Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ArtCronica » CRONICA LITERARĂ DE GEORGICĂ MANOLE – ŢARA VIDULUI REÎNCARNAT

CRONICA LITERARĂ DE GEORGICĂ MANOLE – ŢARA VIDULUI REÎNCARNAT

Un număr de 20 de poeme, în prezentare bilingvă (română – engleză), sunt aşezate de Marin Ifrim într-o carte care are ca titlu o metaforă interesantă: „vid reîncarnat – reincarnated void”.  Metafora nu m-a condus către o interpretare mai suprapământeană a demersului poetic, acela de a completa un gol cu forme imateriale raportate la amintiri, cum mi-a sugerat un alterego al meu, reprezentat de partea din mine iubitoare de prozopoezie: „zilnic cineva mai pune o lacrimă, / după un timp nu mai are importanţă / cărui semn i se pune picătura de elixir / toate crucile sunt bolnave şi tresar în somn / apa sărată însufleţită e deja iaz îndiguit la mijloc / jumătate spre cer jumătate spre Styx / niciodată în cimitir nu e secetă”(„Iazul crucilor”).

Din contră, ego-ul din mine, cel iubitor de poezie şi aflat într-o veşnică luptă cu celălalt eu, mă conduce spre un spaţiu subpământean al cărui gol se umple cu alcătuiri materiale fără suflet, unele care ar putea acoperi, spre exemplu, subsolul unui cimitir: „cartea de bucate scrisă direct pe legume sălbatice / pentru uzul paznicului de cimitir / cititor în brad apoi în piatră / suptă de melci graşi / cu bale plastifiind poze pentru eternitatea / şteviei şi urzicilor naturiste / cu rădăcini scormonind după ţeste / şi suprafeţe luând cărarea ultimului drum / spre piaţa animată a primăverii în burg / pentru cei care vor veni / în restul timpului la reînfrunzire / în oraşul de jos în care doar lucerna se afundă / dincolo de cel puţin doisprezece metri”(„În oraşul de jos”).

Păstrând linia  scriitorilor care se respectă, Marin Ifrim inventează un tărâm, o ţară, un topos.  Aşa cum  Vladimir Nabokov şi-a creat Zoorlanda, Marius Tupan se  regăsea în Marconia, Mircea Mihăieş în Ţara lui Şestache sau Romulus Bucur în Ţara lui Gore Pirgu, ca să amintesc doar câteva ficţiuni, Marin Ifrim, bun mânuitor al corelaţiilor şi analogiilor, inventează „Ţara  Vidului Reîncarnat”

Nu pot aprecia cât este filozofie şi cât este religios în cele 20 de poeme, însă o dimensiune metafizică se simte, un fel de vid de AICI (suprateranul)  aflat într-o cosmică relaţie cu vidul de ACOLO (subteranul), întregind corpul invizibil al „ţării vidului reîncarnat”,  în fapt un topos denumit cimitir şi alcătuit dintr-un „oraş de jos” peste care tronează un „iaz al crucilor” şi în care echilibrul este asigurat  de regulile  stricte impuse de mecanismul „zalelor trofice”: „numai ziua e zi de vizită / numai ziua se fac cazări / în locul în care nimeni nu mai are serviciu / pământul şi apa cu aceeaşi gură hulpavă / transformă totul fără să crească / dedesubtul e plin de viaţă în lanţ din viaţă / trofic şi cineva puternic / vine târâş la cantină / mâncând pământul din cimitire / care nu scade şi nici nu creşte deloc”(„Viaţă în zale trofice”).

Spaţiul acesta, ţinut sub o atentă privire de Marin Ifrim, e asemenea unui câmp cuantic, un fel de vid care, deşi există, nu-l poate evidenţia, însă îl poate intui. Mişună pe aici o „călăuză neagră” invizibilă în care se recunoaşte uşor moartea: „culoare plimbătoare din casă în casă / călăuza neagră cu mers previzibil / în grabă dându-ţi nume / inelându-te / până la recepţia intrării în hotelul silenţios / cu o stea înfiptă în vena unei lumânări hepatice” („Călăuza”). Sufletele care au părăsit trupurile celor ce locuiesc „oraşul de jos” se regăsesc în fluturii ale căror zboruri par veritabile dansuri browniene: „la nivelul aerului prin locul din care / sufletul e pescuit de nori şi lăsat din nou / la vatră / toate zburătoarele sunt fluturi / întoarse perpetuu în pântecul gravitaţiei / eclozând în întuneric mici particule solare” („Eclozare”).

Şi dacă Thomas Hobbes identifica „homo homini lupus”, Machiavelli vorbea de „omul tigru” sau „omul leu”, Constantin Abăluţă imortaliza „omul de prisos”, Mircea Mihăieş pe „cel de cauciuc”, Cornel Teulea inventa „homo metaepistemologicus”, Petre Mihai Băcanu găsea peste tot „homo festivus”, madam Pippidi sesiza numai „oameni şoareci”, în timp ce Luca Piţu nu mai putea  de „vlahul modern”, Marin Ifrim identifică „homo flecarus”: „portul cuvintelor imoral / dinspre năucitori guralivi cu bale de plumb / peste cadavre-n sămânţă / mai roditoare incubatoare din urne trăgând  /fermoare de vată peste auzul comun / în continuă mişcare secerând speranţe / de la sine înţeles false” („Homo flecarus”).

Cartea aceasta, „vid reîncarnat – reincarnated void” (Editura „Editgraph”, Buzău, 2014, versiunea în limba engleză Alina Astaluş), este a 23-a din opera lui Marin Ifrim, fiind experienţa transpunerii într-o realitate descoperită târziu, rezultat al locuirii unui spaţiu al nefiinţei, unul ocupat de vid şi moarte.


Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998.

Cărţi publicate:
.”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986.
.”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995.
.”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995.
.”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996.
.”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001.
.”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001.
.”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003.
.”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004.
.”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004.
.”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004.
.”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6.
.”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006.
.”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007.
.”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007.
.”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008.
.”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag.
.”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag.
.”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag.
.„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011.
.” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag.
.”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag.
.”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag.
.”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013
.”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag.
.”Vid reîncarnat – Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014
.”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014
.”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015
.”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag.
.”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016.

Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc.

Secretar general al Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană”.
Redactor-şef al revistelor „Cartelul metaforelor” şi „Caietele de la Ţinteşti”.

Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.