Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ELENA TOMA și IRINA MARIA ALDEA – poeme traduse în limba turcă de poeta URFET ȘACHIR

ELENA TOMA și IRINA MARIA ALDEA – poeme traduse în limba turcă de poeta URFET ȘACHIR

Am deosebita plăcere şi onoare să mă aflu la acest important eveniment din viaţa distinsei doamne  Elena Toma –  lansarea volumului de proză „Noaptea nu va mai fi acolo”  şi lansarea volumului de poezii „Pierdută în viitor” a micuţei Irina Maria Aldea.

Pe îndrăgita şi distinsa doamnă Elena TOMA am cunoscut-o în urmă cu câţiva ani, prin intermediul unui prieten comun, într-un moment de impas din viaţa domniei sale. Am răspuns apelului prietenului,  acceptând fără ezitare în a acorda un mic ajutor unui om, un suflet, neştiind despre cine era vorba, neştiind ce suflet mare ieşise în calea vieţii mele ca o binecuvântare. Îi mulţumesc Domnului!  Acesta a fost primul contact,  apoi, graţie fenomenului denumit Facebook, am relaţionat virtual, am colaborat profesional şi aici îi voi fi veşnic recunoscătoare pentru tot efortul pe care l-a depus în promovarea mea pe toate căile de care a dispus şi dispune. Profit de acest moment să-i adresez alese mulţumiri! De la suflet la suflet! Iar acum, iată, Dumnezeu ne-a deschis calea, a făcut posibil să transformăm virtualul în real şi să ne îmbrăţişăm aevea sufletele.

Doamna Elena Toma îşi cântă durerea, în versuri sau în proză, cu o profunzime care cutremură orice suflet sensibil. Artist complet, în ciuda destinului zbuciumat, nemilos, nu-şi pierde seninătatea şi candoarea sufletului greu încercat.  Se spune că din trăirile extreme se nasc capodopere; e ceea ce i s-a întâmplat şi domniei-sale. Înconjurată de toate artele, magic univers, şi-a pus suferinţa în creaţia domniei-sale, şi-a deschis tot sufletul. Destinul stelei de catifea în „Noaptea nu va mai fi acolo” cucereşte inimi. Pentru totdeauna. Aş dori să redau, în două variante – în limba română şi în limba turcă – un poem-mărturisire, intitulat sugestiv „Mă doare cuprinsul”, în care se adresează sinelui, ca dintr-o altă dimensiune, desprinzându-se de el, din volumul de poezii „Maimuţa de mătase” cu care se identifică şi în care se simte revolta asupra destinului.




MĂ DOARE CUPRINSUL!…

Te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
adâncuri spre înălţimi
trecut spre prezentul
pe care-l împart în
început
cuprins
încheiere.

Tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârşitul rătăcindu-se
în cuvinte murinde
înaintea rostirii.



Muhteviyat beni incitiyor!… 

Ben, seni bir geçiş gibi seyrediyorum
geceden gündüze doğru
gerinliklerden yüksekliklere
geçmiş şimdiki zamana
onu bölüyorum
başlangıç
muhteviyat
bitim.

Sen başlangıcı seçtin
muhteviyat beni incitiyor
bitim aylak dolaşarak
sönen kelimelerde
ifadeden önce.





IRINA MARIA ALDEA – Mica sirenă

Micuţa Irina Maria Aldea mi-a fost prezentată de dna Elena Toma ca o minune care m-a cucerit de la primele versuri lecturate. Iniţial, am descoperit-o cu prilejul Concursului Internaţional de artă şi cultură „Univers XXL”, ed. 2016, atrăgându-mi atenţia titlurile poeziilor cu o încărcătură emoţională ce depăşea vârsta copilăriei, maturitate cu care şochează în creaţiile sale. Visează îndrăzneţ şi aşterne, cu pana-i măiastră, versuri pline de lirism. Pune întrebări la care tot ea dă şi răspunsul: „Dar după ce plecăm? Cu ce-am rămas? Cu ceea ce am dăruit. Fără să cerem înapoi.” Titlurile unora dintre poeme sună ca o concluzie ce îndeamnă la reflecţie, „Tot în pământ ajungi”, ori ca o condiţie „Dacă toţi am fi la fel”. „Pierdută în viitor” – este un titlu sugestiv, ne semnalează îngrijorarea, încă de la o vârstă fragedă, pentru lipsa unui suport real în făurirea viitorului, având în vedere evoluţia social-politică din ţară, revolta faţă de factorii decidenţi. Citez:

„Trăim într-o ţară de bătrâni cu nepoţi
Ce-aşteaptă să moară în funcţie să dea
Mai departe scaunul şi la strănepoţi”… concluzionând „…Dar suntem mândri … români … în România!”
Şocant … pentru un copil … Tristă realitate!

Ȋn poemul „Ultima stea” îşi simte aripioara frântă, dar nu disperă. Deşi visul îi moare, speră la împlinirea lui într-o lume a sa. Se observă uşurinţa şi claritatea cu care transmite mesajul şi  impresionează  prin imaginea creată. Fascinată de acest copil-fenomen, am ales să vă prezint acest poem în două variante: în limba română şi în limba turcă. Poemul ne conduce spre o lume a visării şi a speranţei, a contemplării sinelui şi ne revelează înţelepciunea în firavul trup de copil.


ULTIMA STEA

S- a desprins un fulg din aripioara mea
 In zborul meu, către ultima stea…..
Aluneca încet, cu un balans de vals
Părându-i rău de tot ce a ramas.
Privea trist pământul ce abia se zarea
Tânjind neputincios după ultima stea!
 Purtat de vânt, domol si răsfirat
Gândea la soarta lui, inlăcrimat!
Şi- ar fi dorit să zboare doar cu mine
Să nu rămâna singur, plin de suspine!
Dar visul lui, brusc i s- a spulberat
Şi spre abisul negru, a plecat!
Lovindu- se de stele, negru si prafuit,
Câteva minute până la impact au trebuit
Şi- aşa a trebuit să moară fulguşorul ,
De care ii voi duce mereu dorul !
Dar poate acolo unde e , in lumea sa,
Va reuşi să atingă şi ultima stea!
Rămâi cu bine, fulg din aripioara mea
Traieşte fericit acolo, o altă viată
Eu niciodata nu te voi putea uita ,
Iar ultima mea stea iţi va da sperantă!

SON YILDIZ

Küçük kanadımdan bir tüy ayrılmış
Son yıldıza doğru uçuşumda…
Yavaşça  kayıyordu, bir vals sallamasında
Tüm kalanlara pişman ederek.
Üzgünle, zayıf görünen toprağı seyrediyordu
Takatsız son yıldızı arz ederek!
Rüzgârın taşımasında, yavaş ve dağınık
Gözyaşları durumuyla kaderini düşünüyordu!
Sadece benimle uçmak arz ediyordu
Dolu içini çekip yalnız kalmamak için.
Fakat, onun rüyası birdenbire paramparça oldu
Ve siyah uçuruma, gitti!
Yıldızlara vurulup, siyah ve tozlu,
Darbeye kadar  bir kaç dakika gerekiyordu,
Böylece, küçük kuşbaşı karın ölmesi gerek oldu.
Onun, hep hasretini çekeceğim!
Ama belkide olduğu yerde, dünyasında,
Son yıldıza’da dokunmak  başaracak!
Hoşça kal, küçük kanadımdan kuşbaşı kar!
Mutlu yaşa orada, başka bir hayat,
Ben asla unutamam seni,
Ve benim son yıldızım umut verir sana!

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată! Mult succes distinselor autoare!

Cu consideraţie,
Urfet Şachir
Constanţa, sâmbătă, 22.04.2017
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa