Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » PE CALEA CĂTRE EMAUS- MIOARA OPRIȘAN

PE CALEA CĂTRE EMAUS- MIOARA OPRIȘAN

S-a așternut un văl greu

Peste tot Ierusalimul…

S-a oprit soarele-n loc

Când pe cruce-a fost să vadă

Patima, groaza și chinul.

 

Abătuțí erau pe calea

Spre Emaus, singuri ei

Și pierduți în negre gânduri

Căutau în fapte sensuri

Simeon și cu Cleopa, amândoi:

 

-Câtă ură! Și de unde

Cu tot răul s-a lăsat

Să ucidă mișelește

Pe Cel care în iubire

Sufletul ne-a vindecat?

 

Pui de năpârci, arhiereii

Apăsați de întuneric,

La moarte L-au osândit,

Câștigând astfel puterea:

Era tot ce și-au dorit!

 

-Cum să pironești Iubirea

Pe un lemn bătut în cruce?

Cum să umilești sălbatic

Adevărul și Lumina?

Pe Cel ce Viața aduce?

 

Iisus aspru i-a certat.

Le-a spus pe față, se știe:

-Nici voi nu puteți intra,

Nici pe alții nu lăsați

Să intre-n Împărăție!

 

Pe când discutau pe cale

Toate câte se-ntâmplară,

Un străin veni agale

Ca o rază, ca o boare

Și cei doi pace aflară.

 

Calm Simeon povesti

De la martori, de la îngeri,

Până s-a făcut târziu,

Că, astăzi, a treia zi,

Minune: Iisus e viu!

 

Străinul ușor zâmbea:

-Cârtitori cu inima,

Nu așa trebuia oare,

Ca Hristos să pătimească

Și să intre-n slava Sa?

 

Ajungând ei la Emaus,

Însetați de adevăr,

Pe străin tare-au rugat:

-Hai, să facem un popas!

Rămâi cu noi, a-nserat!

 

Stând la masă, frângând pâinea

Iisus li s-a arătat.

-Doamne, El să fie oare?

I-au pipăit oase, carnea,

Erau tare tulburați!

 

Se gândeau: – Să fie duh?

Se gândeau și cercetau.

Așa au pipăit mâna

Și piciorul ce purtau

Urme proaspete de cuie.

 

Inima spunea: – E El!

Și-au văzut cu ochii lor

Cum Iisus înfometat

Pește fript și miere bună

Din fagure a mâncat.

 

Parcă le crescuse aripi…

Ardea inima în dor!

-Doamne, câtă alinare

Când Iisus Cel viu în trup,

Le da binecuvântare!

 

Și-nălțându-se la cer,

Împăratul veacurilor

Ne-a lăsat făgăduința

Că tot vii suntem și noi

Urmând Tatălui Voința.

 

Iar de-atunci în căutare

Spre Emaus rătăcim,

Când prea surzi, ori orbi se pare…

Unde e Împărăția?

Doar în cer? Sau pe pământ?

 

Căci în rugă stăruind

Neîncetat, o să aflăm,

Doar smeriți și buni ca El,

Calea spre Împărăția

De pe pământ și din cer.

 

Cine și-a pierdut credința

Că Iisus acum e viu,

Cerceteze cu nădejde!

Să privească în oglindă,

Chiar… în conștiința lui!

Oprișan Mioara

 

 


Etichete: