Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » Marin IFRIM: O poetă de top național: Mihaela Roxana Boboc!

Marin IFRIM: O poetă de top național: Mihaela Roxana Boboc!

Încerc să comprim la maxim ceea ce am de spus. La Editura ”Rafet” din Râmnicu Sărat a apărut un volum de versuri scris într-un regim supersonic: ”Șevalet cu epilog”. Autoarea acestei cărți, Mihaela Roxana Boboc, este născută la 19 mai 1982, la Buzău. Editorial, a debutat în 2010. Are blog personal, cititorii se pot documenta „la fața locului”. A absolvit Facultatea de Științe Administrative din Galați, dar și o Școală Populară de Artă – secțiunea Pictură. Cei interesați îi pot privi îndeletnicirile cromatice pe blogul la care tocmai m-am referit. În situația acestei autoare, ca și în situația altor poeți buzoieni de ”talie” națională, e tare greu să o declari ”poetă buzoiancă”. Roxana Mihaela Boboc, prin valoarea poeziei sale, poate fi alăturată celui mai reprezentativ pluton buzoian cu acces la tiparele naționale consacrate: Nicolae Gâlmeanu, Dumitru Pană, Valeria și Nicolai Tăicuțu, Nicolae Pogonaru, Dumitru Ion Dincă și alți câțiva. Îmi cer scuze, nu fac aici inventarul și nici topul literar al creatorilor buzoieni. Părerea mea e categorică doar în sinele meu. Volumul se împarte în trei grupaje foarte precis dozate: ”Dragoste”, ”Culoare” și ”Puls”. Peste tot, versuri de o spontaneitate aparentă. În realitate, undeva în alcătuirea ființei Roxana Mihaela Boboc există un depozit cu rezerve de viață protejată. Treabă de spiritualitate verde, de prospețime nuanțată în fel și chip: ”Dragostea – felia de viață pe care o tai cu încetinitorul/ și speri ca emoția să agațe în cui tabloul/ în care tu și eu suntem mâinile sculptorului/ care modelează peste corabia legănată de dor/ peisaj atipic în concertul de vioară și pian/ degetele nervoase se plimbă pe scările virtuții/ o poartă iese din pământ limpede ca o liană dorindu-și/cerul/ dincolo de tine oglinzi se închid în trupul meu/ ca un fermoar peste o operație complicată/ în urma ei timpul și-a amputat un braț și doare/ când ating un nerv se transformă în piatră și tace/ în burta ei lumina construiește pâlnii febrile și aprind focul/ unde ești tu zorii se desfată din umbre de melancolie/ se cântăresc cuvinte se eliberează apoi din strâmtoare/sunt la o jumătate de anotimp distanță de noi.” (”Felia de viață”, pag. 19). Am citat în întregime primul poem al cărții. Până la acest poem, de la pag. 19, bat apa în piuă doi inutili prefațatori,  de o mediocritate acceptabilă. Când e vorba de poezie, tot poporul român se pricepe. Din când în când chiar și autorul poemelor! Cu voie de la cititori cu dioptrii întoarse spre ei înșiși.  Prin respectivele păreri, cartea nu-și pierde nimic din valoare, doar că are un început ”imagistic” asemănător geamurilor aburite. Autoarea nu are nevoie decât de respirația și inspirația sa. Sunt de înțeles și gesturile colegiale. O poetă cu excelente simțuri livrești, dar și cu o tehnică a discursului înregistrată pe cilindrii unui seismograf de înaltă fiabilitate. Roxana Mihaela Boboc e o ființă cu simțuri care depășesc uzul literar al cuvintelor. Ea posedă o comunicare orchestrată în mijlocul semnelor văzute, auzite sau închipuite. Se poate scrie din tot corpul: ””Când plouă zbuciumat ca acum/pășesc prin singurătate/de parcă ploaia își trage seva din fiecare vers;/am timpul meu când dau în clocot/ o lavă de lumină îmi părăsește trupul/ atunci te întâlnesc/ și candela adoarme molcom/ în rugăciunea mea/ nici corabia/ nu-și dorește alt ţărm/ să naufragieze/ în tine.”(”Am timpul meu”, pag. 23). Am citit toată ”marea poezie” românească feminină a ultimului deceniu. Ba chiar am citit și versulețele iubitei lui Eminescu. Am fost îndopat, în tinerețe, cu versurile unor cucoane ale obsedantului deceniu. Mai aproape de ziua de azi, am vizitat și muzeele versificate ale Anei Blandiana, Nora Iuga, Florența Albu etc. Am tot citit epiderme rimate sau nu, fără niciun folos. Din toată literatura de ieri, am rămas în azimuturile unor poete inconfundabile: supraeducata Passionaria Stoicescu și foarte sălbatica elitistă Angela Marinescu. Pe principiul contrariilor. Ambele scriitoare sunt și acum în exercițiul funcțiunii, fac gimnastică literară cu lejeritatea care le-a consacrat. Sunt modele. Fiecare în felul său. Mihaela Roxana Boboc are cuvinte pe card. Face parte dintr-o generație fără vârstă, având în vedere că e la fel de activă ca și reperele poeziei feminine actuale: Victoria Milescu, Luminița Zaharia, Valeria Tăicuțu, Ana Maria Gâbu, Carmen Tania Grigore, Florina Zaharia, Gina Zaharia etc. Nu știu ce să citez din acest volum cu versuri excepționale, care, din păcate, a fost scos la o editură aflată în stare de superficialitate. Cel puțin în situația de față. Mai pe românește spus, cartea e ”bulită” de tipografie și de editură. Păcat. Din fericire pentru ea, poeta își asumă ”mersul” literar la modul propriu: ”Inima, acest spațiu obscur/fără linie și punct/ se revarsă-n călimară – / pete de poem mânjesc (ne)liniștea;/mereu în contratimp/ dezveliți;/ un dor claustrofob/ se lipește de cerul meu,/desculț, timpul își mărește pasul,/ne-a mai trecut o iarnă/prin oase/când vom învăța să iubim,/tabloul ne va înrăma cuvântul/îngenunghgeat în taină” (”Desculț, timpul își mărește pasul”, pag. 24). Multe versuri erotice, precum niște inițieri în tactica provocării cititorului virtual: ”Conturează un drum prin mine/ din tăișul iubirii/așa cum n-am crezut că pot sculpta/ până la os/ nebunia firului de iarbă/ visându-și zborul/ dorește-mă/ o altă muză zidită în tine/ îți țin inima/ să n-o ia la vale printre păpădii/ oprește mugurii/ să nu explodeze mugurii/ să nu explodeze în alb/ adună extazul/ în cele mai vibrante culori/ să ne fie cântec/ peste tăcerea absurdă./ în miezul primăverii/ mi-am strâns versurile/ pășesc prin noi/ câte umbre ne locuiesc, iubite,/ aruncă lumina/ să ne prindă răsăritul urma/ legănând corăbii pe hărtie” (”Dorește-mă”, pag. 34). Mihaela Roxana Boboc merită altceva decât apariții editoriale la edituri modeste. Și niște cronici literare semnate de nume de referință, inclusiv de inabordabilii, plictisiții critici gen Alex Stefănescu. Plus un mediu literar în aer liber, nu în serele culturii locale, unde eternele buruieni literare, sunt mai mereu mai înalte decât ”garofițele” lui Ienăchiță Văcărescu. Pariez pe ”cariera literară” și pe discernământul  acestei poete cu mai multă măduvă decât os liric. Viața bate ierarhiile.

Marin Ifrim

 


Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.