Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » CORINA MATEI GHERMAN: MOMENT LIRIC

CORINA MATEI GHERMAN: MOMENT LIRIC

CORINA MATEI GHERMAN – Născută la 30 martie 1967, în Erbiceni, judeţul Iaşi. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este doctor în economie. A publicat literatură pentru copii, proză, poezie clasică şi modernă, roman. Deţine titlul de Poetă a Iaşiului obţinut în cadrul Festivalului Internaţional Poezia la Iaşi,25-31 mai 2015.

 

NU POŢI PLECA

Inima îmi  spune

Că trăieşti  undeva

În nor

Casa ta

E un  râu  de  frumuseţe

Pe care  navighează  zânele  bune

Dar tu

Nu te  gândeşti  la  ele

Şi vii  mereu  spre  pământ

Spre florile  tale

Care le-ai  iubit

Nu poţi  pleca…aşa…

Nu-ţi stă  în  fire

Mai ai  de  lucru  aici

Ai de  construit  o  lume

În care  vom  fi  împreună

Nu auzi….nu  ne  auzi….

Nu   poţi  să  ne  auzi

Ai lumea  ta  acum

Lumea ta……

 

CINE VINE

 

Cine vine….

Cine vine..

A…e iarna

De   la  tine

Se   topeşte

Şi   iar  plânge

Şi   izvorul

Se prelinge

Peste văi

Peste poteci

Peste   paşii   tăi

Umezi şi  reci

Peste umbra  din  livadă

Peste a  satului  cireadă

Unde mama

Aprinde-n vatră

Focul sfânt

Lumină albă

Cine vine…

Cine vine…

Este gândul  de  la  tine

Ce în  vis  doar  mi  se  arată

Liniştită   vatră   albă

Ai lăsat  în  veac  şi  timp

Cunoştinţe din  Olimp.

 

LUMINĂ   ALBASTRĂ

Ai plecat

Lumină   albastră

Peste deal…

Peste   fereastră….

Peste cer…

Şi   stele  albe…

Un drum  lung

Pe bolta  albastră

Ai plecat

Lumina nostră

Ai plecat  din

Casa noastră

Spe un  drum  lung

Şi însorit

De mult ….

De stele  pregătit….

Ai plecat

Lumină albastră……

 

ECUAŢIA

Totul e  atât  de  simplu

În ecuaţia  asta…a  noastră…

Necunoscute….două

Eu…sunt cunoscută…

Mai rămâne  el

E greu  de  rezolvat

O ecuaţie  cu  o  necunoscută

Proful a  spus

E tare  simplu

Rezolv-o….

 

DRUMUL

Lumină

Străbate cărarea

Vidului ce  naşte

O nouă  floare

Bucurând pustiul

La capătul  opus

Ţâşnire de  verde

Spre adâncul  parcurs

Al   pietrei  din  tine.

 

FRACTURĂ

Mi s-a frânt

O aripă

Doare….

N –o pot  întoarce

N –o pot  striga

Mi s-a  frânt

O aripă

Ce-mi asigura  echilibru

Doare….

Nu o  mai  pot

Vedea

Doar visa

Să mi se  arate

Strig….da strig….

Mi s-a  frânt

O aripă

Doare ….

Aripa aceea

Erai tu

Ce zbori  acum

În abis….

 

INSISTENŢA ROŞIE

Nu mi  se  pare  o  dilemă

Dacă un  gând  tainic

Îmi sugerează

Să dezleg  coarda  unui  zmeu

Spre înalt….

Atunci…

Goarna de  sunet

Sună…sună…sună…

Voi înflori

Din vârtejul orbitei obosite

Şi Pluto….

Îşi deapănă  povestea

Galaxia…ah galaxia….

Fierbe prin venele universului

Molecule de  viaţă

Gustă din  paharul

Cu sulf…

Din cel cu oxigen…

Direcţia combinaţiilor

Nu mă  mir  de  insitenţa  roşie

A unui  vechi  trandafir

Recitesc în  ritm  factorial

Din Cartea  Universului.

 

TRECERE

În umbra liniştii

dintre galaxii

curge fiinţa mea

mătură lumina

stinsă dintre atomi

dincolo de orbitele circulare

ale orizontului nedefinit

trezeşte electronii

din corpul neadormit

aştept aţipirea clipei

ca o trecere spre dincolo….

 

ZBOR   INVERS

De atâta insistenţă

vom deveni coală de hârtie

neagră….ca soarele nopţii

vom hotărâ nelegimitatea zilei

vom reaprinde lampa între stele

ţinând în mână parametri constanţi

laboratorul toamnei congelat

părţi invizibile a infinitului

da…aşa vom face atunci….

asta-i afacerea noastră ce va aduce profit

avem multe gângănii ce hoinăresc

îngheţate acolo…

le vom lipi pe coperta patru

a ultimului volum de formule al poeziei

să nu ne mirăm ….să ne dezlegăm visul

cel de zbor invers….

 

SORĂ   CU   DUREREA

De-ar avea durerea rădăcini

m-aş contopi cu suferinţa

ce-mi umple venele deschise

durerea e născută din speranţă

şi în inima de piatră…va înflori o stea…

 

DUNE NEMÂNGÂIATE

Există un spin

pe trupul ce se mişcă

un pustiu însîngerat

aripa căzută

a unei dune de nisip

cerul se scurge

corabie….roată….

 

ÎN   GOLUL  TRIST

Sihastru

umplea chilia

cu rugă către Christ

uitat de vreme

şi foarte trist

şirag de oase

şi trupul ghem de ceară

în golul trist

cerul implora….