Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » Magdalena Brătescu-Impresii de lectură: „Exerciții de goarnă pentru mâna stângă” de Mihai Batog-Bujeniță

Magdalena Brătescu-Impresii de lectură: „Exerciții de goarnă pentru mâna stângă” de Mihai Batog-Bujeniță

Prozele scurte ale talentatului scriitor Mihai Batog-Bujeniță se citesc pe nerăsuflate. Nu poți lăsa cartea din mână și privești cu regret numărul de pagini care se împuținează spre sfârșit. Căci e o carte scrisă de un om cult, cu păreri personale, absolut originale și cu fantezie debordantă, cu inteligență scăpărătoare, cu umor de bună calitate, într-o limbă de o bogăție și de un pitoresc încântător.

„Exerciții de goarnă pentru mâna stângă” este titlul povestirii de debut a culegerii al cărei personaj principal este gornist. Un gornist pe care l-aș porecli „scornist”, grație talentului său în materie de cronoplastie (reinventarea trecutului).

Modul în care  autorul tratează particularul vizând în fapt generalul este captivant pentru cititor. Am identificat „celebrități” românești ale căror nume nu este amintit, tocmai pentru că subiectul se potrivește simptomatic și altor cazuri, scandaluri, moravuri.

Când Bill, Tony și Nicolas decid să joace o partidă de poker cu numitul Saddam, totul capătă proporții supradimensionate pentru politica internațională, popoarele sunt implicate în războaie și crime, iar acțiunea este atât de bine condusă de scriitor încât te întrebi dacă ficțiunea n-ar putea fi purul adevăr pe care jurnaliști manipulatori îl ascund de ochii mulțimii alfabetizate care nu pricepe dedesubturile istoriei. M. B. Bujeniță ne avertizează, pe bună dreptate, că am fost generația care a luat de bun tot ce i s-a predat în școală. Și că a venit timpul să gândim cu propria noastră minte, fără să apelăm la enciclopedia Google și alte surse!

În povestirile sale, scriitorul abordează probleme politice, etice, filozofice și istorice privindu-le prin lupa analistului, observatorului, psihologului și umoristului. Narațiunea este agrementată cu dialoguri, iar viziunea autorului alternează trecutul reconsiderat, cu prezentul sub toate aspectele lui și cu viitorul imaginat. Personajele aparținând ruralului, intelectualității, figurilor din istoria reală sau fantastă sunt verosimile și evoluează firesc.

Pe M.B.-Bujeniță îl preocupă în principal România, românii și românismul. Critica sa este necruțătoare. Moravurile de ieri și de azi sunt satirizate fără menajamente, iar tot ce spune este dureros de adevărat. Originalitatea constă în modul cum o spune. Râzi cu hohote, dar în același timp simți amărăciunea provocată de dezamăgiri, incorigibil, neputință. Pamfletele sale sunt însă concepute cu blândețe moldavă, iar adevărul servit drept învățătură. E ca și cum condeierul și-ar linge prin scris niște răni necicatrizate.

Iată un model de ironie: intelectualul filozof, considerat de popor un rebut al speciei umane, își ocupă timpul cu lecturi care nu servesc la nimic!  Adevărata indignare însă intervine la M.B. Bujeniță când satirizează cu dispreț falsa intelectualitate, făcută „pe puncte”,  la cursuri fără frecvență, cu lucrări plagiate și titluri de doctorat cumpărate.

Printre paradoxurile lumii moderne se amintesc diplomele generației Y, zisă și „generația pierdută” care nu mai servesc la nimic de când au dispărut repartițiile, azi considerate o iluzie. „La absolvire ești trecut un timp în șomaj, apoi arondat pensiei părinților”.

Nimic din tot ce mișcă nu scapă ochiului atent și sfredelitor al autorului. Impozitarea nerușinată, batjocorirea profesorilor „martiri ai educației”, copiii lipsiți de sentimente față de părinți și ahtiați numai după banii lor, exodul de după revoluție, țăranul care și-a pierdut dragostea de pământ și-și vinde glia revendicată, tâmpenia considerată genialitate, banul ca religie, cărțile scrise de prostituați universitari pentru pușcăriașii interlopi care-și scurtează astfel pedepsele petrecute în celulele first class din închisori, violența în familie, circul formării guvernelor, sau acea viață primară alcătuită din trioul sex-băutură-mâncare, toate creează un puzzle al României contemporane luată în vârful peniței.

Câteva paradigme stau chezășie experienței de viață a scriitorului și sunt plasate pentru a deturna mersul poveștii și a-i da un sfârșit, ca întotdeauna, neașteptat. De pildă „destinul își are capcanele lui”, „adevărul e viermele care ne roade pe toți”, „ignoranța e confundată cu fericirea”.

Vocabularul lui Bujeniță este de un pitoresc și o savoare specifică scrisului său. Cuvinte arhaice, dialectale, radicale și neologisme se mixează cu argoul și graiul de cartier mărginaș. Astfel, nume celebre din conducerea statului, eroi din istoria mai îndepărtată sau mai apropiată vorbesc într-un limbaj frust, cotidian, chiar mahalagesc, fapt care-i detronează din funcție, apropiindu-i de oamenii de rând. Acei oameni din popor manipulați de interesele ajunșilor la putere, proștii înecați în alcool, leneși, veșnic jeluindu-se de lipsuri și sărăcie.

Asocierile sale de cuvinte, expresiile pitorești, surprind prin originalitate. Vezi „speriat clește”, „a da pe trompă”, „a sifona fonduri dintr-o afacere”, „a legumi berea”, ”a lua printr-o suveică” și altele.

Comicul onomastic de la Caragiale citire, ridicat pe culmi nebănuite de dramaturgul israelian Hanoch Levin, ajunge la M.B.-Bujeniță să-i surpaseze pe amândoi. Personaje ca Imelda Quizdan născută Mădulariu, Rândunel Zoaie zis Fâsoi, Ondulina Pomârlan, Isterian Bâlboi, Lingurel Chirpic zis Lamborghinu, Libertina Fuckwell, Suscracinskaia, doamna Marlena născută Curlat, precum și nume de sate ca Gropeni, Glodeni, Mârleni, Târlani sau Fâlfani nu au nevoie de niciun comentariu.

Cartea lui Mihai Batog-Bujeniță se citește cu nesaț, cu înfiorare în fața adevărurilor vieții, râzând și luând aminte, cu admirație pentru autorul său talentat și atotștiutor.

Magdalena Brătescu


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.