degetele tale. Lacrimi cu amprente. Lacrimi umplute

Cu mici porții de suflet, pe ici, pe colo, prin cuie înfipte în lumina cărnii.

Citești alt suflet și parcă te-ai mărturisi, sunteți gemeni de la naturi astrale.

Se deschide o ușă. Se intră și se iese. Cu ochii, cu pașii, cu sufletul peste tot

Ca și cum niciodată nu o să fii singur. Ca și cum deja intri în sufletul tău

Ca în foamea și setea de zi cu zi. Ca și cum niciodată nu o să fii singur.

 

Marin Ifrim