Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – MAMA

FLORIN T. ROMAN – MAMA

Măi, fir-ar să fie,

de ce femeile astea

n-ajung şi ele mari scriitoare,

mari poetese, mari filosoafe,

mari teoloage, voievoade?

Ce-o fi cu ele, mă?

 

Mai scriu ele câte ceva,

pe-aici, pe colo,

mai au câte-o idee,

dar femeia – tot femeie.

 

Nu putea să aibă şi ţara asta

un Eminescu feminin?

Nu putea să aibă şi lumea asta

o Einsteină, o Napoleoană?

 

Femeia, domnule, nu-i capabilă

să devină scriitor de geniu,

poet de geniu, filosof de geniu,

savant, teolog renumit, voievod.

Nu-i capabilă şi gata !

 

Oare de ce? M-am tot întrebat.

Oare femeia n-are timp

să scrie mari romane

pentru că-i ocupată să nască

mari romancieri?

Oare femeia nu ştie să compună

versuri încântătoare

fiind ocupată cu creşterea

lui Eminescu?

 

Femeia n-ajunge, oare, savant,

pentru că-i ocupată

cu educaţia savanţilor?

Sau cu naşterea mamelor de savanţi?

Femeia n-are timp să devină genială

pentru că trebuie să-L nască pe Iisus,

să-L alăpteze, să-L ocrotească

şi să-I plângă chinurile la piciorul crucii?

Hmm…Se poate…

 

Sau poate femeia nu poate,

pur şi simplu,

s-ajungă mare artist

pentru că arta e de genul feminin,

s-ajungă mare om de ştiinţă

pentru că ştiinţa e de genul feminin,

s-ajungă mare teolog

pentru că teologia e de genul feminin?

 

În fine, poate că Dumnezeu

are un Fiu şi nu o fiică

pentru că Maica Fiului Său şi Biserica,

Naşterea, Viaţa, Moartea, Învierea, Dragostea,

sunt toate de genul feminin.

 

A, era să uit:

Veşnicia, Fericirea, Împărăţia Cerurilor

sunt şi ele de genul feminin.

Cel puţin în limba română,

în care a fost scrisă această poezie.

 

P.S.: Limba română e tot de genul feminin.

Şi poezia.