Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » Lucian STROCHI: GHEORGHE ANDREI NEAGU – AESOPICAE

Lucian STROCHI: GHEORGHE ANDREI NEAGU – AESOPICAE

Un autor mai mult decât talentat, histrionic, şotios, pendulând între un naturalism bine temperat şi un fantastic cu origini livreşti, dar cu deschideri fertile, insolite şi insolente în imaginar este Gheorghe Andrei Neagu, revendicat, ca orice autor ce se respectă, de mai multe zone culturale şi revendicându-şi la rându-i, îngândurat ca o lebădă şi intransigent ca un condotier, teritorii doar ale sale, pe care, odată botezate, le restituie cu generozitate semenilor.

Trei nuvele (le-am numi „exemplare” – în spiritul lui Cervantes) reunite sub acelaşi titlu Aesopicae (Povestirile lui Axie, Noile legende ale Olimpului şi Aventurile unui Kakanez în Pokerania) sunt bântuite de ludic, autorul sugerând indirect că jocul poate fi, ca şi râsul, expresia unui spirit superior, gata să pună în paranteză stereotipiile noastre culturale. Se pot face destule trimiteri culturale, unele fertile, altele inutile, posibile toate, pentru că autorul crede că originalitatea este expresia ultimă a unei scrieri şi nu un punct de plecare.

În Povestirile lui Axie, protagonistul este Esop, un fel de Socrate pentru Platonul nostru. Parabolele sunt epure din Anton Pann sau Cilibi Moise, sentinţele – grave, solemne, aforistice – se strecoară printre paradoxuri, calambururi, vorbe de duh, toate extrase dintr-un metalimbaj mimând spiritul elen, atenian, dar şi spartan, cu destule plonjări ce par prolepse în realitatea imediat contemporană nouă: miedul are 5 stele şi poartă nume devenite branduri, Tomis  sau Milcov, agora e traversată de tramvaie şi poartă numele de Universitas, iar xenodochionul pe cel de Trocadero; înţelegem până la urmă că Esop e doar un pretext sau, după cum însuşi mărturiseşte: „Eu sunt fiecare dintre voi, cei ce nu aţi părăsit speranţa în Libertate, cei ce aţi rostit sau aţi murmurat în fiecare clipă de restrişte pildele pline de umor şi sarcasm împotriva celor ce încearcă să înăbuşe libertatea OMULUI.”

Din când în când, textul e străfulgerat de metafore-sentinţe precum: „Noi suntem mereu desculţi, ca Libertatea.” sau „Calul voia să se răzbune pe răufăcător, dar nu alerga cu iuţeala cerbului”. Andrei Neagu redescoperă naraţiunea de tip parabolic, fabula şi fabulaţia, interesându-l nu atât morala (prezentă întotdeauna, dar implicită), cât înţelepciunea senină, arhetipul de gândire, întâmplările nefiind decât engrame ale acestui arhetip, o probă a labirintului, până la urmă. Pildele sunt uneori crude, alteori liliale, alteori un aliaj între cele două extreme (v. Cântul VI- povestea femeii şi a bărbatului care şi-au pierdut jumătatea şi care se consolează reciproc, pentru un nou proiect androginic).

A doua „nuvelă” Noile legende ale Olimpului –Zeii -are ca punct de plecare Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, dar realitatea este, şi de această dată, cea contemporană, lămuritor fiind chiar Pseudodicţionarul cu care se deschide opul: Geea-Economie, Uranus-Plan, Cronos-Timpul, Okeanos-Comerţul exterior, Rhea-Economia planificată, Zeus-Realizarea planului economic de stat (Rapes-acesta poate fi citit şi în oglindă- Separ!), Hermes- preşedintele cooperaţiei meşteşugăreşti, ministrul P.T.T.R., Hades-şeful Dizgraţiei etc. Textul e clar, nu necesită comentarii suplimentare: „Se spune că în trecut lumea n-a fost aşa cum ni se înfăţişează astăzi. Peste tot era haos şi nu un haos oarecare, ci unul cumplit şi nebănuit minţilor noastre. Haosul economic. Şi din acest haos s-ar fi întruchipat aşa, deodată, zeiţa Economiei, Geea. Apoi, cum se spune în istorii, cică tot din Haos, din una din variantele lui, haosul social, s-ar fi născut cel dintâi bărbat: Planul.”

Gheorghe Andrei Neagu este un maestru al limbajelor argotice, dar şi al jargonului, al trimiterilor aluzive, al conotativelor, figurile de stil predilecte fiind sinecdoca şi oximoronul, prima – prin tehnica de suveică, abstract-concret, singular-plural, a doua – prin alipirea la nivel de sintagmă a termenilor antinomici sau imposibil de asociat în registru normal. Bunul simţ e dinamitat sau contaminat, cunoştinţele noastre serios scuturate şi verificate, năpârlirile limbajului obligatorii. Realitatea astfel obţinută e nouă, proaspătă, cu culorii vii, ca o piele de şarpe, sarcasmul necruţător, întâlnit aşa doar la Hasdeu şi la unii maeştri ruşi şi sovietici (Bulgakov e primul nume care îmi trece prin minte).

A treia nuvelă (autorul ne avertizează: pseudonuvelă) Aventurile unui kakanez în Pokerania e o replică la Alice în Ţara Minunilor , v- lumea cărţilor de joc), dar şi la scrierile austriecilor despre sfârşitul Kakaniei (Kakania însemnind la aceştia Imperiul kaesaro-krăiesc), cu intruziuni din Alecsandri sau I.L.Caragiale (la nume: Jurăstrâmb (avocat), Beliviu (şeful justiţiei popeşti), Ion Fărăcarte, Vera Buzecreţi, Ziţa Muscărea, dar şi Borges (cel din loteria din Babilonia). Cuţite în noapte e o aluzie la Noaptea cuţitelor lungi – o răfuială între nazişti, când este lichidat S.A.–ul,  Judecata trimite la Procesul lui Kafka, întreaga societate e contaminată de realitatea jocurilor de „noroc”, de lumea interlopilor (avem astfel Pokereşti, Hanul Paharul cu oase, Barbutania, C(ace)almar, amintind atât de cacealma, cât şi de calmar, barbutanii (amintind de barbut, dar şi de babuini şi urangutani, camera 21 -21 e un joc de cărţi celebru, unu-unu e numele unui nou hotel, pokerinii sunt monede, avem ţinutul Rişcaniei şi cel Tablarania, peştii nu sunt vertebrate inferioare, ci „întreprinzători vigilenţi” care pot construi chiar un hotel, La trei chitici, Guvidam e şeful lacurilor şi bunurilor lor etc..

Gheorghe Andrei Neagu are un auz perfect, absolut, cuvintele (i) se desfac precum o coadă de cometă, cinicul devine liric (aşa era şi Caragiale!), gustul e amărui şi tonul capătă şi accente de elegie, poanta devine pont, pontul devine pot, potul devine putirinţă… Neagu scrie scrisori româneşti pentru realităţi eline, persane, austriece, nemţeşti şi universale.

Aventura limbajului lui Andrei Neagu devine o iniţiere pentru noi toţi, iar cuvântul zideşte şi (se) reabilitează prin… abilităţi ce ţin uneori de magie.

————————-

Lucian STROCHI

Piatra Neamţ

25 februarie 2017