Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » EUGEN ONISCU: REÎNTORS ÎN LIBERTATE (5)

EUGEN ONISCU: REÎNTORS ÎN LIBERTATE (5)

Silviu se supără pe soția lui și spuse: „Cum poți fi atât de naivă, lucrurile nu funcționează așa, și mă bucur că Sandu cel puțin a înțeles și chiar el mi-a confirmat că nu are nici o dorință de a se răzbuna. Ba mai mult de atât eu îl sfătuiesc și pe viitor să rămână cu același gând, pentru că cei care l-au închis sunt prea puternici pentru el și oricând îl pot arunca înapoi în pușcărie.” Sandu după ce rămase puțin pe gânduri spuse: „Nici pe departe nu mă gândesc acum la așa ceva. Pentru ceea ce mi-au făcut, las totul în seama lui Dumnezeu și știu că într-o zi vor plăti pentru asta. Eu, acum doresc să mă înrolez în acea categorie a oamenilor de treabă ce a existat și va exista până la încheierea tuturor lucrurilor pe acest pământ. Doresc ca anii din viață ce mi-au mai rămas să-i dedic unui trai axat pe valori umane și sentimente creștine, pe care mi le-am dezvoltat în timpul detenției mele. Nu vreau să mă cobor în mizeria de care sunt cuprinși acești oameni puternici după cum tu îi numești. De altfel nici dacă aș avea la îndemână mijloace să le fac rău, nu doresc să cobor atât de jos și să lupt cu aceleași arme ca și ei, prefer să rămân la statutul unui om ce a început să pășească pe un drum luminos pe care cei puternici nu îl înțeleg.”

Mihaela foarte entuziasmată spuse: „Foarte frumos, ce spui Sandule, este valoros ceea ce ai spus și datorită faptului că ai pierdut-o și pe Irina în timpul detenției tale, și ai putere să treci peste tot.” Silviu zâmbi ironic și spuse: „Pușcăria te-a schimbat mult, nu mai ești omul de altădată. Datorită faptului că ai stat mult timp închis, probabil că nu îți dai seama cum funcționează societatea românească, sau mai bine zis, cea occidentală că de fapt de acolo suntem noi dirijați și manipulați după interesele lor meschine. Trăim într-o lume condusă de masoni și iezuiți, noi suntem prea mici pentru ei, ca niște gângănii pe care le pot strivi când doresc, după bunul lor plac, iar dacă încă nu au făcut-o înseamnă că încă le mai suntem necesari. Citeam pe internet despre faptul că există o scară ierarhică în forma unei piramide unde după ce se termină treptele pe care sunt cocoțați cei foarte puternici și cei puternici, vin cei slabi, oameni care depind lună de lună de un salariu, dat de o firmă prăpădită ce-și exploatează la maxim muncitorii, ne place sau nu acesta este tabloul în mijlocul căruia ne desfășurăm viața.” Silviu se opri puțin cântărindu-și argumentele pe care urma să le expună, apoi spuse:

„Dar revenind la afirmația ta Sandule, în legătură cu sentimentele creștine de care tu de acum înainte dorești să te lași condus, hai să-ți spun ceva dacă îi spui omului să sufere aici totul că dincolo va fi mângâiat cu siguranță că nu va înebuni de durere. Ceea ce în realitate există este energie pozitivă și negativă, iar în anumite situații grele când un om începe să acționeze într-un fel sau altul urmând binele, se spune uite cutare cât era de rău și s-a convertit, când de fapt omul în cauză a fost influențat de astfel de energii. Lupta vieții e crudă, meschină, trebuie să știi să lupți, să te aperi, pe cine să lovești, și în fața cui să te ploconești pentru a avansa. Cum credeți voi că eu am ajuns în locul unde mă aflu acum? Am realizat totul doar pentru că am înțeles care sunt regulile de neschimbat ale jocului vieții. Iar la ora actuală așa cum stau lucrurile este foarte greu să mai faci ceva în viață, și mai mult de atât nu găsești pe nimeni să-ți întindă o mână de ajutor. Ascultați-mă pe mine, că acesta este adevărul despre viață, iar sentimentul creștin este doar rodul unei energii pozitive.”

„Am mai discutat cu tine pe tema asta, tot ceea ce ai susținut este absurd,” îi replică Mihaela. „Vreau să te asigur în primul rând de un lucru, și anume că Dumnezeu există, nu este o închipuire omenească. Iar cea mai mare dovadă a faptului că El există este pentru mine o profundă convingere interioară ce am căpătat-o în timpul detenției mele. Și am să-ți spun prin ce anume se diferențiază sentimentul creștin autentic, de o emoție creată de o energie pozitivă. În momentele când eram cel mai extenuat de influențele dăunătoare, în clipele când mă simțeam cel mai prăbușit, când nu vedeam în interiorul meu decât un abis, atunci prin intermediul evangheliștilor laici am început să citesc Biblia. Ușor, ușor, harul imens al lui Dumnezeu a început să-mi atingă inima, punând iubire acolo unde era numai durere și dorință de răzbunare. Inima mea rănită de oamenii puternici, așa cum îi numești tu a început să se vindece. Dar să știi că în realitate ei sunt foarte slabi, pentru că având putere ei lovesc în cei umili ce nu au nici o apărare în afara Bunului Dumnezeu. Cu adevărat puternic este cel ce are putere să te distrugă și în realitate nu se folosește de acea putere. Un astfel de exemplu îl avem în istorie în persoana lui Iisus din Nazaret, ce fiind Fiul lui Dumnezeu putea foarte ușor să-și distrugă agresorii la Golgota, în schimb El alege să îi trateze cu dragostea agape, adică iubirea care se sacrifică pentru binele altora. De aceea și azi Dumnezeu nu ne distruge, ci ne oferă un timp de har pentru a ne împăca cu El, iar dacă refuzăm atunci va veni judecata.” Sandu se opri puțin emoționat, apoi continuă:

„Revenind la dimensiunea lucrurilor sfinte, să știi că în inima mea înainte de a fi animat de sentimente creștine s-a pogorât harul Său minunat, salvator, și am înțeles că este o lucrare supranaturală ce se realizează în viața celor cel caută pe Dumnezeu. De asemenea să știi că oamenii simpli au în viețile lor multă bucurie ce vine de la Dumnezeu, El este Binefăcătorul și Ocrotitorul lor la vreme de necaz. Iar dacă uneori vine nenorocirea și peste cei ce se încred în Dumnezeu nu am un răspuns concludent, absolut, încă caut și eu cercetez, nu am ajuns la o credință matură, sunt ca un om ce a început să învețe la o vârstă destul de înaintată, iar unele lucruri le învăț greu, și am nevoie să-mi fie repetate. De aceea eu nu pot vedea viața umană așa cum tu ai descris-o, și nici nu contest, că o parte din ceea ce tu ai spus exprimă niște realități alarmante.” Sandu se opri puțin, sorbind din ceașca de cafea, iar Silviu îi spuse cu ironie în glas:

„Deci la întrebarea de ce există suferință în viața celor nevinovați nu ai nici tu un răspuns?” „Câte ceva am înțeles, dar încă mai aprofundez această temă. Dacă dorești vom discuta despre aceast subiect, dar nu acum ci pe viitor într-o altă întâlnire, acum sunt afectat, sau cel puțin am experimentat din plin consecințele nefaste ale acelei condamnări nedredrepte de care mi s-a făcut parte, de aceea de moment, nu vreau să abordez această temă, pentru a nu transmite idei de ale mele preconcepute. Acum doresc să-ți povestesc o întâmplare petrecută acolo în pușcărie, ca tu să înțelegi că a trăi o viață spirituală este posibil doar prin har. Într-o ocazie mai specială la acele întâlniri de studiu biblic, odată a venit un predicator care de altfel era un bun orator, el ne-a vorbit despre sacrificiul imens adus de Iisus la Golgota pentru noi. La vremea întrebărilor un deținut s-a ridicat și a spus: „Eu mi-am ucis soția, mama băiețelului meu, eram beat și fiind foarte gelos am înjunghiat-o, eu m-ai pot fi iertat de acest Iisus pe care îl predicați, mai poate fi vorba de iertare în dreptul meu?” Și atunci acel predicator i-a citit istoria tâlharului de la cruce, cel care a primit asigurarea de la Iisus că va fi cu El în paradis, și lacrimi au început să-i curgă din ochi acelui deținut, apoi a spus: „Ce ne-am fi făcut noi păcătoșii fără Iisus Hristos, n-am fi avut nici o speranță, ci numai desnădejde și chin.” Astăzi acel deținut este un evanghelist laic în închisori, și nu se mai satură să povestească tuturor istoria crucii, și să tot propovăduiască despre Omul de la cruce și despre întâlnirea sa cu Cel crucificat.”

„Dar eu cred că istoria ta întărește și mai mult ideea pe care ți-am spus-o despre schimbarea caracterului unor oameni, schimbare ce are loc așa deodată în mod surprinzător,” replică Silviu. „ Ba eu cred că Sandu a istorisit o frumoasă experiență a învierii din punct de vedere spiritual a unui om, la o viață creștină,” spuse Mihaela. Discuția lor mai continuă un timp contradictoriu, fiecare aducând argumente pentru susținerea propriilor idei. După un timp Mihaela se retrase spunând că are de lucru. Cei doi mai discutară un timp, schimbând subiectul după plecarea Mihaelei. Mai trecu o oră, timp în care Silviu îi citi lui Sandu de pe internet diferite știri interne și externe pe care i le comenta așa cum el știa să le interpreteze. Apoi Sandu își luă rămas bun de la soții Bălan și se retrase, nu înainte de a le promite la insistențele lor că va reveni la ei. De asemenea, Silviu își luă angajamentul de ai aduce cât mai repede posibil răspunsul din partea șefului său pentru acel loc de muncă de la bancă. A doua zi spre seară, Sandu se hotărâ să-i facă o vizită vechiului său prieten Nicolae despre care auzise că este căzut în boală și ruină.
Va urma…