Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » ION N. OPREA: Lumea cugetătorilor

ION N. OPREA: Lumea cugetătorilor

“Lumea cugetătorilor” este titlul volumului scris de profesorul de matematică Dumitru Vascan, cu subtitlul “Reflexii ale existenței” și adăugirea semnalului “Atenție! Îți poate schimba Viața!”, “Cartea se adresează celor care pot și sunt dispuși să gândească”, închinată memoriei părinților autorului, învățătorii Lidia și Petre Vascan, cu mulțumiri fiicei lui Adriana pentru colaborare, colegei (de viață) Cati Popescu pentru climat și surorii Elvira pentru  susținere.

Mai concret, după cum mi-a mărturisit autorul și mi-am dat și eu seama citind-o, cartea Lumea cugetătorilor se adresează în primul rând foștilor elevi ai profesorului pe care îi iubește și îi vrea să fie demni călători în a reflecta și acționa asupra existenței pământene, dar și cu privire la perspectivele de viitor.

De asta, am înțeles, la loc de frunte stau sintagmele triple-motto ale cărții, cugetări de mare valoare: “Ceea ce face succesul unei cărți este să o citești din curiozitate”, spune Alfred de Vigny; “Cine suntem? Trăim pe o planetă insignifiantă, a unei Stele banale pierdută într-o galaxie ascunsă într-un colț uitat al unui Univers, în care există mai multe galaxii decât oameni”, indică Carl Sagan câmpul de acțiune; “Îmi plac citatele, deoarece e o bucurie să găsești gânduri pe care le poți avea, expuse frumos, cu mare autoritate, de cineva recunoscut mai înțelept”, afirmă și aprobă Marlene Dietrich, ceea ce a făcut și profesorul de matematici Dumitru Vascan. Dumitru Vascan și foarte mulți alții, ca dumnealui, oameni de carte ce vor ca prin cugetări, fel de fel, culese din cărțile citite sau ale lor, vezi și Ileana Vulpescu, “Noi,doamna doctor,  când o să murim?”, 2012, dau o mare lecție oamenilor politici din zilele noastre care zi de zi, ba și noaptea, în întâlniri, unele misterioase, se tot ceartă căutându-și vini, dovedindu-se  cât de josnice sunt cugetările lor, dacă nu greșim atribuindu-le asemenea calitate.

Da, gânduri recunoscute, cum vor fi și cele de la Festivalul Internațional de aforisme,  proiectata manifestare de la Tecuci, organizată de Fundația Pelin, anunțată de profesorul Vasile Ghica pentru  5-7 octombrie 2017,  la care se cer a fi trimise câte un grupaj de 50 aforisme și un micro/CV pe adresa Fundației și vasghica@gmail.com,  candidatul Dumitru Vascan mi-a confirmat că va participa și domnia sa cu  cugetările sale,  succes!

“Citind  în reprize – ceea ce am făcut și eu,  – cu atenție și răbdare, veți reuși să contactați fiecare reflecție, expusă sau estompată cu eleganță, umor sau cinism”, spune autorul din Craiova, 2016, și se explică, “majoritatea gândurilor exprimate, 512 p., fiind universale  și atemporale, sunt grupate pe teme, într-o ordine adecvată unei optime expuneri a temei. Unele pot fi fixate în timp parcurgând scurtele prezentări ale principalilor autori, din partea finală a cărții”, care înseamnă 18 p., ei fiind nu numai din România, ci și din Grecia antică, China, India, Italia, Franța, Anglia, Germania, SUA, Rusia…

Grupate pe teme, întocmai cum am proiectat și realizat și noi cei de la Cenaclul literar la distanță cărțile noastre, antologiile, despre tinerețe și bătrânețe, prietenie, dragoste, singurătate, viață, uitare, credință, cenacliștii putând acum să efectuieze confruntări de idei, cum a și făcut doamna profesoară Camelia Nenciu din Constanța, o activistă a Cenaclului nostru care ne-a trimis cartea în discuție și am recunoscut și vocal autorul.

“Viața este suma opțiunilor noastre,” susține A. Camus; “Viața e o tragedie pentru că îmbătrânim prea repede și devenim înțelepți prea târziu” – B. Franklin; “Viața e un nesfârșit  șir de erori” – Marin Preda; “Viața este minunată, dacă nu te temi de ea” – Ch. Chaplin; “Viața e ca o piesă de teatru. Nu interesează cât a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat” – Seneca; “Viața nu este o știință exactă, este o artă” – S. Butler; “Viața – o succesiune neîntreruptă de false situații” – T. Wikler; “Viața este duelul lui Dumnezeu  cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu” – Dostoevski; “Viața e chiar simplă, iar noi insistăm să o complicăm” – Confucius; “Viața ne este dăruită, iar noi o câștigăm, dăruind-o”, îl citează medicul Aurel C. Panfil pe R. Tagore, în “Viață, viață…”, cartea noastră, Editura Pim, 2015, p. 16; “Numai cei care au ajuns la înțelegerea că Viața e unică și scurtă o prețuiesc așa cum se cuvine”  este un aforism a lui Vasile Fetescu, Iași, p. 35; “Viața este o sumă de înfăptuiri –materiale sau spirituale – prin care omul se înveșnicește”, crede Vasile Filip, p.54;” Purtăm în viață blestemul întâiului păcat” e unul din versurile lui Corneliu Văleanu, p.70; “Viața  nu e niciodată dreaptă”, repetă doamna Jane Margareta Tudor Șerban, Constanța, în eseul său intitulat “Viața –cu limitele ei…”, p. 73, spusele lui Oscar Wilde – 1854-1900…; “Ce este viața? Este scânteierea unui licurici în noapte. E absurdul respirației unui bizon în vreme de iarnă. Este mica umbră ce aleargă în iarbă și se pierde odată cu asfințitul”, îl citez pe Vasile Chelaru-Bârlad, membru al cenaclului nostru de la distanță, cu un proverb indian folosit în recenta sa carte “Jocul de-a Viața”, Editura “Sfera” Bârlad, 2017, p.66, dedicate memoriei unei Roxana-Mădălina.

În cartea profesorului craiovean “Singurătatea este mama neliniștii” – p. 391 : Syrus; “Singurătatea omului nu este decât frica de viață” – E. O-Neill; “Cu fiecare zi suntem mai singuri” – E. Cioran;” Omul este singura ființă care știe că e singur” – O. Paz;  “Cea mai solitară singurătate este neîncrederea” – G. Eliot; și tot E. Cioran, p. 392: “Ești singur întotdeauna față  de tine însuți, nu față de altcineva”; “A fi uman înseamnă o teribilă singurătate” – A. Attanasio; “Ceea ce face ca oamenii să fie sociabili este incapacitatea lor de a suporta singurtatea” –   A.Schopenhauer; ” Când vezi  cirezile de imbecili, devine suportabilă însingurarea”  – P. Țuțea, ca Cenacliștii de la „Prietenia” – care și-au botezat de la distanță instituția neînregistrată cu parafă autorizată – ca să completeze ceea ce înseamnă starea de singurătate: „Ultimii prieteni: biblioteca, munca și câinele” recomandă într-o astfel de situație Acad. Dan Berindei în cartea „Singurătate”, Editura PIM, Iași, 2013,  p.43, iar alți prieteni cu carte să reflecteze: „Singurătatea îi activează pe unii”- Ion Doru, p. 45; pentru prof. Mihai Bejenaru din Câmpulung Moldovenesc care simte termenul cu conotații deprimante,  „Singurătatea poate produce efecte imprevizibile, de tot felul… „ p.64; pentru General de brigadă (r) dr. Gheorghe Crețu, redactorul-șef al revistei „Rezerva Oștirii Române”,   „Singurătatea este o stare cu fețe multipe”, p.76; „Singurătatea  este un fenomen universal” – Gheorghe Clapa, istoric, p,123; „Gestația și maternitatea capodoperelor rămâne, totuși, singurătatea” – Vasile Ghica din Tecuci, p,142; „Solitudinea –binecuvântare sau infern?”, se întreabă prof. Camelia Nenciu, p.175; „Nu suntem singuri, când  întreprindem întru Bine și Frumos” este de părere prof. Doina Dobreanu din Subcetate-Harghita, p. 184; „Singurătatea: fenomen social?” se întreabă și ne răspunde Marian Malciu, Slatina, Olt, p.273.

Cuvintele și cu ele lumea cugetărilor matematicianului Dumitru  Vascan desleagă și explică o sumedenie de vorbe ale personalităților lumii – păcat că modest, după atât efort, nu a îndrăznit încă să apeleze la o editură, să-și facă opera publică, s-o aducă în librării.

Născut la Samașcani, județul Orhei, la 1 martie 1941, Vascan Dumitru, absolvent al Facultății de matematică-mecanică, 1964, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, la Bibliografie,  își închie cartea cu un P.S.: „Și chiar de nu voi fi un far,ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajumge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina” (N. Titulescu).

Și, ca un scriitor ce este, un cercetător, și scotocitor în arhive ca și mine, profesorul de matematică-mecanică  mai notează: “Îmi asum răspunderea pentru claritatea, precizia și valoarea ideilor expuse”.

Cu asigurarea, tot scrisă: „Cine intră în rezonanță cu armoniile temelor prezentate, va scăpa de josnicia în care se complace o prea mare parte a oamenilor”.

Tocmai pentru că văd în cartea aceasta farul de care au nevoie nu doar elevii, studenții, ci totalitatea oamenilor care sunt sau vor să deprindă dependență de scris-citit și de povestit, apariția cărții cu CIP a Bibliotecii Naționale a României printr-o editură autorizată ar deveni, într-adevăr, aducătoarea de marea lumină. Succes!

                                                             Ion N. Oprea, 24 mai 2017