Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » NOI APARITII » GHEORGHE A. STROIA – PARFUM DE TEI (trilingv: RO-FR-EN)

GHEORGHE A. STROIA – PARFUM DE TEI (trilingv: RO-FR-EN)

PARFUM DE TEI = PARFUM DE TILLEUL = SCENT OF LINDEN TREE (versuri, 216 pag) reprezintă o reeditare a volumului de poezie cu același titlu, apărut în anul 2013, tradus în limba franceză de VIRGINIA BOGDAN și în limba engleză de MARIANA ZAVATI și JOHN EDWARD GARDNER, cărora le mulțumesc din suflet pentru noblețea și profesionalismul lor. De asemenea, volumul beneficiază de o ilustrație de carte specială, realizată de artistul plastic humoreștean RADU BERCEA, căruia îi mulțumesc pentru faptul că mi-a fost aproape în cele mai importante momente ale activității mele literare și editoriale, iar împreună am realizat proiecte minunate! REVERENȚĂ! Vă împărtășesc, în cele ce urmează câteva opinii ale unor oameni de litere din țară și din diaspora, care au opinat despre… Le mulțumesc tuturor pentru încurajatoarele cuvinte și pentru susținerea lor!

 Parfum de tei – Punţi de suflet purtând miresmele dragostei de oameni,

de frumos şi de bine

Dintotdeauna am simţit că sufletul lui Gheorghe A. Stroia ascunde o sensibilitate aparte şi, iată, confirmarea presupunerilor mele a venit chiar în prima zi a anului 2013, când m-am îmbătat cu „Parfum de tei” impregnat în paginile cărţii sale ce poartă acest titlu, parcă tocmai pentru a-mi converti bănuielile în reale convingeri. După cum am afirmat şi cu alte ocazii nu-mi atribui statutul de critic literar, ci în calitate de creator şi iubitor de poezie, dar nu în ultimul rând de prieten întru Cuvânt al autorului, îmi face plăcere să exprim câteva gânduri culese de pe cărările anotimpurilor de suflet din grădina de cuvinte răsărite în inima lui plină de frumos.

„Parfum de tei” este un volum care adună poezie de toate genurile, de la cea de esenţă filosofică la pastel sau poezie de dragoste, deschizând cititorului orizontul cunoaşterii asupra bogăţiei de frumos din sufletul poetului Gheorghe A. Stroia. Nici nu mă mir, pentru că, din câte ştiu, fiecare membru din familia autorului, de la cel mai mic la cel mai mare, are preocupări artistice, şi nu întâmplător, ci pentru că Dumnezeu a adunat în aceşti mânuitori ai condeiului tot ce este mai frumos şi mai bun. Şi, la urma urmei, nici nu ştiu cu ce să încep, pentru că fiecare poem îţi atrage atenţia, fiecare cuvânt poartă semnificaţii care ung sufletul şi încântă spiritul cititorului, transpunându-l în lumea poetului, desluşindu-i zbaterile şi trăind frumosul alături de el. Fie că este construită în vers clasic, rimat, fie în vers alb, poezia lui Gheorghe A. Stroia te poartă printr-o suită întreagă de trăiri, ghidaje de viaţă, punţi de suflet purtând miresmele dragostei de oameni, de frumos şi de bine. Cartea se prezintă într-o formă editorială grafică deosebită, lucrările pictorului Radu Bercea venind să-i întregească frumuseţea cu o sugestivă colecţie de imagini, feerie de lumină şi culoare.

Coborâtă din sfera astrală, lumina inundă sufletul poetului, care se confundă cu un „pământ de sentimente ude”, adăpostindu-l în minunata lume a poeziei. „Mă înconjoară carul mare / Şi Carul mic mă fugăreşte / Pe cerul – rană de lumină / Aleargă timpul mişeleşte”, spune poetul recunoscând că “Dispare umbra şi lumina / Peste sclipiri din raiul vieţii / Cade o lacrimă-nfloreşte / Ca roua – sol al dimineţii. // Dispare tocul care scrie / Cu invizibilă cerneală / Pădurea astrelor bolnave – / Răpuse stele de beteală. // Dispare-ncet, ca fumul acru / Al unei vieţi ce-n vers vorbeşte / Peste alese umbre-n noapte / Nici îngerul nu mai clipeşte. // E-un sentiment, care dispare / Dispare-n ceaţa din memorii / Adună-n rânduri, le pliveşte / Petala vieţii şi a florii.” Cu uşurinţă ne dăm seama că este vorba aici despre un “Sentiment evanescent”, care dispare cu timpul, dar urma lui rămâne în cuvântul măiestrit în versuri…

Privelişti pastelate, imagini poetice sensibile şi foarte sugestive se regăsesc în cele patru tablouri de toamnă pe care pana autorului le modelează după cum sufletul îi dictează: “Pe cerul vineţiu, cu vânt / care aleargă norii-n cale / plutesc şi îngeri fulgurii, / cu-aripi desprinse din petale. // Plouă mărunt şi ceaţa-i plină / de-nchipuiri de vise mute / peste pământ, norii scatii / rămân adesea în loc s-asculte: // S-asculte tânguirea florii, / care visează iar la vară / s-asculte ploaia cea măruntă / cerneală într-o călimară.” (“Tablou de toamnă 2”) Întâlnim, în aceleaşi tablouri “pictate” din condei, asocieri sensibile între anotimp şi timpul de suflet: “Plouă mărunt ca-ntr-o iubire/ ce-şi cată rostul său fragil/ dar întâlneşte remuşcarea/ prin adieri de dor nubil.// Spinii din suflet îi culege,/ patima unei flăcări vii/ moare-nşelată doar de timpul/ care s-a spart în clipe mii.” (Tablou de toamnă 3)

Frumuseţea versului sporeşte odată cu frumuseţea figurilor de stil folosite abil de către autor, o adevărată  aglomerare de sensibilitate care reuşeşte să te includă în peisaj: “Roua desculţă – / Sărut la firul ierbii, / Cer înstelat – dobânda /  ochilor albaştri, / vântul călător / adiind peste lume – / pale de simţire / petrecute / în calde rotocoale de fum. // Petalele florilor / somnoroase, /   mirosind a culori, / zămislesc dimineaţa.” (Dimineaţă).

Câteva dintre poezii, trecute pe sub ochiul de fin observator al autorului, relevă abilităţile acestuia în încondeierea aspectelor esenţiale ale unei creaţii lirice. Iată ce frumos creionează portretul POEZIEI: „În vara din tine / e-atâta lumină, / aud glas de îngeri zburând peste tină. // În vara din tine-s / petale de floare, / celest curcubeu / armonii de culoare. // În vara din tine / e-atâta grea rugă, / păcatele-s fum / pregătite să fugă. // În vara din tine / e-atâta durere, / senin de privire / şi cerul ce geme. // În vara din tine / e-atâta credinţă, / un vers de lumină / e întreaga-ţi fiinţă!” (În vara din tine)

Centrul de greutate al poeziilor din volumul de faţă rămâne, însă, iubirea, tema care îmbracă diverse forme, de la iubirea pentru femeia ce-o are alături şi căreia îi închină întreaga carte, la iubirea faţă de semeni, de părinţi, dar nu în ultimul rând faţă de Dumnezeu. În concordanţă deplină cu nobleţea sentimentului celui mai frumos care animă sufletul poetului, sunt imaginile poetice alese cu grijă şi aşternute ca o mătase de gânduri peste întreaga lui existenţă: „Cerurile se răzbună. // Din mreje albastre / cad visele de noapte – / sclipitoare / stele călătoare. // Sunt liniştea nepăsătoare, / îmbrăcându-ţi aşternuturile / în culoare. / E alb, e negru, sau poate gri… / e albastru. / E ploaie caldă în culorile / sufletului!” (Ploaie caldă); sau “De nu-ţi pot fi / cer, / ce nevoie am / de stele? // SOARELE / răsare / lângă mine, / în fiecare dimineaţă!” (Răsărit) Apoi, iată, cât de frumos poate George Stroia să ilustreze dragostea în poezia Nisip: “Curg peste noi / flori albe de cireş./  Suntem brize ,/ efemere adieri / ţinând / în mână / clepsidra de aur – /  jertfă ascunsă / la poalele cerului. // Inimile noastre – / versete de nisip.” Mi-a plăcut enorm! Dragostea asemuită cu sfinţenia, o ”jertfă ascunsă la poalele cerului”… Stări, trăiri, toate purtând pecetea iubirii, ne coboară din sferele astrale la realitatea în care existăm în creaţiile poetului, căruia, de exemplu, “O stea, un strop / de nemurire, / mi-ar stinge setea / din privire, / un astru călător  / prin timp / mi-ar face setea / anotimp / o inimă de foc / bătând / mi-ar stinge / lutul – fir de vânt” (Setea); desigur, este vorba despre setea de iubire, de frumos a sufletului dornic de dragoste pură. Şi poezia de dragoste a lui Gheorghe A. Stroia se răsfiră în pagini de carte încă în multe alte poeme, aproape fiecare dintre ele fiind filtrat prin pânze ţesute din fire de esenţă filosofică.

Şi ca un corolar al miresmelor răspândite de creaţiile cuprinse în această carte, asemuite cu minunatul  Parfum de tei – este poezia purtând acelaşi titlu cu cel al volumului, o dulce spovedanie a autorului în faţa cititorului său. Poetul ilustrează întregul “proces” al creaţiei, modul în care a “aşternut pe coala albă / Un gând, o lacrimă, o slovă, / Ce-adesea-n râu de simţăminte / Au râs şi-au plâns” înlănţuite într-o “horă” a cuvintelor, peste care a aşezat apoi “Mătăsurile albe, grele, / Cu frumuseţea lor pribeagă / La vis, la viaţă să ne cheme”. Ne mărturiseşte cum a reuşit să descopere “[…] esenţa vieţii / Până la oase şi-am trudit-o / Adesea… plânsu-i-am în palmă, / Adesea… am batjocorit-o. // Am dezbrăcat de ramuri pomii / Şi îmbrăcatu-i-am în haine / De albe vise, de mătănii, / De calde rugăciuni şi cazne. // S-au aşternut peste versete, / Rostiri de simplă-nchinăciune, / Aripi de îngeri măsluite – / Cenuşă, smoală şi tăciune. // Iar peste lacrimi din cuvinte / Şi peste suflete captive / Am aşternut ca pansamente / Versuri pribege şi motive.”. Şi toate acestea se întâmplă în “O lume tainică, nespusă”, care “Ne-a mângâiat cu dorul ei, / Ne-am preschimbat în albii nori / Şi-n flori… doar cu parfum de tei.

Multe taine mai sunt ascunse în poezia lui Gheorghe A. Stroia, şi nespusă este bucuria desluşirii lor, dar asta de-abia atunci când ajungi să pătrunzi în profunzimea poemelor sale! Parcurgând filă cu filă o carte din care curge spre suflet gingăşie, candoare, dragoste viaţă, de Dumnezeu şi de semeni, trăieşti sentimentul că te desprinzi de realitate, plutind într-o lume curată, luminată din  plin de razele Iubirii şi impregnată cu minunatul parfum al florilor de tei…. Vă invit la lectură şi-atunci, cu siguranţă, îmi veţi da dreptate!

Georgeta Minodora Resteman

***

“Mă plimb pe aleile de stele”

Şi, brusc, poetul Gheorghe A. STROIA ne aruncă în acest univers al artei poetice, pe care o stăpâneşte cu adevărat, creând emoţii autentice şi nu doar versuri, care cel mai adesea nu schimbă cu nimic harta cerului! În “ Mă plimb pe aleile de stele” înfloreşte metafora diafană, pură, fără zorzoane inutile.

Am citit cu emoţie acest volum, “Parfum de tei” (Gheorghe A. Stroia. – Adjud : Armonii culturale, 2013) şi de aceea am şi simţit nevoia să scriu despre el, pentru că eu nu scriu decât dacă îmi place,  nu sunt critic ca să citesc tot ce îmi cade în mână, pentru a remodela astfel harta literaturii, eu mă mulţumesc să mă plimb, împreună cu poetul STROIA, pe aleile lui de stele!

Dar să nu construim efemeride, să trecem la realul ireal al poetului. „Je suis dans la vague des airs / Le char de la nuit qui s’avance.” (Le soir, Alphonse de LAMARTINE). Nu vi se pare că există aici o profundă vibraţie interioară, desăvârşit desenată de cei doi poeţi ? Chiar dacă implicarea în starea ideatică a poeziei nu este directă, emoţia ne dezvăluie profunzimea creaţiei : „Peste alese umbre-n noapte / Nici îngerul nu mai clipeşte.”

Şi putem cita de oriunde, pentru că versurile par a se naşte în timp ce le citim. „ Din înfloriţi copacii verii/ ce au rămas străini şi goi / te prinde-n chingile visării / lumina umbrelor din noi. // Se trec culori din roua florii / ce cântu-şi pierd în depărtare / se pierd şi razele fierbinţi, / se-afundă-n marea de uitare.

Am citat fără să trunchiez, ca să se vadă că aici nu construim flori din hârtie şi, credeţi-mă, eu aş cita tot volumul, dar, apoi, aş fi obligat să-l semnez, ori, una ca asta nu se face !

Sper că nu l-am rănit (prea tare !) pe poetul Gheorghe A. STROIA ! Citim în continuare cu o plăcere reală : „Plouă mărunt ca-ntr-o iubire,/ ce-şi cată rostul său fragil/ dar întâlneşte remuşcarea/ prin adieri de dor nubil.

Apoi: „ S-au aşternut peste cuvinte / Mătăsurile albe, grele, / Cu frumuseţea lor pribeagă / La vis, la viaţă să ne cheme”. Iată aici cuvintele care construiesc catedralele spiritului ! Ce ar fi viaţa fără farmecul absolut al metaforei ?

            Şi poetul Gheorghe A Stroia ne dezvăluie legătura tainică şi miraculoasă dintre vis şi materie, care defineşte poezia: „O lume tainică, nespusă, / Ne-a mângâiat cu dorul ei, / Ne-am preschimbat în albii nori / Şi-n flori… doar cu parfum de tei”.

Poezia În vara din tine… este Ars poetica lui Gheorghe A STROIA şi vă rog să o învăţaţi pe dinafară !

Ioan LILA, FRANCE

***

Frânturi de Gânduri!

Gânduri, speranţe, vise! Slovă, cuvânt, entitate! Copilărie, iubire, anotimp! Mamă, timp, viaţă! Ţară şi Divinitate! Aşa aş traduce poezia lui George Stroia.

Plin de exuberanţă, dar şi de subtilitate, versul său îmbracă forme şi sensuri multiple, menite să încarce suflete, să mângâie timpul din oameni, să lumineze întunericul ascuns, trezindu-l la viaţă.

Îşi strigă copilăria, dar şi iubirea, îşi elogiază mama, dar şi fiinţa iubită, îşi acceptă într-un firesc incontestabil toamnele, dar şi prietenii, îşi deschide braţele către lume în mod altruist şi zâmbeşte inclusiv cârcotaşilor prin cuvânt de speranţă.

Îl citeşti cu uşurinţă, dar să fii odihnit, îl pătrunzi în esenţă, doar să-l cunoşti, după care îl şi-nţelegi!

Venit printre noi să-mbogăţească litera cuvântului, să aducă un suflu nou poeziei româneşti, versul lui George Stroia sporeşte dorinţa cititorului de-a continua parcursul lecturii.  E chemarea existentă în noi, dar trăită letargic în ultimii ani.

Ce se-aude, oare vine/ Peste ceruri zvon porneşte/ Cade ploaia din genune/ Lumea toată răcoreşte.

Câtă simbolistică există în ploaia care vine să răcorească întreaga fire! Suntem oare capabili să-i lăsăm stropii curaţi să ne pătrundă? Aceasta să fie oare dilema  omului postdecembrist? Lipsa de curaj sau acceptarea resemnării?

Felicitări şi zbor spre înalt ţie, George Stroia, prin ascuţimea şi profunzimea mesajului tău poetic! Împăcat cu tine, dar şi cu iubirea, legat de pământul strămoşesc, dar şi de Dumnezeu ai zămislit cuvânt trainic, într-o lume nesigură, în semn de speranţă!

Angela BURTEA, Brăila

***

Parfum de tei  sau „Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru a urca la El” (Michelangelo)

Poeziile de dragoste au umplut „oceanele” literare şi nu mă refer la cele mai mult sau mai puţin reuşite, ci la ce-a mai rămas ascuns din acest sentiment-fenomen care să mai uimească cititorul. Personal, sunt convins că despre Iubire au mai rămas multe de spus. Voi încerca o „mică” digresiune pe tema iubirii, această permanentă obsesie a scriitorilor – acel perpetuum-mobile al vieţii. Freud confirmă acest lucru, deşi Schopenhauer spune că motorul vieţii este dorinţa, adică acea tendinţă de supravieţuire şi conservare a vieţii. Dorinţă care include, pe lângă asigurarea necesităţilor existenţiale (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, etc.), teama de duşmani, dar şi elementul principal al dorinţei, perpetuarea vieţii, redat de factorul „atracţia sexuală”. Deşi înclin să-i dau dreptate lui Schopenhauer, dintr-un anumit punct de vedere pragmatic, totuşi, el are un mare minus: nu raportează viaţa la Dumnezeu şi nu priveşte Iubirea prin prisma complexităţii acestui raport. Ori, în Parfum de tei, poemele sunt învăluite în misterul Luminii Divine.

Un merit deosebit în acest sens îl are şi poetul gălăţean Andrei Parapiru, care a scris numai poezii luminoase de dragoste. Dar, în concepţia sa, prin lirica de dragoste, poeţii ar trebui să descrie numai aspectele fericite ale acestui sentiment-fenomen. Din punctul meu de vedere – o concepţie salutară dar incompletă, pentru că nu redă toată complexitatea Iubirii. Ar însemna să-l reducem la un iluzoriu narcotic de euforie. Vrem sau nu, Suferinţa este parte componentă a Iubirii, cu tot alaiul ei de cumplite dezamăgiri, disperări, vaiete şi drame. Şi nu mă refer la faptul că bărbaţii privesc Iubirea doar din punct de vedere schopenhauerian, nici la complexitatea motivelor de atracţie în Iubire. Este vorba de caracterul labil al acestui sentiment-fenomen. Asemeni celorlalte fenomene naturale schimbătoare, supuse unui complex de factori, şi iubirea este un fenomen schimbător, germenul de schimbare existând chiar în nucleul euforic al acesteia, aspect de care Andrei Parapiru nu a ţinut seama.

Încă de la început, aş face precizarea că placheta Parfum de tei, cu versuri de dragoste, este dedicată soţiei autorului, „Unica şi Adevărata Iubire” (frumos spus!). În acelaşi timp, trebuie să observ că poetul a ajuns la zenit, nu numai cu vârsta, succesele, împlinirile şi cu iubirea din viaţa sa, ci şi cu talentul său. Citind aceste poezii, constat cu satisfacţie că sunt mai mult decât reuşite. Toate sunt învăluite într-o aură de fericire, binecuvântată de Dumnezeu. Cât de frumoase şi luminoase sunt? Te las pe tine, cititorule, să descoperi toate superlativele adjectivelor pe care le merită o astfel de poezie.

Intuitiv sau cognitiv, în poeziile din acest volum, acei germeni de labilitate, existenţi în sâmburele iubirii ajunsă la zenit, sunt cu uşurinţă sesizaţi şi este descrisă existenţa lor cu mult rafinament artistic. Numai simţirea poetică de înaltă sensibilitate, împletită cu sinceritate şi onestitate, reuşeşte să descopere aceste „pete” din soarele Iubirii. De aici valoarea poemelor de dragoste ale poetului adjudean. Cele patru tablouri de toamnă sunt edificatoare, din care nu mă pot abţine să nu citez: ” Din înfloriţi copacii verii/ ce au rămas străini şi goi/ te prinde-n chingile visării/ lumina umbrelor din noi.// Se trec culori din roua florii/ ce cântu-şi pierd în depărtare/ se pierd şi razele fierbinţi,/ se-afundă-n marea de uitare.” (Tablou de toamnă 1). De fapt, în toate Tablou(rile) de toamnă sunt versuri superbe care descriu acest fenomen. Această temă este reluată şi descrisă din alte unghiuri de vedere, în poemul Parfum de tei. Aici, se pătrunde adânc, până în miezul sentimentului: „Am dezbrăcat esenţa vieţii/ Până la oase şi-am trudit-o/ Adesea… plânsu-i-am în palmă,/ Adesea… am batjocorit-o.” şi „Am dezbrăcat de ramuri pomii/ Şi îmbrăcatu-i-am în haine/ De albe vise, de mătănii,/ De calde rugăciuni şi cazne.”. Astfel, poetul, cunoscând labilitatea iubirii, încearcă s-o salveze, tratând-o cu miraculosul parfum de tei. De aici rezultă şi efectul terapeutic al poemelor sale de dragoste.

Pe tot parcursul volumului, versurile încântă prin curgerea lor lină, asemeni unui râu trecut printre cataracte, ale cărui unde liniştite sclipesc în lumina unor metafore neasemuite. Prin simplul fapt că versurile sunt dedicate soţiei (muzei) sale, valoarea acestora este amplificată, datorită sincerităţii şi veridicităţii lor. De regulă, cititorii suspectează de falsitate pe acei poeţi care scriu versuri de dragoste adresate unei „iubite” imaginare. Cu toată risipa de imaginaţie şi talent, astfel de făcături nu au valoare, cu toată strălucirea de tinichea a metaforelor. Mă declar încântat de restul poeziilor, în care sunt zugrăvite atâtea faţete ale Iubirii, în special acele fermecate jocuri ale sale, cu gingaşe alintări. „Foşnetele serii,/ peste vârfurile/ încremenite în visare” (Ploaie caldă). În poezia Zbor, inefabilul pluteşte spre infinitul Iubirii. În poezia Somn curg alinturile, ca florile de salcâm pierdute-n visare.

La fel şi poeziile Răsărit şi Rai se dovedesc a fi adevărate bijuterii diafane de lumină şi iubire. În poezia Tu, sentimentul iubirii topeşte sufletele partenerilor în creuzetul existenţei, iar în poezia Nisip, acelaşi sentiment din miezul de vară al iubirii, poetul îl scurge în clepsidra timpului. În poezia Dimineaţa, „Petalele florilor/ somnoroase,/ mirosind a culori,/ zămislesc/ dimineaţa.”. Şi gingăşia iubirii curge în acest volum în acea atmosferă mirifică de parfum de tei, aroma feericului solstiţiu de vară. Poemul Ploaie albastră este un pastel încântător al miezului de iubire, ce poate fi recitat la serbările şcolare. Şi dacă toamnă, totuşi e… are mlădieri de cântec muiate-n nostalgii, în care schimbările iubirii sunt transfigurate-n nostalgii optimiste. Dar, cea mai frumoasă faţetă a Iubirii revelată în acest volum este contopirea iubirii faţă de partenera de viaţă cu marile iubiri ale omului: iubirea de mamă, în Portret uitat de timp, un tulburător omagiu adus mamei dispărute şi în Copilăria, unde este evocată iubirea părinţilor, mâinile mamei ce „mângâie şi alină” şi „sufletul ei mirosind a veşnicie„. La rândul lor, toate aceste iubiri se contopesc în iubirea de ţară, din poezia În fiecare an, iar tot în creuzetul iubirilor pământene este concentrată Iubirea Divină din poemul Ce ţi-ai dori de ziua ta?

Voi putea concluziona că cel mai probabil, prin al său Parfum de tei, Gheorghe A. Stroia şi-a reamintit vorbele lui Michelangelo: „Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru a urca la El”.

Năstase MARIN, Galaţi

***

Tandreţea poetului în procesul rememorării nostalgice ale unor trăiri autentice

PARFUM DE TEI de Gheorghe A. Stroia cuprinde versuri dedicate soţiei autorului. Exprimă  tandreţea poetului în procesul rememorării nostalgice ale unor trăiri autentice. Versurile sale sunt într-o continuă mişcare în drumul lor explorativ. Sentimentele profunde faţă de fiinţa iubită, amintirea mamei şi a copilăriei propune strofe încărcate de emoţii, care învăluie cititorul chiar de la începutul volumului. Gheorghe A. Stroia simte şi respiră poezie precum un poet romantic.

Mariana ZAVATI-GARDNER, Anglia

  

***

Versuri cu „parfum de tei”

De la bun început, când pui mâna pe această carte, te laşi sedus de farmecul versurilor izvorâte din culori calde şi vibrante, de neuitat. Şi pe măsură ce înaintezi cu lectura, ţinând cont de titlul  cărţii, „Parfum de tei”,  nu te poţi sustrage sugestiei parfumului florilor legate indisolubil de numele genialului nostru poet, Mihai Eminescu. Toţi ne lăsăm seduşi de armonia versului închinat iubirii îmbătate de parfumul florilor de tei şi ne vine repede în minte întrebarea firească: ar mai putea cineva să cânte în versuri florile de tei, după ce s-au întipărit în noi imagini de care nu ne mai putem desprinde? Şi fără a fi o mare cutezanţă, răspunsul îl dă chiar poetul Gheorghe A. Stroia. Da, se poate. La orice tipar sufletesc, oricât de înaltă e ştacheta frumuseţii, se pot adăuga forme proaspete fără să calce pe urma epigonismului. Gheorghe A. Stroia a înţeles bine că nu trebuie să imite, ci doar să dezvolte tema în spirit personal, bazându-se pe experienţa proprie.

Prin versurile sale, reamintindu-ne îmbătătorul parfum de tei, şi abordând aceeaşi temă covârşitoare a iubirii, cea cu atâtea faţete câte fiinţe omeneşti sunt pe pământ, reuşeşte să ne transmită subtil percepţia iubirii, prelucrată cu fineţe în cuvinte pline de candoare şi sinceritate. În viziunea poetului, desprinsă din poezia „Parfum de tei”, care dă şi titlul volumului, parfumul teiului se contopeşte nu numai cu cel al iubirii pentru aleasa inimii sale, ci şi cu esenţa creaţiilor sale literare. Poezia se constituie ca un adevărat crez artistic. Pentru aleasa ei frumuseţe o reproduc în întregime: “S-au aşternut pe coala albă / Un gând, o lacrimă, o slovă, / Ce-adesea-n râu de simţăminte / Au râs şi-au plâns prinse în horă. // S-au aşternut peste cuvinte / Mătăsurile albe, grele, / Cu frumuseţea lor pribeagă / La vis, la viaţă să ne cheme. // Am dezbrăcat esenţa vieţii / Până la oase şi-am trudit-o.  / Adesea… plânsu-i-am în palmă, / Adesea… am batjocorit-o. // Am dezbrăcat de ramuri pomii / Şi îmbrăcatu-i-am în haine / De albe vise, de mătănii, / De calde rugăciuni şi cazne. // S-au aşternut peste versete / Rostiri de simplă-nchinăciune, / Aripi de îngeri măsluite -/ Cenuşă, smoală şi tăciune. // Iar peste lacrimi din cuvinte / Şi peste suflete captive / Am aşternut ca pansamente / Versuri pribege şi motive. // Au răsărit adesea flori / Cu trup subţire, colorat / Şi s-au născut, adesea, clipe / De vii regrete sau păcat. / O lume tainica nespusă, / Ne-a mângâiat cu dorul ei, / Ne-am preschimbat în albii nori / Şi-n flori… doar cu parfum de tei„.

Şi ca o provocare chiar, Gheorghe A. Stroia împrumută titluri din poezia eminesciană, tocmai ca să ne demonstreze că fiecare poet poate să vină cu un adaos, conform structurii lui sufleteşti: „Şi dacă / timpul ne iubeşte / ciudat, ce-i drept, / iubire mare, / peste pământ / doar verde creşte / lumină / poartă-n murmur, oare? // Şi dacă mierea / din buchet / de roze / arse de pădure / e frunză / peste anotimp / vine… / sărutul să ţi-l fure. // Şi dacă timpu-i / clipă vie, / alb fum – / tămâie-n amintire / ne-mbracă-n / zale de oţel / uitând / de floarea cea de mire.” (Şi dacă…). Şi parcă tot ca o provocare, în interiorul poeziilor întâlnim câte o subtilă aluzie la alţi poeţi: Topârceanu (amorul e un lucru foarte mare),  Sorescu (cafeaua neagră servită de iubită) etc.

Poetul ne transmite parfumul şi luminile sale interioare, abordând teme emblematice, simboluri mari ale universului de percepţii şi reprezentări umane, iubirea, moartea, copilăria, timpul, frumuseţile naturii, evocarea chipului  mamei, dragostea de ţară… Sunt teme care definesc esenţa destinului uman abordate de-a lungul timpului, dar pe care poetul George Stroia le retrăieşte nemijlocit şi  apoi le reprezintă luminate din interior. Câteva din aceste performanţe ale vechilor teme care străbat întregul volum sunt edificatoare: evocarea chipului mamei:  „Sâmbure de adevăr, / mugur de credinţă, / lacrimă /  doinind a jale / de-atâta dor / şi neputinţă.” (Portret uitat de Timp), durerea generată de situaţia grea în care se află ţara, pe care poetul ne spune că: „În fiecare an / te regăsesc mai tristă… / Stai singură-aşteptând / iar veste de departe, / ţi-e chipul plin de riduri / şi glasurile-ape, / aştepţi la sânu-ţi fiii / plecaţi în zări deşarte.” (În fiecare an…); setea de perfecţiune: „Sunt însetat, iubito, / voi să iau / din cupa cerului / să beau! O stea, un strop / de nemurire, / mi-ar stinge setea / din privire, / un astru călător / prin timp / mi-ar face setea / anotimp, / o inimă de foc / bătând / mi-ar stinge / lutul – fir de vânt!” (Sete); profundul sentiment religios cu care încheie volumul: „Ce Ţi-ai putea dori de ziua Ta, / al meu Mântuitor? / ce Ţi-ai putea dori mai mult decât / al Omului lin dor: / un dor astral, de bunătate /ori dorul de colinde / ce se aud în zarea mare, / cu margini troienite?” (Ce Ţi-ai putea dori de ziua Ta?)

Dar cele mai multe poezii sunt cele pe tema iubirii, volumul fiind dedicat soţiei, Maricica, „unica şi adevărata sa iubire”. Aceste poezii sunt adevărate efuziuni lirice pe care şi le-ar dori orice femeie. E o dragoste profundă, exprimată fără patetism, dar convingătoare prin sinceritate şi concizie: „De nu-ţi pot fi / cer, /  ce nevoie am / de stele? // SOARELE / răsare / lângă mine, / în fiecare dimineaţă!” (Răsărit) sau “Eşti senină? / Şi mie / Mi-e dor de lumină! / Eşti somnoroasă? / Şi mie, / Iubire frumoasă! / Eşti dulce? / Aşteaptă, / Lasă stelele să se culce!” (Somn).

Virtualitatea creaţiei lirice a autorului este fără vârstă. El ridică la rang de poezie o substanţă sufletească devenind ireductibilă. Ţâşneşte în cititor pulsaţia vieţii din adâncul cuvintelor. Sufletul se umple, iremediabil, de frumuseţe. Plăcerea cu care se citeşte acest volum se datorează şi modului în care autorul  foloseşte  diverse combinaţii poetice. Canoanele clasicizante: „Din înfloriţi copacii verii / ce au rămas străini şi goi / te prinde-n chingile visării / lumina umbrelor din noi. // Se trec culori din roua florii / ce cântu-şi pierd în depărtare / se pierd şi razele fierbinţi, / se-afundă-n marea de uitare.” (Tablou de toamnă 1), se află într-o continuă alternanţă cu un modernism al formelor, care sub aspect prozodic sunt fără cusur, păstrându-şi  armonia interioară şi cadenţa, iar unele sunt atât de scurte, de parc-ar fi picături de rouă: „Ţi-e somn, / iubită mea? / închide ochii,/ blând! /Sunt geana ta!” (Geană).

Cu o compoziţie sufletească echilibrată, poetul Gheorghe A. Stroia pare un exemplar senin al umanităţii, înzestrat cu darul de a ne limpezi întreaga fiinţă. Monologul său liric se aude limpede, precum o chemare de a participa la trăiri  ale unor frumuseţi distilate,  pure.  Iată de ce putem spune, în încheiere, că aşteptăm cu interes de la poetul Gheorghe A. Stroia să ne încânte şi în viitor cu noi volume, din care să răzbată aceeaşi sensibilitate rafinată, izvorâtă din zonele aureolate de ideea că purificarea noastră vine de la ce este frumos şi bun. Aflat în plină maturitate, înzestrat cu harul creaţiei, cu un climat familial aşezat pe tărâmul artei literare, cu toţii, de la mic la mare, aflându-se într-o fructuoasă emulaţie creatoare, opinăm că deja a devenit o certitudine continuitatea acestei nobile activităţi a poetului Gheorghe A. Stroia, despre care cred că istoria literaturii române va ţine seama şi o va valorifica aşa cum se cuvine.

 Elena BUICĂ – BUNI

***

Parfum de tei – Vocaţia iubirii, secondată îndeaproape de puterea admiraţiei şi a devotamentului

Parfum de tei este, de fapt, parfumul vieţii cu bucuriile şi melancoliile sale, cu ,,frumuseţea pribeagă” a clipelor, cărora poetul le răspunde cu versuri delicate, cel mai adesea muzicale (cu rimă). Pe lângă acel lamento al anotimpurilor, percepute în curgerea lor neîncetată, volumul cuprinde, în marea lui majoritate, poeme de dragoste închinate feminităţii (soţiei, mamei, bunicii), copilăriei, precum şi unor artişti ai Cuvântului, rezultând adevărate exerciţii de prietenie şi înţelegere. La Gheorghe A. Stroia, iubirea primeşte însemnele matinalului, căci, deşi transgresează timpuri şi spaţii, îşi păstrează neîntrerupt prospeţimea, frumuseţea aurorală, vigoarea cromatică. În definitiv, Gheorghe A. Stroia are vocaţia iubirii, secondată îndeaproape de puterea admiraţiei şi a devotamentului.

prof. dr. Monica Grosu – Sebeş

IATĂ ȘI UN SCURT CV AL AUTORULUI…

STROIA A. GHEORGHE

ADJUD, jud. VRANCEA

Prozator, publicist, poet, exeget literar şi de artă, promotor literar şi cultural, editor român; la 1 aprilie 2010 debutează în literatură; la 1 aprilie 2013 devine membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA).

Născut la: Adjud, judeţul Vrancea, 22 mai 1970, fiul lui Andrei şi al Auricăi STROIA

Studii: Şcoala cu clasele I-VIII „Mihail Armencea”, Adjud, jud. Vrancea (1976-1984); Liceul teoretic EMIL BOTTA, Adjud (1984-1988); Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (1989-2005) – diplomă de licenţă (5 ani); Formator atestat;

Profesie: inginer

Entităţi înfiinţate:

– Înfiinţează la Adjud, în toamna anului 2010, atelierul de creaţie pentru tineret „Hyperion” şi Cenaclul Literar „Armonii”; Fondator şi redactor-şef al revistei universale de creaţie şi atitudine culturală „Armonii Culturale” în anul 2011 (www.armoniiculturale.ro);

– Director al Editurii Armonii Culturale din Adjud, fondată la 15 iunie 2012, la comemorarea a 122 de ani de la trecerea în nefiinţă a Luceafărului, cu scopul de a promova valorile culturale româneşti de pretutindeni, cu un portofoliu editorial de aproape 100 de cărţi într-un singur an de existenţă, lucrări de excepţie ale scriitorilor din ţară şi din străinătate;

Colaborează în prezent cu:

■ Publicaţii şi reviste din ţară, precum: Boema – Galaţi, Constelaţii Diamantine – Craiova, Plumb – Bacău, Impact Literar – Târgovişte, Vatra Veche – Târgu Mureş, Glas Comun, Monitorul Cultural, Epoca, Neamul Românesc, Tânărul Scriitor, Slova Creştină, Creştin Ortodox, Revista literară „Visul” – Orăştie, Revista Art-Emis, Cărticică Românească de Copii, Confluenţe Literare – Bucureşti, Revista on-line „Artur Silvestri”, Agora Literară, Climate Literare, , Revista Bogdania – Focşani, Moldova Literară – Iaşi, Noua Provincia Corvina – Hunedoara, Salonul Literar – Focşani, Oglinda Literară – Focşani, Dunărea de Jos – Galaţi, Revista bilingvă româno-germană Der Underwald – Sebeş, Revista Nouă – Târgovişte, Amurg Sentimental, Revista Zeit – Brăila, Revista Nomen Artis – Bucureşti, Regatul Cuvântului, Port@Leu Bucureşti, ş.a.

■ Publicaţii şi reviste din diaspora: Anima News – Israel, Gazeta de Belgia, Aşii Români – Germania, Revista Agero Stuttgart – Germania, Observatorul – Canada, Diaspora Românească – Italia, Basarabia Literară – Moldova, Lumea Românească – SUA, Orizont Creştin – SUA, Universul Românesc – Spania (Portugalia), Curentul Internaţional – SUA, New York Magazin – SUA, Meridianul Românesc – SUA, Revista Niramart Madrid şi Art Defenses – Spania, Revista Internaţională Starpress, Phoenix Mission-Arizona, Revista Bruxelles Mission SUA, Revista Onyx a CCR Dublin, ş.a.

■ ColaboratorRadio R România (Nürnberg), Radio Prodiaspora(Stüttgart), Radio Club XXL Elena Toma (Piteşti), Radio Vocea Sufletului(Bucureşti).

Prezent în dicţionare şi antologii:

■ Dicţionarul scriitorilor români de azi din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America, Boris Crăciun, Editura Porţile Orientului, Iaşi – 2011;

■ Antologia şi Revista Festivalului Internaţional „The art to be human” – Brüste, Elveţia – 2011.

■ Dicţionarul Bibliografic al LSR (vol. I), Dacia XXI, Cluj-Napoca, iulie 2011;

■ Scriitori vrânceni contemporani, prin interviuri, prof. Culiţă Ioan Uşurelu, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău – 2012;

Literatura română – Dicţionarul autorilor români contemporani, Alina Kristinka, Ed. Arial, Ploiești, 2013, ș.a.

Cezarina Adamescu, Întâlniri afective (vol. XIV din Întâlniri spirituale), critică eseistică, Ed. InfoRapArt, Galaţi, 2013;

Simbioze lirice, Antologie de poezie Anamarol (vol. 4), Ed. Anamarol, Bucureşti, 2014;

Antologiile revistei Singur (poezie), Ed. Singur, Târgovişte, 2014 (selecţie realizată de Grigore Timoceanu, Ştefan Doru Dăncuş şi Eugen Evu);

Mierle într-un lan de maci (Antologie literar-artistică Napoca Nova), Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2014 (îngrijitor antologie Voichiţa Pălăcean-Vereş);

Anotimpuri româneşti VARA (poezie), Ed. Singur, Târgovişte, 2014;

Anotimpuri româneşti TOAMNA (poezie), Ed. Singur, Târgovişte, 2014;

Anotimpuri româneşti IARNA (poezie), Ed. Singur, Târgovişte, 2014;

Anotimpuri româneşti PRIMĂVARA (poezie), Ed. Singur, Târgovişte, 2014;

Participă în calitate de membru al juriului la:

■ Festivalul Naţional de Creaţie Literară „Visul” – Orăştie, 2011;

■ Anul 80 al artelor plastice bucovinene – Muzeul Bucovinei, Suceava, 2012 (invitat special – în calitate de critic de artă, prezintă activitatea pictorilor Radu Bercea şi Constantin Severin, alături de Mircea Pânzaru PIM);

■ Festivalul Concurs Naţional de Creaţie Literară „Bogdania” – Focşani, 2012;

■ Concursul Naţional de Creaţie Artistică „Univers XXL” Ediţia I – Piteşti, 2012.

VOLUME PUBLICATE:

  1. PLEDOARIE PENTRU… INOCENŢĂ, Ed. Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2010 (152 pag.) – poezie şi proză tematică pentru copii;
  2. PELERIN LA PORŢILE… EULUI, Ed. Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2010 (110 pag.) – versuri;
  3. DE VORBĂ CU O MINUNE, Ed. Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2010 ( 120 pag.);
  4. ÎN BRAŢELE BUNICULUI, Ed. Optima, Iaşi, 2010 (148 pagini);
  5. ALINTĂ-MĂ, COPILĂRIE!, Ed. Optima, Iaşi, 2010 (140 pagini);
  6. OMUL RETORTĂ, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2010 (124 pag. – versuri) ;
  7. METAMORFICE STĂRI/METAMORPHICAL STATES (versuri)– 2 volume (ilustraţii – pictor Bortă Ovidiu Ambrozie, Suceava):

            ■ Vol. 1 –Ed. Karuna, Bistriţa, 2010 (trad. lb. eng. – prof. M. Bozanchi) (114 pag.);

            ■ Vol. 2 –Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2011 (trad. lb. eng. prof. M. Bozanchi) (110 pag.);

  1. PETALE DIN CUVINTE, Ed. Docucenter, Bacău, 2011 (150 pagini – critică, eseistică literară şi de artă);
  2. DINCOLO DE VITRALII, Ed. Armonii Culturale, Adjud – 2011 (152 pagini – critică şi eseistică literară);
  3. ANTOLOGIA UNIVERSALĂ „COMORI DE VISE” – POVEŞTI, POVESTIRI, AMINTIRI (Europa, Canada, Statele Unite)(276 pagini, A4) – coordonator, alături de Cristian Petru Bălan (SUA) şi Mariana Zavati Gardner (Anglia), Ed. Armonii Culturale, Adjud – 2012;
  4. SUFLET DE ANOTIMP/ SOUFFLE D’UNE SAISON/ SPIRIT OF THE SEASON (micropoeme – 208 pagini), coautor George Nicolae Podişor (ediţie trilingvă: traducere în limba franceză – Virginia Popescu şi Nicole Pottier; traducere în limba engleză – Mariana Zavati Gardner şi Fay Jacqueline Gardner) – Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;
  5. DINCOLO DE ALBASTRELE PLOI(208 pagini, aprecieri critice), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;
  6. MERIDIANE LIRICE – 124 POEŢI CONTEMPORANI– Antologie universală a poeziei româneşti contemporane (826 pagini, format A4, ilustraţii – pictor MIHAI CĂTRUNĂ, Bucureşti), Ed. Armonii Culturale – octombrie 2012;
  7. PARFUM DE TEI(versuri, 112 pagini), Editura Armonii Culturale, 2013 (volum ilustrat de pictorul humorean Radu Bercea şi prefaţat de poeta Georgeta Minodora Resteman, Cipru – Limassol);
  8. PARFUM DE TILLEUL(Vers, 92 pages), Édition Armonii Culturale, 2013 (traduit en français par Virginia Bogdan – Focşani);
  9. ZODIA LUMINII (duplex eseistico-publicistic, 400 pagini), Editura Armonii Culturale, 2013;
  10. MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS)112 POEŢI CONTEMPORANI – Antologia Poeziei Româneşti Contemporane(format A4, 820 pagini), Editura Armonii Culturale, 2013;
  11. POIANA VISELOR (Antologia prieteniei), Coordonatori: Gheorghe A. Stroia (RO) şi Margareta Chiurlea (UK) (proză, 208 pagini) – Editura Armonii Culturale, Adjud, 2013.
  12. EPOSS MERIDIANE (78 de prozatori contemporani) – Antologie de proză contemporană românească (Format A4, 670 pagini);
  13. SUNT… VISEZ… RĂMÂN (poezie), Editura SINGUR, Târgovişte, 2013 (A5, 88 pagini, copertă şi ilustraţii pictor RADU BERCEA, Gura Humorului);
  14. SCENT OF LINDEN TREE (poems, 120 pagini) – English translation by John Edward Gardner & Mariana Zavati Gardner, Armonii Culturale Publishing, 2013;
  15. ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (poezie), Editura Anamarol, Bucureşti, 2014 (A5, 124 pagini, ilustraţii pictor RADU BERCEA, Gura Humorului);
  16. (C)RUG (poezie), Editura Armonii Culturale, 2014 (A5, 132 pagini, copertă şi ilustraţii artist plastic ABĂLAŞEI-DONOSĂ CONSTANŢA, Brăila);
  17. ÎNSEMNE (critică şi eseistică literară),Editura Armonii Culturale, 2015 (A5, 224 pagini);
  18. JE SUIS… JE RÊVE… JE DEMEURE (vers, 144 pagini), Édition Armonii Culturale, 2015 (traduit en français par Virginia Bogdan – Focşani);
  19. I AM… I DREAM… I REMAIN (poems, 144 pagini) – English translation by Elena Angheluță Buzatu, Armonii Culturale Publishing, 2015;
  20. SONO… SOGNO… RESTO (versi, 144 pagini) – traduzione in italiano, Luca Cipolla, Armonii Culturale, 2015;
  21. SETE (versuri, 72 pagini, ilustrația pictor Radu Bercea, Gura Humorului), Armonii Culturale, 2015;
  22. RUGĂ/ LUTJE (versuri, 72 pagini, traducere lb. albaneză BAKI YMERI), Armonii Culturale, 2015;
  23. RUGĂ/ ORAISON (versuri, traducere lb. franceză VIRGINIA BOGDAN), Armonii Culturale, 2016.
  24. ACtori printre Astre – Antologie de poezie contemporană românească (Coordonator) – Volumul 1: 30 poeți contemporani, 376 pagini, Armonii Culturale, 2016;
  25. ACtori printre Astre – Antologie de poezie contemporană românească (Coordonator) – Volumul 2: 31 poeți contemporani, 368 pagini, Armonii Culturale, 2016:
  26. ACtori printre Vise – Antologie de proză contemporană românească (Coordonator, 24 prozatori contemporani, 420 pagini), Armonii Culturale, 2016;
  27. RUGĂ/ DUA (versuri, traducere în limba turcă de ȘACHIR URFET (Mangalia), ilustrație și copertă – pictor GHEORGHIȚĂ GALAN, Adjud), Armonii Culturale, 2016.
  28. LiterCritica (antologie de texte critice, 312 pagini), Armonii Culturale, 2016.
  29. PE UMERI DE STELE – AUX ÉPOLES D’ETOILES (versuri, 138 pagini, traducere lb. franceză VIRGINIA BOGDAN), Armonii Culturale, 2016.
  30. PARFUM DE TEI = PARFUM DE TILLEUL = SCENT OF LINDEN TREE (versuri, 216 pagini, traducere lb. franceză VIRGINIA BOGDAN, traducere lb. engleză MARIANA ZAVATI și JOHN EDWARD GARDNER), Armonii Culturale, 2017.

Afilieri: Membru al Ligii Scriitorilor din România, din anul 2011;  Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (din 2013); membru al Uniunii Artiștilor Plastici (critic de artă, din 2017)

Premii câştigate: Premiul I la secţiunea proză, cu volumul „În braţele Bunicului” (Poveşti), Ed. Optima, Iaşi, la concursul Naţional de Literatură „Visul” – Orăştie, 2010; Premiul I la secţiunea critică şi eseistică literară, cu volumul „Dincolo de albastrele ploi”, Ed. Armonii Culturale, la Concursul Naţional de Creaţie Literară „Visul” – Orăştie, 2012; Premiul Ligii Scriitorilor Români pentru volumul MERIDIANE LIRICE (124 de poeţi contemporani) – Antologie a poeziei româneşti contemporane, Editura Armonii Culturale, 2012.

Semnează prefeţele sau postfeţele a peste 300 de lucrări, dintre care amintim (selectiv):

■Stelian Gomboş (Bucureşti) – Armonii Culturale şi spirituale contemporane (eseu teologic);

■Stelian Gomboş (Bucureşti) – Armonii sacre în lumea contemporană (eseu teologic);

■Ion Lazăr da Coza (Tulnici, Vrancea) – Apusul îngerilor (povestiri);

■Elena Toma (Piteşti, Argeş) – Noaptea nu va mai fi acolo (jurnal autobiografic);

■George Peagu (Bucureşti) – Cu capra prin Bucureşti (proză umoristică);

■Cristian Petru Bălan (Chicago, SUA) – Să apropiem cerul de pământ (un dialog religios între doi scriitori);

■Adina Voica Sorohan (Sebeş, Alba) – Textul liric (abordare transdisciplinară) – nivel liceal;

■Petru I. Szabό (Buşteni, Prahova) – Misiune printre stele (jurnal SF);

■Andreea Maria-Dănilă (Şugag, Alba) – Femeia de zăpadă (versuri);

■Ionel Marin (Focşani, Vrancea) – Picături de timp (versuri);

■Speranţa Miron (Galaţi) – Glezna Timpului (poeme); ■Emil Druncea (Feteşti, Ialomiţa) – Insula de cuvinte (versuri);

■Veronica Oşorheian (Alba Iulia) – Anotimp cernut (versuri);

■Victor Burde (Alba Iulia) – Descântec de rouă (versuri);

■Felicia Feldiorean (Műnster, Germania) – Petale de suflet (versuri);

■Dorina Şişu (Dublin, Irlanda) – Intuiţia rătăcirii mele (versuri);

■Georgeta Minodora Resteman (Limassol, Cipru) – Descătuşări – Fărâme de azimă (versuri vechi şi noi);

■Daniela Voicu (Brűste, Elveţia) – Blue in vitro (versuri);

■Lucica Sava (Bucureşti) – Oglinda Umbrei (versuri);

■Vasile Sevastre Ghican (Tecuci) – Glutamatul de sodiu;

■George Peagu (Bucureşti) – Îngrijitorul de stele (poeme);

■Elena Păduraru (Adjud) – Univers de gând (versuri);

■Angela Burtea (Brăila) – Printre anotimpuri (versuri);

■Angela Burtea (Brăila) – Ilinca şi Matei (poveşti);

■Cristina Lila (Franţa) – La petite fille qui voulait voler/ Fetiţa care voia să zboare;

■Aga Lucia Selenity (Braşov), Goga Gr. Constantin(Feteşti) – Ghicitoare, provocare, mă ghiceşti şi-mi dai culoare (Antologie de literatură pentru copii);

■Ion Croitoru (Adjud, Vrancea) – Migraţia polilor (catrene umoristice);

■Virgil Stan (Constanţa) – Zborul spre stele (roman);

■ Boteanu Cornel (Baia de Aramă – Mehedinţi) – Iovana (roman);

■Cristian Petru Bălan (SUA) – Eminescu şi universul folcloric românesc(eseu);

■Daniel Dăian (Deva, Hunedoara) – Arbori de cristal (poeme);

■Gina Zaharia (Buzău) – Reverie albastră (picturi Mihai Cătrună) – un proiect Însemne Culturale (versuri);

■Gabriel Dragnea (Bucureşti) – 27 dialoguri (construcţii incomplete) – interviu, Piteşti, 2013;

■Valentina Naşu (Tecuci) – RE(set), Ed. Armonii Culturale, 2013;

■George Peagu (Bucureşti) – Sonete VUVU, Ed. Armonii Culturale, 2013;

■Boteanu Cornel (Baia de Aramă, Mehedinţi) – Înapoi în poveste (poeme), Ed. Armonii Culturale, 2013;

■Elena Buică (Toronto, Canada) – Zâmbind vieţii (exegeze) – Ed. Anamarol, Bucureşti, 2013.

■Victor Burde (Alba Iulia) – Iubiri de toamnă târzie (poeme), Ed. Armonii Culturale, 2013, ş.a.

■ Gabriel Dragnea (Bucureşti) – 27 dialoguri incomplete (interviu);

■ Mariana Vicky Vârtosu (Focşani) – Visul din vise (psi-roman, vol. al treilea al trilogiei Legată la ochi);

■ Ludmila Bolboceanu-Grama (Chişinău) – Poetul şi prozatorul Mihai LEONTE tămăduitor de suflete (exegeze);

■ Emanoil Toma (Ploieşti) – Coama cântătoare a zorilor (poeme);

Publică în reviste culturale sau de specialitate eseuri legate de opera artiştilor plastici: Bortă Ovidiu Ambrozie (Suceava), Mihai Ionescu (Bucureşti), Anca Viorica Bulgaru (Iaşi), Thomas Kinkade (SUA), Vladimir Kush (Rusia), Iman Maleki (Iran), Severin Constantin (Suceava), Victor Molev (SUA), Anna Kostenko (Ucraina), Gustavo Poblete (Chile), Romeo Niram (Spania), Radu Bercea (Gura Humorului), Mihai Cătrună (Bucureşti);

Date de contact: 

STROIA A. GHEORGHE

28/30 Siret, 625100 Adjud, jud. Vrancea, România

e-mail: geocosynus@gmail.com

web: www.armoniiculturale.ro

tel: (+40) 374.064.594, (+40) 741.078.627.