În fiecare an, pe calendarul meu particular, ziua de 16 aprilie e trecută cu culoare roșie. E ziua de naștere a prietenului și colegului meu (de redacție/redacții) Nistor Tănăsescu, cel împreună cu care, în ultimele trei decenii, am străbătut toate pustietățile sahariene ale publicisticii efemere, dar am și poposit în diferite oaze literare de o luxurianță fabuloasă. Ca și Stelian Grigore, ca și alți prieteni, puțini, ce e drept, Nistor Tănăsescu face parte din echipa cu care am trecut prin viață și am ”războit” în alfabet strămoșesc, în linia întâi, nu în spatele copertelor/frontului. Fără el, revista Caietele de la Țintești e de neconceput. În mâinile sale, de chirurg al fluturilor, oricare publicație literară, oricât de modestă ar fi, devine fosforescentă, strălucește prin arhitectura tehnoredactării brand Tănăsescu. Am admirat foarte multe cărți tehnoredactate (și nu numai) de Nistor Tănăsescu. De multe ori, prin finețea lucrărilor sale editoriale, l-am asemănat cu regretatul maestru Romulus Vulpescu. Chiar dacă e vorba despre o zi sacră, de sărbătoare a prietenului nostru, nu mă pot abține să nu vorbesc despre o senzație care mă furnică ori de câte ori văd ”dantelatăriile” sale tehnice, care mă duc cu gândul la ipoteza că, dacă Nistor Tănăsescu ar fi fost doctor, la vreo morgă prezidențială, ar fi înfrumusețat somitățile până le-ar fi înviat, pănă la nivelul legendarului El Cid – Cidul. Acesta este poetul, publicistul, scriitorul complex și ”inginerul” cu taste fermecate în vârful degetelor, în loc de oarece amprente anonime. Un vrăjitor căruia, încă de tânăr, îi susură lumina colii de scris peste tâmple, înnobilându-i fața de urmaș al celebrului Căpitan Nemo al lui Jules Verne, întruchipat în filme de Omar Sharif. Nimic nu e întâmplător. Când să pun ultimul punct acestor rânduri, primesc un telefon, de la colegul nostru de redacție, profesorul Stelian Grigore – care se află în satul său natal, la Pucheni-Prahova, la buna și…străbuna sa mamă, Constantina Grigore, născută la 18 august 1916, peste aproape 4 luni urmând să împlinească 101 ani! -, care îmi spune că, peste câteva câteva zile, va fi ziua de aniversare a nașterii lui Nistor Tănăsescu, și că, dacă am de gând să scriu ceva, să scriu și în numele său, căci, acolo, la Pucheni, domnul profesor e un pic izolat, fără calculator și alte cele tehnici necesare. Așadar, dragă Nistor Tănăsescu, în numele domnului profesor, și al subsemnatului, îți dorim viață lungă, să trăiești cât mama Constantina, să fii iubit și prețuit ca întotdeauna, fericit și liniștit alături de cei dragi: soția ta devotată, Geta, și minunata voastră fiică, Bianca. La mulți ani! (foto: Nistor Tănăsescu cu Stelian Grigore și Nistor Tănăsescu cu Ion Gheorghe).
Marin Ifrim
