Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Zoltan TERNER : MINTEA CEA DE PE URMĂ

Zoltan TERNER : MINTEA CEA DE PE URMĂ

Frumoasa zicală „Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă”, nu specifică timpul când să-i dea Dumnezeu darul cerut, adică înţelepciunea.. Dacă i-o dă în anii cei de pe urmă te poţi întreba la ce-i mai foloseşte. Viaţa şi-a trăit-o deja. Trecutul nu-l mai poate schimba. Îl poate ajuta cel mult să conştientizeze faptul că şi-a nenorocit el însuşi viaţa. Îl poate face să sufere regrete şi reproşuri post-factum.

 

Din păcate, chiar înarmat cu experienţa unei întregi vieţi, degeaba judeci şi regândeşti o decizie luată în pripă, cu mintea cea dintâi, adică aia care te făcea să crezi că tot ce zboară se mănâncă, aia care te împingea să confunzi aparenţa cu realitatea şi să intri cu oiştea-n gard.

 

Degeaba te întrebi cu mintea înţelepciunii bătrâneşti: „Cum am putut? Ce mi-a venit? Unde mi-a stat capul?” Degeaba te căinezi: „Dacă eram atent, dacă aş fi stat să cântăresc, dacă aş fi ştiut… Dacă, dacă… Dacă aş putea acum să schimb ceva!”

 

Dar nu se poate. Din greşelile trecutului tău  nu mai poţi drege nimic. Ai căzut în capcana unei superbe diavoliţe, şi ai suferit o viaţă întreagă, te-ai lăsat cucerit de o idee fals-inocentă şi te-ai nenorocit. Nu ştiai ce se ascunde în spatele unei promisiuni, al unei tentaţii, al unei ispite. Din prostiile unei tinereţi zvăpăiate, cu mintea încă buimacă, nu mai poţi repara niciuna. Povara lor o duci până la capăt. Abia cu mintea cea de pe urmă, privind înapoi, poţi înţelege că într-o singură clipă de întunecare a minţii, se poate întâmpla să-ţi faci viaţa praf şi pulbere. Cu alte cuvinte, să cunoşti eşecuri, căderi, pierderi, derapaje în urma unui singur moment de neatenţie, de prostie, laşitate, lăcomie sau inconştienţă. Şi ar mai fi de adăugat o întrebare referitoare la zicala cu care am început: „Ce te faci dacă darul vine cu un noroc spart în fund şi mintea cea de pe urmă e cu găuri negre şi te duce hăisa, pe arătură?”

 

Răspuns la această întrebare nu e decât unul singur, cel al împăcării cu situaţia: „Ăsta-ţi fu jocul şi ăsta norocul. Şi gata. Altă viaţă nu-ţi dă tata”.  

———————-

Zoltan TERNER

Israel, 28 ianuarie 2017