Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » TUDOSIA LAZĂR: CĂUTÂND SENSURI PRINTRE SIMBOLURI

TUDOSIA LAZĂR: CĂUTÂND SENSURI PRINTRE SIMBOLURI

Uşor amuzată, dar şi curioasă, am început să citesc volumul ,,MĂRTURIILE UNUI NEBUN” , hotărâtă să aflu ceea ce ascunde în paginile sale. Autorul, ALEXANDRU COZMIN GEORGESCU, un tânăr prieten on line, îndoindu-se parcă de sinceritatea mea atunci când am acceptat să-i cumpăr cartea, mi-a cerut de mai multe ori confirmarea, având parcă temerea ca nu cumva aceasta, o dată ajunsă la destinaţie, să nu-şi găsească ,,andrisantul”. Fapt care a determinat ca o uşoară suspiciune să mă facă să-mi pun întrebarea ,,de ce crede că îmi voi schimba din mers opţiunea, dând dovadă de neseriozitare?!”. Probabil că mă voi lămuri pe parcurs.

De la prima pagină am fost frumos surprinsă citindu-i cele câteva cuvinte dedicate, nu neapărat pentru conţinut ci pentru că erau scrise cu… cerneala unui stilou. De mult nu mai văzusem scris de mână cu cerneală, aşa cum se obişnuia odată, cu mulţi ani în urmă, când tehnologia şi comoditatea nu puseseră stăpânire pe toate bunele obiceiuri. Hâmmm, uşorul miros de cerneală care mai persista mi-a adus în suflet nostalgia acelor ani. Sincer, chiar nu mă aşteptam de la un tânăr să fie aşa de ,,demodat”!

Tot astfel a trebuit să constat cât de ,,meticulos şi-a,organizat” conţinutul cărţii. Un mozaic format din poezii cu teme diferite, proză scurtă sau mai lungă, cu teme diverse sau doar puncte de vedere sintetizate în cugetări. Teme foarte variate, care de obicei nu preocupă tinerii de astăzi, sau poate nu ştiu eu. La prima lecturare mi-am dat seama că nu va fi tocmai uşor să reţin mesajul celor scrise. Am găsit astfel explicaţia la faptul că autorul a ,,ţinut neapărat” să-şi facă un gen de analiză autocritică a operei sale, parcă pentru a avertiza cititorul asupra stilului său. ,,Transpunând simbolistica titlului asupra domniilor voastre”… ,,veţi găsi aici, zâmbindu-vă din câte-un colţ de pagină, iubirile, nostalgiile, angoasele, frustrările şi multe alte trăiri lumeşti pe care le cunoaşteţi atât de bine, care v-au definit ca muritori”.

Iată de ce am luat ,,fuiorul” versurilor la ,,pieptănat” pentru a descâlci înţelesuri ascunse de înţelegerea imediată a cititorului. Doar astfel am reuşit să ajung la mesajele încorsetate în spirala simbolurilor literare. Am descoperit că acestea sunt generate de labirintul unei gândiri introvertite, supusă multor trăiri puternice, care nu au ţinut cont de limitele date de vârsta destul de ,,fragedă” a autorului. Sensibilitatea acestuia, alături de ceilalţi factori, a dus la zămislirea unei poezii din care se desprinde un anume zbucium sufletesc, uneori candoare, alteori trăiri sensibilizate de frumuseţea sentimentelor umane. ,,Să fac dragoste cu-o pleoapă/  Încă prinsă într-un gând/ Şi să te sărut prin apă/ Respirând doar prin cuvânt… ” (Somnul de după-masă).

,,S-a pus o mantie de trup pe suflet/ Cu două mâini căzute dintr-o Stea/ Şi s-a suflat spre ea un cântec/ Şi-a-nceput să ardă dragostea…” ,,când am devenit oameni…

Trebuie să recunosc faptul că lecturând proza autorului, am ,,descoperit” o altă faţetă a acestuia. Una mult carismatică, dezbrăcată de misterul simbolurilor, cu simţul umorului şi cu acea capacitate de a face haz de necaz. Într-un cuvânt, mult mai ,,pământeană”. Dar nu în toată!

,,Este atât de plăcut mersul pe jos prin ploaie… Te îmbraci elegant, după bunul plac, îţi iei umbrela cu tine și o prneşti uşor, la pas, admirând pe alocuri reflexiile din asfaltul proaspăt turnat… Apoi, observi cum noua canalizare a fostei Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti nu face faţă ploii. Exact ca în vremurile trecute, pe vremea fostei capitale, atunci când această noţiune nici măcar nu exista. Observi cum, atât de ironic, timpul a stat în loc”.

Apoi, un oligofren Cavaler al Cetăţii cu a sa mârţoagă second-hand pe nume Cielo face o depăşire interzisă pe o stradă îngustă şi aruncă toată apa murdară strânsă pe rigolă.Unde? Ghici! Apoi te murdăreşti… Şi tu, şi toate visele tale… ”,,Pe sub ploaia din cetate…”

Indiferent ce temă tratează, creaţia autorului defineşte cu claritate personalitatea acestuia, lumea lui interioară, cum de altfel o expune cu toată precizia în ,,pastila” ,,Autoportret sumar”.

,,Cu sânge, cu zâmbete, cu lacrimi… Dintotdeauna fidel valorilor, iubirilor, muzicii, oamenilor, emoţiilor de care m-am împiedicat prin labirintul meu.”  ,,Autoexilat moral în faţa consecinţelor, un radical al simţămintelor, un fanatic al purităţii…

Am spus că nu în toată, pentru că în ,,Camera-o povestire a destinului, o evadare către romantism”, tânărul auror revine în forţă la stilul său preferat. Reuşind să facă efortul unei dedublări, se transpune într-un ,,alter ego” prin ai cărui ochi reuşeşte să realizeze un aprofundat proces de analiză a tuturor trăsăturilor de caracter ale celui care este ,,pământeanul” din el. Prizonier al gândirii, acesta se simte exilat în ,,camera conştiinţei”, nimeni alta decât cea a realităţii de zi cu zi.

Această lume a scriitorului, asemeni unei fântâni arteziene, îşi îndreaptă stropii sufletului aureolaţi de strălucirea actului de creaţie spre soarele de afară. Vor aduce ei ,,răcoarea” dorită? Probabil că exegeţii ne vor ,,lumina”.

Închei scurta mea opinie de cititor cu una dintre cugetările autorului care mi-a plăcut în mod deosebit. ,,geneza unei poezii este precum o cursă de sprint, pasională, exotică şi intensă, pe când făurirea unui roman este un maraton pe care-l isprăvesc numai cei hărăziţi cu o profundă meticulozitate şi cu o admirabilă complexitate structurală”. Şi da, îi dau dreptate atunci când afirmă că ,,Sinceritatea este precum lama unui cuţit ce lasă o rană adâncă prin carnea perfidului social”.

Recomand lecturarea volumului…

TUDOSIA LAZĂR