Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » INTERVIU CU MAESTRUL SANDU GRECU, DIRECTOR, FONDATOR AL TEATRULUI NAȚIONAL ”SATIRICUS – ION LUCA CARAGIALE

INTERVIU CU MAESTRUL SANDU GRECU, DIRECTOR, FONDATOR AL TEATRULUI NAȚIONAL ”SATIRICUS – ION LUCA CARAGIALE

 

“În viață joacă teatru numai cine nu are niciun rol” -Tudor Mușatescu

A juca teatru desigur că e o artă, dar a juca teatru fără un rol, scop, sau fără o determinare profund stabilită în conexiune cu viața autentică și cu ceilalți din jur, continuând ideea autorului citat, pare atât de pueril, cât și de a consuma întreaga viață într-un rol absurd. Unii însă, prezintă dexteritate pentru a purta mai multe măști doar pentru un rol, dar și acela inexistent în viața proprie. Atunci, se întâmpla fenomenul curent pentru a tot retușa ”rolul” fără rol la așa zișii actori și de a tot schimba măştile rapid unele cu altele, în detrimentul propriului rol/scop, adică al aceluia ne-însușit în fapt vreodată sau neasumat. Desigur că, astfel la actorul fără nicio artă, el propria soartă dejoacă, dar și pe al altora de lângă el, sau aceia a întregii țări de fel…

Acest lucru, iată, ne înfățișează și maestrul Sandu Grecu – director, fondator al Teatrului Național ”Satiricus – Ion Luca Caragiale”, actor, regizor, lector, președintele Uniunii Teatrale din R.Moldova, fost deputat și ministru al Culturii și Cultelor, decorat de către președintele Traian Băsescu cu” Ordinul Meritul Cultural” în grad de comandor, ș.a.m.d., dar, în ciuda atâtor atribuții și competențe, se prezintă pe sine precum un om atât de simplu și modest. Care ”modestie nu rămâne, totuși, indiferentă nici la situația socială a unui simplu om, după cum nici a întregii țări. Ca un ”mic” exemplu, poate fi constituit din faptul că dumnealui a construit un întreg bloc pentru actorii care nu aveau o casă… Stimă și respect! Maestre, vă mulțumesc!

http://satiricus.md/ro/about/actors/alexander-grecu

Valerian- Primul contact pe care l-am avut cu teatrul” Satiricus” a fost prin spectacolul” Ciuleandra”, ori acesta reprezentare teatrală după nuvela scriitorului renumit, Liviu Rebreanu, m-a prins atât de tare încât nu-mi mai revin, dar și că, tot aș revenii s-o mai revăd la modul încântării ce…

Maestrul Sandu Grecu: Aaa, mă bucur foarte mult! Despre această piesă… În 1995 am avut un turneu peste hotare prin America, unde am jucat vreo lună de zile mai multe spectacole în mai multe oraşe din SUA. Atunci am privit personal vreo două spectacole pe Broadway – New York și mi-a apărut mie ideea de a monta un spectacol în acest gen. Astfel, m-am oprit la nuvela “Ciuleandra”. Sigur că trebuia de scris libretul şi de rescris toată opera în versuri. Secretarul literar de atunci, pe nume Ion Diviza a făcut-o cu brio. Dumnealui a scris în vers toată opera lui Rebreanu, iar Marian Stârcea, un tânăr compozitor cum era deja, a scris prima operă în două acte pentru acest musichall. Premiera piesei a avut loc la Paris în anul 1996, pe 16 octombrie la Institutului Cultural Român, care era condus de către Virgil Tănase, scriitor, regizor, directorul centrului român din Paris. Iată că de 20 ani se joacă şi acum.

Cam aceasta este povestea piesei în stil Broadway – “Ciuleandra”. Este un spectacol care s-a jucat, de fapt, şi în faţa lui Sadam Husein în ‘98. Noi participam la festivalul internaţional de teatru, la care erau înscrise peste 70 de teatre internaționale, dintre care şi americane, acesta având loc în Iran, într-un oraş antic, Babilon din apropierea Bagdad-ului. Festivalul tot cam atunci în octombrie a avut loc, undeva pe 16,17,18, iar în una dintre aceste zile am fost solicitaţi să jucăm piesa şi în fața dictatorului Sadam, chiar la reşedinţa lui. Ulterior am stat şi cu el la masă. Apoi, chiar în zborul avionului am văzut prin satelit cum începuse războiul acela zgrozav de la ei, și, culmea că, se bombarda chiar hotelul în care am stat… Începuse războiul exact în acel moment.

V.-Când a fost fondat Teatrul “Satiricus”?

Maestrul Sandu Grecu: Teatrul l-am fondat încă din anul 1990. În trupa iniţială am ales doar dintre tineri de 16,17,18 ani. Ei au fost selectaţi în urma unui casting realizat prin toată Moldova, chiar dintre aceia abia ieşiţi de pe băncile şcolii, și, deci, fără facultate. Ulterior, însă, paralel și în același timp le-am predat actorie aci la Academia de Artă, m-am ocupat de ei îndeaproape şi împreună am fondat acest teatru. Eu abia ce mă întorsesem atunci de la studiile terminate la Moscova, acolo unde am studiat regie. În afară de cei care au venit ulterior de la teatrul Mihai Eminescu, precum M. Curagau, J. Cucruzac, V.Cazacu, au mai aderat actori și din alte teatre, precum ar fi actorii: -Vasile Tabarta, Vasile Casu, Val. Delinischi, S.Finiţi, V.Turcanu, Paulina Potinga. În acest fel a apărut teatrul “Satiricus” pe data de 19 decembrie 1990.

http://www.timpul.md/articol/sandu-grecu-a-fost-o-lupta-dintre-vechi-si-nou-2073.html
V.- Dvs., maestre, mai jucaţi în piese sau doar regizați?
Maestrul Sandu Grecu: Eu deja din 2005 nu mai ies în scenă, hmm… Primul spectacol pe care l-am jucat în “Satiricus” a fost ”Ce e Viața Omului “de A. Arcanov, în 1990, iar ultimul “Triunghiul păcatului’, de Tudor Mușatescu, dar… nu mai reuşesc să mai şi joc… Trupa este foarte mare acum, montări sunt la fel… multe.

Valerian -Maestre, în fond dvs. sunteţi fondatorul teatrului “Satiricus”…?

Maestrul Sandu Grecu: Da, sunt Fondatorul teatrului… Până la 30 de ani lucrasem ca actor în Chişinău pe la diverse teatre. Însă tot aveam această idee și în acel timp, la acei 30 de ani ai mei, am pus bazele acestui teatru. Este la ora actuală primul teatru de satiră, prin care ne-am propus iniţial să arătăm toate faţetele societăţii. Dacă azi vedeţi o piesă precum “Ciuleandra”,” Năpasta”, “Angajare de clovn”, sau “Maestrul şi Margarita”, spectacole care nu sunt, să zic aşa, exact pe genul nostru, ele sunt pentru că doresc un repertoriu mai larg.

Preponderent noi jucăm spectacole sociale de gen satiric, comedii, acestea fiind genul nostru, dar pentru a menţine trupa stabilă, sunt obligat în calitate de director al teatrului şi regizor să ţin actorul într-o formă bună, dându-i posibilitatea să joace şi dramă, spectacole non-verbale şi orice alt gen de piese. De pildă cum ar fi ”Căsătorie forţată” de Moliere, pe care am jucat-o prin toată Europa, în limba franceză. “Carmen” de P.Mereme se joacă în limba spaniolă,” Metamorfozele” lui Ovidiu în limba latină, care la fel a făcut înconjorul lumii. Azi avem la moment 26 de spectacole vechi în repertoriu şi încă în premieră lucrăm la “Migranţii” lui Vișniec, ultima piesă a lui, care poate că este cea mai în vogă tema despre emigranţii care tot vin spre Comunitatea Europeană şi care, de fapt, au ocupat-o… o problemă foarte actuală, un spectacol social. A doua premieră va fi “Hamlet” a lui Shakespeare, cu premiera piesei prin luna aprilie şi cred că vom încheia stagiunea cu “Doctor de femei”, o comedie de succes.

Vă invit în decembrie să vedeţi o piesă controversată numită “Partidul sexual unit”, cu o problemă socială axată foarte la obiect cu tot ce se întâmplă azi în mizeria aceasta de campanie electorală, din ţara aceasta ce stă încă în captivitate.” Made în Moldova” de Constantin Cheianu, ce se joacă din 2009, ea vorbește despre corupţia totală din R.Moldova, sau la un spectacol destul de curios “Puştoaica de la etajul 13 “, după Mircea Ionescu dramaturg din România, cetăţean al Americii, ce are o tentă socială pregnantă azi. Acest gen de repertoriu vorbește și despre poziţia civică a teatrului Satiricus. Fiindcă “Golanii revoluţiei Moldave”, sau “Cu bunelul ce facem?”, un spectacol despre 7 Aprilie, sau “Țara asta a uitat de noi”, ce este o punere în scenă al acelui război cinic şi idiot care s-a întâmplat. Sunt spectacole care ne caracterizează şi cred că are sens să le vedeţi.

V.-Am observat, maestre, ca baza v-aţi clădit-o de la satira lui Caragiale!?

Maestrul Sandu Grecu: Da, suntem unicul teatru din arealul românesc ce a montat integral în mod concomitent Caragiale. Cu toate că, mai sunt teatre ce au montat toate piesele lui Caragiale, dar în diferiţi ani sau poate la 10 ani o premieră. Noi am avut în proiect la un moment dat să montăm toate piesele lui Caragiale, dar iată, mai sunt şi azi în repertoriu. Am ridicat premii posibile şi imposibile, naţionale şi internaţionale, fiind spectacole care se joacă cu sălile arhipline…

http://ea.md/zece-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-regizorul-sandu-grecu/

V.-Ca primă instanță, de ce totuşi v-aţi gândit numai la satiră?

Maestrul Sandu Grecu: În primul rând, pentru că încă din fosta uniune sovietică, R.Moldova era singura țară care nu avea un teatru de satiră sau de comedie, ori eu ca construcţie a personalității mele sunt mai aproape de satiră decât şi față de comedie. Îmi place să privesc lucrurile în acest mod şi în genere iau totul mai ironic, datorită faptului că dramatizând lucrurile, ele mai rău se complică. Aşa după cum este în R. Moldova, noi suntem așa mai mioritici în mentalitate și simțire, ne place să ne plângem şi să devenim jertfe… Așadar, eu ziceam că un teatru de satiră ar ajuta la schimbarea mentalităţii caracteristice acestei societăţi. Ori, dacă s-a întâmplat ceva bun în societate, vreo mişcare spre bine în R.Moldova, acest fapt este împlinit şi datorită teatrului “Satiricus”.

V.- Cu alte cuvinte, dvs. ca teatru aveţi uneori în vedere o situaţie socială grea ca prima idee şi apoi o transformaţi în piesă de teatru (satirică)?

Maestrul Sandu Grecu: Da exact. Iniţial există de la sine problema cu care se confruntă societatea, pe aceasta o iau şi o transform într-o idee de satiră, apoi caut piesa de teatru cu care o asociez; acesta, poate fi una contemporană, una clasică sau chiar dau special comandă pentru ea. Aşa după cum s-a produs întâmplarea cu piesa- “Țara asta a uitat de noi” comandata lui Constantin Cheianu. Premiera ei s-a jucat la aniversarea XX-a cu ocazia Zilei Independenţei R.Moldova, unde dăm o palmă zdravănă acestor coruptibili, cărora le demonstrăm că nu suntem o ţară independentă, ci una dependentă total.

V.-Maestre, dvs. de cine credeţi că este dependentă R.Moldova?

Maestrul Sandu Grecu: R. Moldova, este o ţară dependentă de Rusia încă, ea nefiind vreodată liberă şi independentă. Orice regim pe care l-a avut ţara noastră din 1990 n-a avut autonomie totală, verticalitate şi nici măcar vreo idee clară despre care încotro trebuie să meargă R.Moldova. Politica moldovenească a fost în permanenţă în pasul racului, un pas înainte -doi înapoi. Niciun guvern n-a avut o platformă politică şi n-au dus la capăt vreo idee de reformă, în niciun domeniu, fără excepție. Tot ce s-a făcut a fost printr-un haos de genul “dai că merge”, iar miniştrii au fost amatori şi nu profesionişti în vreun domeniu specific. Reformele nu şi-au făcut loc de discuţie pe mesele ministeriale şi tot ce s-a făcut a fost aşa ca prin ceaţă.

Singura reforma ce s-a realizat a fost, totuși, cea a lui Maia Sandu, candidat acum la preşedenţie. Ea, de altfel a şi finalizat reforma în educaţie. În rest, nimic nu s-a făcut… Noi am pornit în democraţie odată cu ţările Baltice, iată, dar unde se află acestea şi unde ne aflăm noi..? Doi din trei politicieni de la noi, pe lângă faptul că sunt fricoşi mai sunt şi anti-statalisti, anti-români, anti-identitari. Una spun în campanii electorale, alta sunt ei de fapt… Deoarece, sunt fricoşi față răsăritul care îi înghite.. În mod laș şi făţarnic ei nu promovează identitatea naţională, dar pe care şi-o vântura foarte tare prin nevoile imperioase de-aș prezenta ei necesitatea de a fi aleşi.

Aşadar, R.Moldova este un stat fără identitate, pentru că politicienii cu atât mai puţin n-o promovează.. e tristul adevăr al tărişoarei noastre. Nu există specificaţia nici în constituţie, să se spună exact cine suntem noi!? Se menţionează că noi “vorbim limba maternă”, art.13. E ca şi când ai spune despre tine că eşti “om… poi, nu-i clar că ai fi? Dar cum te cheamă? Este vorba în fond despre o ticăloşenie la scară largă…

Toate acele programe electorale întocmite aşa de ochii lumii în campanii doar de a minți lumea să-i aleagă, pare a fi cel mai strașnic lucru pe care-l fac, dar după asta, sunt pur şi simplu puse într-un sertar și ăla uitat. Ori acum, pe acest considerent geo-politic iar se încearcă o diversiune de manipulare a maselor şi de captare nedreaptă a voturilor. Nu este principial cum se procedează…

http://www.rasputin.md/men/10-verbe-ale-lui-sandu-grecu

V.-Maestre, totuşi, în cadrul acostor alegeri, faptul că poporul își alege preşedintele, n-ar constitui un pas înainte?

Maestrul Sandu Grecu: Ba da, cum să nu? Însă, toate aceste curente, planuri, promisiuni, tot se dovedeşte a fi deşertăciune. “Programe electorale”? De fapt, e totul o minciună ceea ce fac ei! Mereu amăgesc poporul, care după utilizare este aruncat, amăgit.. nu ştiu, e continuu un cerc vicios! Factorul geo-politic nu este principial şi nu are vreo însemnătate pentru poporul acesta deseori minţit, înşelat…

Aceste alegeri au un singur scop: – cum să scăpăm statul de căpuşe, de oligarhi? La momentul dat, noi trebuie să ieşim din această captivitate, închidere, limitare sau umbrire, spuneţi-i cum doriţi… De aceea, Maia Sandu are mai mare credibilitate, asta, bine, mai mult în rândul intelectualilor… Ea de va reuşi, va porni această ieşire a noastră din captivitatea vicioasă în care ne-a prins acest sistem. Nu ai cum să vorbeşti de unire, nu poţi să vorbeşti despre geo-politic într-o ţară în care toţi suntem închişi în acest cerc vicios. La început trebuie să fim liberi ca să putem să valorificăm potenţialul existent al nostru, ca popor existent în teritoriul european, de altfel, noi trebuie să autentificăm valorile specifice în acest context, chiar teritorial. Aceştia ce vor veni la vot sunt conştienţi că vor vota contra oligarhilor, contra mafiei cu faţa politică. Acest sistem antioligarhic noi trebuie să-l susţinem şi cine face asta, se vede.

Da, este un pas înainte faptul că poporul alege preşedintele. A lăsat mult de dorit de când s-a făcut aceasta prostie politică… am militat atunci, fiind în opoziţie, însă… Închipuiţi-vă un preşedinte care nu face nimic, ba sta în umbră, el este un hoţ sau un bandit, dar are bani şi partidul lui câştiga majoritatea voturilor tocmai pentru acest fapt… lasă de dorit… cum ar fi el are tot în mână. Astfel, ei au avut pe primul-ministru, toți miniştrii, și-au pus judecătorii lor, economiştii ș.a.md., tot al lor. Asta e straşnic de rău, echivalează cu instaurarea dictaturii.

Republica Moldova, încă nici la moment, nu are o democraţie atât de dezvoltată încât să aibe şi să se poată baza pe o republică parlamentară. Eu însumi sunt pentru o republică semi-parlamentară-prezidenţială, deoarece una astfel constituită îmi dă mie siguranţa că există credința în bine, cât și un echilibru. Preşedintele ar fi ales de popor şi este astfel garantul nostru, la fel şi parlamentul după cum şi trebuie să fie. Pe acest inter-dialog al acestor structuri importante ale unui stat democratic autentic mi se garantează mie ca popor, faptul că sustenabilitatea ei prin democraţie este viabilă. În schimb, aşa cum este azi mă tem foarte tare. Dreptul meu ca cetățean este încălcat…!

V.-Chiar așa nu mi-aș fi închipuit…

Maestrul Alexandru Grecu: Da…? Dacă se va întâmpla ca preşedintele să fie în continuare o unealtă a acestor clanuri ce au ocupat actualmente R.Moldova, atunci în ea se va instaura cea mai mare dictatură de care n-a avut parte ea încă vreodată…! Izolarea ei totală va avea loc neapărat, în ciuda a ceea ce s-a făcut până acum. Aşa că situaţia este mult mai periculoasă decât o cred unii că aleg ba pe unul, ba pe altul, sau…

http://www.timpul.md/articol/sandu-grecu-satiricus-va-ramane-in-opozitie-fata-de-orice-guvernare-si-politicieni-24053.html


V.-Maestre, şi cine credeţi că încurcă această unire, de fapt?
Maestrul Sandu Grecu: Vorbesc de “integrare” şi nu de “unire”, conștient fiind de cât este departe această unire pe care n-o poate face, R.Moldova în niciun caz, şi nici măcar România… trebuie să fim conştienţi, că nu-i chiar atât de simplu a se face această Unire. În primul rând trebuie să ne integrăm economic, acesta trebuie să fie primul pas!

Ca să se împlinească Unirea, trebuie ca la cele 35 de procente de unionişti trebuie să se mai adauge ceva. Ar fi posibil doar prin faptul de a convinge 16% din electoratul rus. Aceast lucru se poate împlini prin servicii mai bune, prin libertate, democraţie ș.a.m.d., prin colaborare comună, drumuri bune, nu să strigi în gura mare – ”unire!”- pe când asta trebuia să se împlinească de la sine încă din” 90 încoace… Unii sunt puşi astfel să ţipe ca să compromită totul… mai rău fac, deoarece în acest fel nu este capabilă nici România să facă unirea. Eu sunt unionist, trebuie spus ca să nu se creadă altceva, însă ea nu se va face doar dacă strigi. Dacă se făcea ceea ce trebuie încă din ”90, atunci era de la sine: -prin conectarea la toate reţelele energetice.

Unii spun că ne încurca Rusia în toate acestea. Greşit! Nu ne încurca nimeni, nici în unire, nici în a realiza rețele de comunicație și relaționare care facilitează unirea de la sine… Nu ne încurca nimeni pur şi simplu!! Ne încurcam noi în frică, în tot felul de concepte grozave… Frica paralizează e foarte cunoscut lucrul acesta…

V.- Dvs. maestre consideraţi că teatrul “Satiricus” este un fondator de opinie?

Maestrul Sandu Grecu: Da, este. Toţi politicienii de azi au trecut prin teatrul nostru. Pe timpul comuniștilor se spunea faptul că: “Teatrul Satiricus este unica oază de libertate din Republica Moldova!” Aici veneau ca să-și încarce “bateriile” şi să se exprime liber în acelaşi timp…

http://arhiva.vipmagazin.md/proiect/Arhive_de_familie.__Istoria_unei_fotografii/
Am rezistat în timp, ca o cetate în care se producea elementul liberator, care şi pe noi ne-a făcut să rezistăm, dar şi să ajutăm la regăsirea acestui deziderat de către alte persoane. La noi veneau oamenii şi să se încarce, dar şi să se întâlnească cu alte persoane ce gândeau la fel, iar prin interacţiunea aceasta s-au creat prietenii sănătoase. Acum, iată pe 19 decembrie curent, iarăși vom decerna premii politicienilor, dar anul acesta le vom dedica/decerna doar tinerilor, deoarece este o nevoie stringentă de o nouă clasă politică, una absolut proeuropeană, care desigur va înfăptui și va face posibilă mult prea așteptata – Unire. Dar, până atunci misiunea teatrului Satiricus ar fi să creștem o nouă generație de tineri, cetățeni, spectatori și, de ce nu, un electorat mult mai cult!

Interviu ce se mai afla la: http://confluente.ro/valerian_mihoc_1479923017.html