Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » Al Florin ŢENE : FLORENTIN SMARANDACHE SAU POLIVALENŢA UNUI SCRIITOR ŞI OM DE ŞTIINŢĂ

Al Florin ŢENE : FLORENTIN SMARANDACHE SAU POLIVALENŢA UNUI SCRIITOR ŞI OM DE ŞTIINŢĂ

Mă întorc cu gândul în urmă cu, aproximativ, 27 de ani, când am primit o carte de la profesorul Florentin Smarandache în care se destăinuia cum a reuşit să evadeze din lagărul comunist din ţara noastră. Citind cartea, am trăit alături de autor toate experienţele plăcute şi neplăcute prin care a trecut. Îmi aduc aminte că am scris despre acest volum o cronică pe care am pubicat-o în presa clujeană şi nu numai.

De-alungul anilor am mai scris despre unele cărţi al căror autor este  acest prolific om de cultură şi ştiinţă conjudeţean cu mine, prin a cărei comună natală Bălceşti trec şi acum, mergând spre localitatea Roşiile, unde s-a născut mama mea. De câte ori automobilul în care mă aflu înfăşoară distanţele pe roţi prin comuna Bălceşti, gândul mi-l aduce în actualitate pe copilul Florentin ai cărui paşi îi presimt în ograda părintească alături de mama sa în perioada când trăia, de la care primeam cărţile fiului – expediate din Statele Unite.

Acum, când am editat cartea „Florentin Smarandache şi seducţia polimorfismului”, alături de domnul Andruşa R.Vătuiu, în care sunt cuprinse analize, interpretări, cronici, articole, note şi recenzii semnate de o pleiadă de personalităţi din domeniul literar şi ştiinţific din ţară şi străinătate, mai degrabă, pot spune, un grup de stele dintr-o constelaţie a culturii universale, ce mă ajută să reconstitui ampla activitate a lui Florentin Smarandache în domeniile culturii, fizicii şi matematicii, biologiei, filozofiei, artei, prin aprecierile acestor personalităţi.

Cartea se deschide cu o prefaţă semnată de Al. Florin Ţene şi Andruşa R.Vătuiu subliindu-se că volumul se “concentrează pe universul general al scrierilor literare smarandachiene, punctând cărţi mai vechi sau mai noi, din diversele genuri literare abordate de scriitorul olteano-american, şi lasă deoparte în totalitate bogata activitate în domeniul ştiinţelor exacte a profesorului Florentin Smarandache. Un calup consistent de texte vizează mişcarea literar-artistică (şi ştiinţifică totodată!) pe care a iniţiat-o Florentin Smarandache încă în anii `80 ai secolului trecut (paradoxismul) şi inventariază câteva dintre apariţiile editoriale paradoxiste de dată recentă. Reproducem şi un studiu aplicativ tangent paradoxismului, singurul de acest gen din volum. Alt număr semnificativ de materiale călătoreşte prin… călătoriile lui Florentin Smarandache, ale cărui jurnale instantanee (foto, video, text) se constituie într-o revelaţie a literaturii de voiaj de azi.”

Ultima sa calatorie, din Arhipelagul Galapagos, i-a dat inspiratia de a extinde in biologie Teoria Evolutiei, a lui Darwin, la o „Teorie Neutrosofica a Evolutiei: Grade de Evolutie, Grade de Nedeterminare si Grade de Involutie”, observand ca in timp unele carti ale corpului evolueaza, altele involueaza.

Descoperim în cele peste 800 de pagini ale cărţii semnătura unor personalităţil din ţară şi de pe mapamond, ca: (în ordine alfabetică) pe Marian Barbu, George Băjenaru, Adrian Botez, Mircea Brenciu, Ada Cârstoiu, Petre Cichirdan, Paul Courget, Ioan Danilă, Daniel Deleanu, Doina Drăgan, Doina Drăguţ, Ştefan Dumitrescu, Radu Enescu, Eugen Evu, Ovidiu Ghidirmic, Eva Halus, Dumitru Ichim, Ion Iorga-Simăn, Cezar Ivănescu, Charles T. Le, Jean-Michel Levenard, Alexandru Lungu, Constantin Manea, Nicolae Novac, Ion Părăianu, Marian Pătraşcu, Andrei Pogány, Constantin M. Popa, Marian Popa, Ion Popescu-Brădiceni, Emilia Popescu-Diculescu, Marin Popescu-Diculescu, Titu Popescu, Khalil Rais, Ion Rotaru, Nicolae Rusu, Gheorghe Săvoiu, Jawad Ben Serghini, Mircea Sever, Florentin Smarandache şi seducţia polimorfismului 21 Cecilia Sherban, Ion Soare, Dan Tărchilă, Mirela Teodorescu, Gheorghe Tomozei, T. Topoloveanu, Marian Ţaicu, Al. Florin Ţene, Geo Vasile, Andruşa R. Vătuiu, Mihail I. Vlad, Ion Radu Zăgreanu ş.a, oameni de cultură şi din domeniul ştiinţei care cu ajutorul aprecierilor acestora pot să reconstitui imaginea  vieţii lui Florentin Smarandache dedicată creaţiei literare şi a logicii ştiinţei.

Scriitorul Florentin Smarandache pune pentru prima dată în 1980, problerma esenţei paradoxismului în literatură.Practic descoperind un nou curent literar. Acest curent, teoretizat de savantul român aclimatizat în SUA, ne pune în faţa unor figuri de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii.

Autor a numeroase cărţi de literatură, critică literară, studii, eseuri, traduceri, teatru, poezie, nuvele, un roman, carti pentru copii, albume de arta si teoria artei şi dicţionare. Florentin Smarandache a studiat în SUA, matematică, informatică şi metodica predarii matematicii la Arizona State University, Tempe, 1991, Pima Community College,Tucson, 1995, Universitatea din Phoenix, Tucson, 1996, şi un Masterat in Computere, pe langa Doctoratul din Matematica. A urmat studii postdoctorale la New Mexico State University, Las Cruces, 1998, Universitatea din New Mexico,Gallup, 1998-1999, la National Science Foundation, Programul Chautauqua, Universitatea din Texas, Austin, 1999, şi Los Alamos National laborator cu programul Educaţional suport de reţea, UNM Gallup 1999, obţinând în 1997 gradul de Doctor în Matematică  în Algebra si Teoria Numerelor la Universitatea de Stat din Chişinău, capitala Republicii Moldova, iar mai tarziu postdoctoratul in matematica aplicata la Universitatea de Stiinte din Okayama, Japonia.

Alte cercetari postodoctorale la Universitatea de Stiinte si Tehnologie Guangdong, din Guangzhou, China; la Air Force Research Laboratory (Statul New York, SUA) la State University of New York Institute of Technology, si la ENSIETA (Brest, Franta) in cadrul Departamentului de Aparare Nationala.

Fiind autor prolific, înzestrat cu talent, şi stăruinţă în descoperirea subtilităţilor materiei şi al gândirii umane, a scris numeroase căţri, studii şi articole de-alungul anilor: În 1970 a început colaborarea cu revista Şcolii Pedagogice, Năzuinte şi apoi a continuat la mai multe reviste româneşti şi străine, în număr de peste cincizeci de publicaţii şi o sută de reviste literare. El însuşi a tradus câteva din lucrările sale în limbile franceză şi engleză, dar opera sa este tradusă şi în limba spaniolă, portugheză, italiană, esperanto, rusă, sârbă, greaca, japoneza, chineza şi  arabă. Colaborează cu poezii la peste 50 de antologii din România, dar şi în cele publicate în limbile franceză, italiană, americană, indiană, coreeană. Este un autor inzestrat, de asemenea, co-autor şi editor de 100 de cărţi şi peste 400 articole în domeniul matematicii (teoria numerelor, geometrie non-euclidiena, logica neutrosofica), fizică, filosofie, literatură (poezii, nuvele , povestiri, romane, piese de teatru, eseuri, traduceri, interviuri), rebus, artă (pe baza experienţei în pictură, colaj, fotografie, arta pe computer).

Florentin Smarandache îşi scrie lucrările în limba română, franceză şi engleză.
A publicat studiile: “Formule pentru spirit (Formule pentru minte)” – început editorial, sub pseudonimul Ovidiu Florentin 1981  „Sensul nonsensului”, „Probleme cu şi fără … probleme!” Fez, Maroc, în 1983, „Antichambres / Antipoésies / Bizareries”, Caen, Franţa, în 1989, „Nonpoems” (poeme de avangardă), Phoenix, Tucson, Statele Unite ale Americii, 1990. Iar în 1991 promovează curentul literar pe care l-a numit  paradoxism: o nouă mişcare literară, despre care scrie într-o carte publicată în  Bergerac, Franţa, 1992.  In continuare mai publică ”Zapada Intunecata (Dark Snow)”, Phoenix, Tucson, Statele Unite ale Americii; în 1992,” Nonroman”, Craiova, România, 1993;

„MetaIstorie”, trilogie de teatru, Bucureşti, România, 1993;
„Intîmplări cu Păcală” – teatru pentru copii, „Fugit … Jurnal de Lagar”, Bucureşti, România, 1994;  „Collected Papers” (articole colectate), volumul I, Bucureşti, România, 1996; Volumul II, Chişinău, Universitatea din Moldova, 1997; Volumul III, Oradea, România, în anul 2000 a publicat „Scrieri defecte (proză scurtă)”, Craiova, România,  1997; „Distihuri Paradoxiste”, „Afinităti”, Norresundby, Danemarca, 1998;” Intreabă-mă sa te intreb! (Interviuri)”, Târgovişte, România, 1999; „Outer-Art” (cinci albume de artă),  „Cântece de mahala”, „In şapte limbi (poeme)”, Oradea, România, 2000,  „A Unifying Field in Logics: Neutrosophic Logic. Neutrosophy. Neutrosophic Set, Neutrosophic Probability and Statistics”, Rehoboth, Statele Unite ale Americii, 2000.
A editat a patra Antologie Internatională a Paradoxismului (care conţine o sută de scriitori din întreaga lume) şi, de asemenea, a treia Antologia Internaţională despre paradoxism ce cuprinde patruzeci de poeţi, apărută la Oradea, Romania, în anul 2000. In total a editat 13 antologii paradoxiste internationale.

Acest mare om de cultură, de ştiinţă şi logică, care  face cinste culturii romane, a publicat mult mai multe lucrări decât cele enunţate de mine aici, prin cercetările sale a contrazis chiar pe Einstein. Despre acest eveniment reproduc din publicaţia ZF-EVENIMENT articolul semnat de Adrian Voicu: ”Îl cheamă Florentin Smarandache, este român, şi a contrazis teoria relativităţii a lui Einstein. Iar CERN i-a dat dreptate. În urmă cu o lună un experiment efectuat la CERN, cel mai mare laborator de fizică din lume, a relevat că anumite particule pot călători aparent mai repede decât viteza luminii, o ipoteză care zguduie din temelii fundamentele pe care se bazează cercetările fizice de la Einstein încoace.

Antonio Ereditano, liderul experimentului Opera de la laboratorul elveţian, a anunţat că în cadrul experimentului, raze de neutroni au călătorit pe o distanţă de 730 de kilometri de la Cern, în Elveţia, la Gran Sasso, în Italia cu circa 60 de nanosecunde (o nanosecundă este a miliarda parte dintr-o secundă – n.red.) mai repede decât viteza luminii (300.000 de km pe secundă). Diferenţa de doar 0,01% reprezintă un punct de cotitură în cercetarea vitezelor superluminice. Teoriile actuale ale fizicii stipulează că viteza luminii este limita absolută care nu poate fi depăşită decât prin implicarea unor factori externi, cum ar fi dimensiuni paralele sau „găuri de vierme”.

Ceea ce nu s-a spus la vremea respectivă este faptul că teoria lui Einstein a fost contrazisă chiar de un român în 1993. Pe baza unui manuscris din 1972, cand era elev la Rm. Valcea, Florentin Smarandache a prezentat la Universitatea Blumenau din Brazilia în 1993 ipoteza că ‘nu există o barieră a vitezei în univers şi se pot construi orice viteze’, ipoteză publicată apoi într-un articol în 1998.“

Înainte de a încheia acest periplu prin cartea “Florentin Smarandache şi seducţia polimorfismului“am ales aprecierile lui Geo Vasile ce cu profesionalism spune: ”Şi totuşi… Esenţial pentru Florentin Smarandache este încrederea sa neţărmuită în propria expresie, fie ca jurnal, lettrism, grafism, eboşe, document, non-roman sau poezie. Energia sa creatoare, aproape renascentistă, se consumă pe cele mai labile zone, minate sau bătătorite stilistic, important este ca oximoronul, diatriba, tandreţea, sfidarea, nonsensul, paradoxul provocator şi plurilingvismul să funcţioneze. Pentru Florentin Smarandache nu Florentin Smarandache şi seducţia polimorfismului există ca tabuuri, ci doar libertatea celor mai izbitoare asociaţii de cuvinte căzute din abolitul turn Babel. Poetul nu ocoleşte nici locurile comune, nici stările magmatice, nici variaţiunile (necoapte) pe aceeaşi temă, conştient că mulţimea scurtcircuitelor nu poate să nu producă măcar o singură carte de poezie, între Gellu Naum şi optzecişti. Un lux şi-o voluptate fără calm, o cultură poetică vastissimă, iată tot atâtea argumente ce-i îngăduie lui Florentin Smarandache să pozeze în exorcist al însăşi ideii de literatură, într-un blând inchizitor ce parodiază însăşi reputaţia paradoxului ca relaţie între text, cititor şi autor. Ironic până la paroxism, paradoxist până la silogism, iconoclast până la delicioase jocuri anagramatice, Florentin Smarandache este un computer-hand al himerelor salvate.”

Dacă acest om de cultură nu este îndeajuns de apreciat în ţara sa, se pare că zicala românească “Nimeni nu e profet în ţara lui “se potriveşte pe nedrept şi la această personalitate, aşa cum la mulţi savanţi români s-a potrivit. Păcat! Denis Diderot scria prin 1734 că “Elogiul contemporanilor noştri nu-i niciodată adus în timpul vieţii. E adus doar în posteritate“

În viaţa savantului Florentin Smarandache cu drumuri şi gropi, cu pâine şi sare, cu miere în cuvinte descoperim rostul omului ce în aspiraţie află nemurirea care se poate realiza prin artă şi ştiinţă, dar şi în acţiunea permanent pusă în serviciul umanităţii. Cartea despre olteanul din Bălceşti, devenit om al planetei, ne creionează o personalitate complexă care a modelat în tiparele unei sensibilităţi armonioase dar şi îndrăzneţe ideile sale. Acesta fiind un umanist profund de tip renascentist, precum Leonardo da Vinci, Erasmus din Rotterdam, Giovani Pico della Miradola, Olahus, Cantemir, Herman Julius Oberth, sau regretatul academician Solomon Marcus.

——————–

Al Florin ŢENE

Cluj-Napoca

1 mai 2017