Buna Vestire este praznuita în fiecare an, pe 25 martie, în Postul Paștelui, că „Nu lipsește martie din post!”
Sărbătoarea Bunei Vestiri este cunoscută în popor sub denumirea de Blagoveștenia sau Blagovește și poate fi considerată Ziua Bucuriei, fiind cea mai importantă veste din creștinism, întrucât, în aceasta zi, Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei Maria că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu:
„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!
Binecuvântată eşti tu între femei și binecuvântat e rodul pântecului tău!”, avea să fie salutarea îngerului coborât din cer, Gavriil pe numele său, pentru a-i aduce Fecioarei Maria, vestea prin care Fiul lui Dumnezeu va veni în lume, ce urma sa fie bucuria întregii lumi.
Bucurie avea să fie pentru ieșirea din îndelungata robie a păcatului strămoșesc, spre mântuirea și redobândirea Raiului pierdut de strămoșii noștri, Adam și Eva.
Dumnezeu iși alesese „vasul” prin care Fiul Său să vină în lume, lăsându-i purtătoarei Duhului Sfânt, posibilitatea alegerii de a accepta, sau nu, rolul în planul de mântuire al oamenilor:
„Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema… „.
Prin vocea îngerului Gavriil, Dumnezeu îi descoperă Fecioarei planul, însă, veridicitatea lui va fi numai prin acele încuviințări:
„Fie mie după cuvântul tău!”.
Acest plan avea să își afle începutul mântuirii omenești, că prin încuviințarea lui, poarta mântuirii noastre avea să fie deschisă, la fel cum odinioară prin alegerea strămoșilor, Evea și Adam, avea să ni se deschidă poarta suferinței.
Fecioara Maria ne aducea izbăvirea din păcat, iar bucuria avea să ia locul suferinței.
Astfel, Fecioara Maria, prin consițământul dat bunăvoinței Lui Dumnezeu față de oameni, devine corabia salvatoare a omenirii.
Buna Vestire a acestei zile este temelia și începutul mântuirii noastre în care Maica Domnului a pus atât de multă credință încât a reușit a face posibil imposibilul, iar în fața unei astfel de vești nu putem decât să ne plecăm inimile pe altarul dragostei nemărginite față de Maica Domnului, rostind pentru veșnicie:
„Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.
Buna Vestire este praznic uni,c prin veșnicia ce ne-o așterne în față. Trebuie doar să ne lăsăm pătrunși de toată profunzimea sensurilor ce le revarsă în fața ochilor care vor să vadă și a urechilor care vor să audă lucrarea lui Dumnezeu, prin care se deschid porțule Raiului.
De Buna Vestire este dezlegare la pește, bucuria să fie deplină, chiar și atunci când Buna Vestire ar fi praznuită în zile de miercuri sau vineri.
Prăznuire binecuvântată în pace și bucurie!
25 Martie
Maria Filipoiu
TRADIȚII DE BUNA VESTIRE
Când Soarele și căldura
plouă cu raze de sub nori,
împodobită-i natura,
ca zână cu straie de flori.
La nuntă de primăvară,
din sărbătoare creștină,
cucul cântă prima oară.
S-aducă Buna-Vestire.
Că li se dezleagă limbă,
păsărilor cântătoare.
Iar cucul, numele-şi strigă
prin legenda-i grăitoare.
În această sărbătoare,
sacru şi mitic se-mbină.
Ca prin vremea trecătoare,
tradiţia să revină.
Că Gavriil, Arhanghel Mare,
a vestit unei Fecioare,
a Domnului Întrupare,
bine-i de însămânțare.
Natura de-i înflorată
în ziua de Blagoveşte,
recoltă îmbelşugată
pentru toamnă prevesteşte.
Dacă vremea-i răvăşită
de zăpadă, vânt sau ploaie,
Iarna va fi prelungită.
Iar primăvara-i târzie.
Via, pomii din livadă,
vite din gospodărie,
casă, curte şi ogradă,
se afumă cu tămâie.
Să alunge-n depărtare,
molime şi duhuri rele;
plante de-a fi roditoare
şi sănătoase vitele.
Mormintele-n cimitire
se sapă și se îngrijesc,
spre a morţilor cinstire,
ce-n loc de veci se odihnesc.
Iar printr-o lege creștină,
de suflet, spre mântuire,
se-mpart: pește, vin, lumină…
cu-a morților pomenire.
Că prin Sfânta Sărbătoare
ce precede Înviere,
se dezleagă la mâncare,
peşte, pentru poftă mare.
Iar omul care posteşte
şi sărbătorile ţine,
mâncând peşte-n Blagoveşte,
tot anu-i va merge bine.
Cei ce spun că nu au vreme
de reculegere sfântă,
nu simt viaţa cum se cerne
către lume nevăzută.
Nu citesc Sfânta Scriptură
să afle ce-i pocăinţa
și nu știu învățătură,
ce-n suflet poartă credința.
Eu, ca pelerin prin viaţă,
scriu tradiții moştenite
şi în suflet port speranţă,
la praznic de-a fi citite.
Deschid fereastră de suflet,
cu tradiții pentru lume,
credință să las din cuget,
cu identitate-n nume.
Se spune că-n altă lume,
dincolo de pragul nopții
poţi avea parte de bine,
când pe credință pui sorții.
Sufletul conduce chipul
pelerin pe-a vieţii cale,
dar dușman îi este timpul,
când se scurgă la-ntâmplare.
Dacă-n zi de Blagoveşte,
vremea e capricioasă,
la fel va fi şi de Paşte,
mohorâtă sau ploioasă.
25 Martie
Autor Maria Filipoiu
Mulțumim harnică și neobosită poetă MARIA FILIPOIU, pentru truda în slujba Cuvântului. Fiecare act de prezență în paginile revistei noastre ne onorează, ne încântă și ne umple sufletele de lumină. Să fiți sănătoasă și inspirată!!!! Cu prețuire.