E prima zi când mă simt vie
Și cred că moartea mi-a murit,
Mă întrupez dintr-o stafie
Cu iz de lemn mucegăit.
E prima scenă-ntr-un spectacol
Cu deziluzii la pachet,
Când indolentul meu oracol
Mi-a prevestit, scurt, un blanchet.
Flămândă sunt, azi, de iubire,
Avid mi-e sufletul cel gol.
Pribeagă-atinsă de-amăgire,
Plonjez din do în si bemol.
Pierdut în noua sa beție,
Respiră lutu-mi ambulant
O libertate-n colivie,
Într-un destin beligerant.