Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » George PETROVAI: Balada insului anost

George PETROVAI: Balada insului anost

Balada insului anost

 

Istoria-i după o seamă

divina vrere-n derulare,

iar după alții ea ar fi

a păpușarilor lucrare.

 

(În ambele alternative

de întrebări ești încolțit:

Dacă-i la mâna Celui care

pe toate-n Tot le-a rânduit,

 

de ce atunci atâția oameni

trăiesc de parcă nici n-ar fi,

ca doar o mână dintre ei

să poată-n voie huzuri?

 

Iar dacă soarta omenirii

în fond e-un joc păpușăresc,

de ce se mai insistă oare

cu-al răului tată drăcesc?!

 

Să nu ne-ascundem după deget

cu binele ăsta inert:

În lumea noastră prost croită,

nu el, ci răul este cert!

 

Când e vădit că egoismul

și violența guvernează,

un nostim țel e binele promis

pentru acei ce-n viață eșuează…)

 

Cât despre mine, eu gândesc

că toate sunt cu rostul lor:

Într-adevăr, când tai pădurea,

din trunchiuri așchii sar de zor!

 

Precis sunt mulți dintre aceia

ce vor pădurea conservată,

chiar dacă-a sa verde manta

nu este cea de altădată,

 

uitând că legea dezvoltării

cu vechiul este foc și pară

și că adesea nu tăierea,

ci defrișarea-i necesară…

*

În viața mea, călăuzită

după celebrul postulat

că-n mână ce-i, minciună nu-i,

un lucru mi s-a confirmat:

 

Nici unul dintre înzestrații

faimoși ca puști, n-a izbutit,

dovadă că-n școala vieții

sistemul de notare-i diferit!

 

Cu carul minte poți să ai

când flerul social lipsește,

căci te descurci atuncea când

în tine el se-nciocoiește.

 

Cu-atât mai mult în România

postdecembrismului hoțesc,

unde tupeu-i o virtute

și falșii culți se înmulțesc.

 

Chiar eu, eternul mediocru,

cândva un jalnic potlogar,

am diplome, cărți publicate

și stăzi sunt parlamentar…

 

Nu-nseamnă că mă mulțumesc

cu cele până azi făcute

și că m-oi trage la o parte

ca alții să fure pe rupte,

 

niște jigodii ariviste

ce n-au habar cum să șutească,

când țara-i plină de lichele

și vrea canalii să cunoască.

 

Păi chiar poetul nostru spune

(nu-mi amintesc acuma care)

c-o luptă-i viața, deci mereu

să procedăm noi trebe ca atare!…

 

Cândva, un muritor de foame

– scriitoraș tobă de carte –

de Gore Pirgu mi-a vorbit

ca de-un ipochimen aparte.

 

Cică Mateiu Caragiale

lighioană l-ar fi plămădit –

cu sufletul de mic stricat,

e craiul care-n viață a răzbit:

 

Milionar și însurat,

prefect întâi, ministru-apoi,

el demonstrează că-i deștept

doar cel ce scapă de nevoi.

 

Istoria e plină ochi

de indivizi cu faimă mare,

care-au știut că scopu-nalt

scuză mijloacele murdare.

 

Se mai gândește cineva

istoria s-o primenească?

Fără de ei, al nost trecut

ar fi o carte nefirească…

 

De-aceea spun că ești dator

să lași ceva în urma ta:

Decât un nimeni nepătat,

mai bine un Pirgu sadea!

Sighetu Marmației,                                                      George PETROVAI

1-2 martie 2017