Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » “Paiaţe şi Căpcăunul, directori din lumea a patra ai Colegiului “Vodă prin lobodă” sau “Confesiunile lui Vodă” din ciclul “Vivant professores !”

“Paiaţe şi Căpcăunul, directori din lumea a patra ai Colegiului “Vodă prin lobodă” sau “Confesiunile lui Vodă” din ciclul “Vivant professores !”

Cornelia Păun Heinzel : “Paiaţe şi Căpcăunul, directori din lumea a patra ai Colegiului “Vodă prin lobodă” sau “Confesiunile lui Vodă”

 din ciclul “Vivant professores !

Ilustrul voievod şi om de cultură îşi privi trist chipul său frumos din ghips vopsit în auriu strălucitor, sfărâmat în mii de fărâmiţe, pletele sale bogate, presărate în bucăţi, pe florile covorului persan grena şi se gândi că rezistase prea mult condiţiilor vitrege, în care sălăşluia de cincisprezece ani. Se gândi, că nu s-a dărâmat, sub acordurile puternice ale manelelor, ce răsunau asurzitor, stereo, din boxele elevilor, aduse de către aceştia de acasă, în timp ce şoldurile vânjoase ale fetelor tuciurii, loveau cu frenezie, înaltul soclu de peste un metru, postat deasupra primului grup de scări, pe care el trona maiestuos.

Medită îngândurat că a îndurat cu stoicism grupul de ”trotinagii”, care circulau vertiginos pe holurile colegiului în pauze şi chiar în timpul orelor cu trotinetele metalice. Ştia că nu a fost distrus nici măcar de skateboard-urile jucăuşe, manevrate haotic de turbulenţii elevi, cocoţaţi pe ele. Spectacolul depăşea cu mult cel din filme, existent, în unităţile şcolare din ghetourile negrilor, care măcar au bunul simţ de a-şi lăsa totuşi la intrare, în dulapurile de pe coridoare, aceste mijloace de locomoţie inedite, care desigur nu ar avea ce căuta într-o unitate de învăţământ.

“Doamne, ce bine că nu erau astfel de elevi pe vremea mea ! Ar fi venit cu siguranţă călare pe cal, iapă, măgar şi ar fi dat şi nişte ture în incinta colegiului, ca cei actuali, aflaţi pe trotinete sau pe skateboard.

Am rezistat cu vitejie, chiar şi când a apărut în faţa mea o arătare stranie, ca o paiaţă, cu părul vopsit roşu intens, sculat drept în sus, ca o perie sârmoasă, o figură slabă, cu pantalonii trei sferturi şi tricou dungat şi nici când aceasta a venit costumată complet în rochie de piele de capră, vopsită în roşu, mulată pe corp şi exagerat de scurtă pentru o femeie de vârsta sa. Era doamna director Mărgărinta Paiaţe. Femeia, din 1990 făcuse cu zel trotuarul, ani la rândul, prin Germania şi Italia. După ce a fost alungată şi urcată în avion spre lumea a patra, revenită în ţară se angajă la videochat-uri erotice, să se dezbrace pentru bani. Acolo cunoscu o veterană în domeniu, ce practica această meserie încă din adolescenţă, care îi propuse un post de cadru didactic şi să fie mâna dreaptă a tatălui său, director de colegiu. Paiaţe se gândi că îi trebuie o diplomă. Constată că, de când revenise în ţară, aproape toţi oamenii pe care îi cunoştea, deveniseră licenţiaţi.

 Mărgărinta a găsit ca soluţie, varianta cea mai ieftină posibil – o “Facultate de Biologie”, unde nu mai dorea nimeni să meargă şi la care nu trebuia să înveţe nimic, pentru a obţine licenţa într-un astfel de domeniu. Restul banilor câştigaţi în Europa şi cei primiţi, ca să nu se mai întoarcă vreodată acolo, îi folosi pentru plata postului didactic. Când era elevă, Mărgărinta nu putea învăţa deloc, de abia trecea clasa, fiind apreciată de profesorii săi, ca fiind cu intelect redus. Studiase la “Şcoala specială pentru elevii cu deficienţe mintale medii”. Competenţele deţinute de femeie, dovedite de-a lungul vieţii sale, au recomandat-o însă, acum, pentru a ocupa postul de director adjunct, la un colegiu de elită din capitală, fiind selectată cu succes în vestitul program “Prostul satului”, prin care putea să-şi susţină simultan toate gradele didactice, împreună cu titularizarea pe post, fără concurs.

Mărgărintei îi părea însă rău că a fost mai isteaţă ca Regina Fuşerai, verişoara sa – absolventă a “Şcolii speciale pentru elevii cu deficienţe mintale grave” şi care nu era bună de nimic, nici măcar să se prostitueze – pentru că atunci ar fi fost racolată, în programul educativ universitar “The Best Idiot” şi ar fi devenit ca aceasta, profesor universitar, cu şanse mari de promovare în viitor, într-o funcţie de conducere – ca şef de catedră, pe postul de decan sau să ajungă chiar rector, într-o universitate de prestigiu, ca vărul Madlen Pîrţăilă. După racolare, Fuşerai a fost adusă întâi femeie de serviciu la o Universitate de stat de prestigiu şi după ce a primit certificatul de absolvire al gimnaziului şi o diplomă de bacalaureat, a fost promovată ca secretară. Profesorii universitari, majoritatea aduşi pe aceeaşi filieră, înlocuind pe cei vechi, plecaţi pe alte meleaguri, atunci când treceau notele la examene, îi dădeau câteva şi Reginei, care se autoînscrisese la facultate. Aunci când, în lumea a patra, a devenit şi doctoratul o “bătaie de joc”, ca licenţa, Regina Fuşerai primi imediat titlul şi seria promovărilor continuă, cu postul de profesor universitar, multe femei din lumea a patra fiind simultan şi secretare şi profesor universitar. Cei care au susţinut doctoratul, atunci când criteriile erau deosebit de severe şi când trebuia să creezi ceva personal pentru a-l obţine, au rămas de căruţă. Pentru că, condiţia cerută, considerată performanţă este să nu ai nimic în cap şi să deţii diplome, nu să fii inteligent, harnic, cinstit. “Dar”, gândi femeia “trebuia să dovedeşti şi alte competenţe obligatorii, pentru a fi selectat în aceste programe de succes: o răutăte fără margini şi o ticăloşie fără limite. Iar a fi puţin nebun sau un pic dereglat sexual reprezintă atuuri valoroase.

La pachet cu celelalte numiri, pe bani, Paiaţe a primit şi funcţia de metodist, gratuit, deşi femeia nu ştia ce este aceea o lecţie. Nu o interesa acest lucru şi oricum înţelegea totul greşit. La Mărgărinta, inspecţia consta în plata unei sume de bani, pentru că ea aşa procedase şi nimeni nu putea să îi dovedească contrariul. Ar fi replicat imediat: “Eu am numirea de metodist şi eu am puterea de decizie. Mai ales că sunt directoare într-un colegiu de elită din capitală ! ”.

“Ce bine şi uşor este să fii în ziua de astăzi cadru didactic !”, gândea Paiaţe fericită. “Fostele mele profesoare, ce încrezute erau, ce aere îşi dădeau. Ele spuneau că au studiat mult şi din greu, iar mie îmi spuneau mereu că nu am minte, că nu pot învăţa. Dar nici nu trebuie aşa ceva ! Uite, că aşa proastă cum sunt, acum sunt mare directoare şi inspectez eu profesoarele. Şi nu a trebuit, nici să învăţ ceva, vreodată ! Cât e ziulica de lungă, mă gândesc, ce rochiţele şi ce pantofiori la modă îmi voi cumpăra în zilele următoare. Că acum, cu noua lege, am salariul de director şi nu contează, că nu am vechime în muncă.  Mai aştept şi daruri de la câteun părinte, care vrea ca odrasla sa să aibe numai note de zece, chiar dacă acesta nu ştie nimic. Nu doreşte să-i înveţe carte copilul. A văzut că învăţătura este degeaba în ziua de azi. Că nu mai contează, decât ce este scris pe hârtie, nu ce este în capul omului. Inteligenţa, cinstea, hărnicia, munca, nu mai au nicio valoare în lumea a patra”.

“Nu m-am speriat ” gândi Vodă retrospectiv “nici când l-am văzut chiar pe directorul plin, o mogâldeaţă pitică, cu pielea închisă la culoare şi picioarele deformate, încât parcă sărea cu acestea, când mergea, întrucât mi-a adus aminte de copilăria mea trăită în preajma sultanului şi de piticul care-l distra zilnic pe acesta. Asemeni lui, Mişulică Jenică Jănel Săndel Căpcăunul trecea rapid de la atitudinea unui stăpân crud, care urlă la supuşi, la cel al unui cerşetor umil, care se smiorcăie cerând iertare. Nu m-am înfricoşat, nici când m-am trezit instantaneu, cu el, în faţa mea. Aspectul său este marcat de răutate, de furtişaguri, de activităţi ilegale, pe care Căpcăunul le-a desfăşurat dintotdeauna. Ştie să fie viclean, să se prefacă, să cerşească bani, aşa cum făcuse în Germania şi Italia, să înşele ca nimeni altul, cum experimentase în Elveţia şi Suedia, dar nu cunoaşte ce este respectul faţă de oameni, pentru că nu a fost învăţat niciodată de cineva acest lucru. Totul este la el bătaie de joc. Parcă robii pe care i-am cunoscut eu, de-a lungul vieţii mele, păreau oameni mai cinstiţi, comparativ cu Mişulică Săndel, care nu respectă nici măcar ministrul, care a lăudat nişte copii din liceul său, la o expoziţie şi el i-a făcut criză, deşi nu îşi amintea cine era ministrul atunci când elevii săi nu au fost primiţi în audienţă.

 De altfel, Căpcăunul şi Paiaţe au transformat colegiul meu, din lumea a patra, într-un adevărat Berevoeşti, actual, locul binecunoscut de toţi, cei din lumea a patra, în care foştii sclavi din epoca mea au devenit în epoca actuală stăpâni de sclavi , dar mult mai nemiloşi, mai înfiorători, pentru că schingiuiau cu cruzime, omorau, torturau cu sadism şi cu plăcere bolnavă, pe bieţii oameni naivi, deveniţi sclavii lor – aflaţi în căutarea unui loc de muncă – prin înşelăciune sau prin excrocare”.

Aproape toate actele de violenţă din unităţile de învăţământ sunt provocate, conduse chiar de managerii educaţionali”, cugeta filozofic Mişulică Săndel, îmbrăcat, ca de obicei cu un costum gri lung până la genunchi şi cu mânecile depăşind cu mult vârful degetelor, de parcă ar fi fost de căpătat – peste o cămaşă mototolită, cu dungi groase albe şi magenta. „Noi, directorii îi învăţăm de mici pe copii să fie ticăloşi şi violenţi între ei, dar în special cu elevii şi profesorii nedoriţi. Nu am trecut degeaba vestitul test de inteligenţă Ce are măgarul sub coadă?”, care presupune performanţa de a înţelege şi a interpreta totul greşit legi, ordonanţe, texte… Noi suntem cei care incităm copiii la violenţă asupra tuturor. Noi ştim că, de obicei, actele de agresiune ale elevilor sunt făcute la comanda directorilor. Elevii nu ar avea curaj să le facă singuri. Chiar eu, însumi, i-am pus pe elevii mei, să o pulverizeze pe faţă, cu stingătorul de incendii, pe bătrâna profesoară de desen, care a rezistat eroic tuturor vicisitudinilor regizate de mine şi nu s-a lăsat, cu una cu doua, să renunţe la post, ca profesorii tineri, care, după ce au obţinut concursul cu notă mare, se sperie de moarte la prima şicană şi fug rupând pământul din colegiu, pentru a-mi rămâne mie salariile acestora, până la sfârşitul anului. Câţi şiau părăsit postul de frică şi câţi elevi care nu au vrut săşi plătească notele au plecat…”

Iar Vodă îşi continuă plin de tristeţe fluxul gândurilor sale:

“Am fost înspăimântat, asemeni locuitorilor din vilele vecine aşezământului, agresaţi permanent de elevii liceului, care le sparg geamurile locuinţelor, conductele de gaz sau de apă, retează cu voioşie cablurile electrice, rup florile, plantele şi crengile arborilor din grădini, chinuie câinii şi pisicile din curţi, dau foc distrându-se. Ultima dată, aceştia au făcut-o zilele trecute, chiar în incinta colegiului, în laboratorul de chimie. Toaletele noi şi moderne, proaspăt construite au fost vitregite de toate uşile de la intrare, care au fost smulse şi aruncate, nu se ştie unde, iar pereţii acestora măzgăliţi în mod oribil.

Oamenii au încercat să reclame la cineva, dar nu au rezolvat nimic. Atunci au ajuns la concluzia, că trebuie să-şi facă singuri dreptate:

– Ne-au stricat instalaţii de sute de milioane. Dacă vedem elevii în curte,le dăm cu bolovanii în cap, au transmis ei, directorilor colegiului.

Elevii nu puteau fi liniştiţi, pentru că aşa erau obişnuiţi. Unii s-au dus şi au continuat să distrugă câte ceva din obiectele celor din jurul şcolii. Şi unul a luat o piatră în cap. Vecinii au reacţionat aşa cum au promis. Directorii au luat atunci măsuri urgente, conform capacităţilor lor mentale, modului lor inteligent de a gândi. Paiaţe a început prin staţia radio a colegiului, să emită în fiecare pauză, avertismente disperate :

„Nu ieşiţi în curte, că vă omoarăăăăăă ! „. Dar, nu o asculta nimeni.

Am privit neputincios şi cu ruşine, cum călătorii mijloacelor de transport, în care urcă de obicei elevii colegiului sunt atât de stresaţi de violenţa acestora, încât de multe ori îi dau jos din tramvai sau troleibuz. Cei care locuiesc în apropiere, adică în zona “Piaţa Şmenii”, căţăraţi pe trotinete sau skateboard-uri, jonglând periculos printre maşini sunt înjuraţi cu foc de şoferii, care circulă cu autoturismele sau cu autobuzele pe acest teritoriu, speriaţi că i-ar putea accidenta.

Noroc că elevii din clasele mai mari nu prea trec pe la şcoală. Vin doar câte doi din fiecare clasă. Şi atunci, nici nu fac ore, că nu au cu cine. Dar toţi au zece la purtare. Căpcăunu le cere taxe, pentru faptul că nu trebuie să frecventeze colegiul şi îi obligă să se mediteze cu profesoarele din colegiu. Majoritatea au numai note de zece, la toate materiile şi primesc şi burse de merit. Mişulică Săndel le cere bani pentru promovarea anului, cu succes, la toate disciplinele şi desigur, pentru trecerea examenelor finale, cu note mari. Doar se pot folosi cu succes metodele noi în învăţământ, aplicate de la introducerea camerelor de luat vederi, ca binecunoscutele: “metoda tufişului plimbător” – care constă în faptul că, directorul numeşte un profesor – pe care il dotează cu planşe, pe care sunt scrise rezolvările subiectelor – care se va camufla într-un tufiş din grădină, pentru a se deplasa cu acesta prin faţa ferestrelor claselor, în care îl aşteaptă elevii să copieze; “metoda maimuţa prin copaci” – prin care este numit un cadru didactic cu abilităţi sportive, care se va căţăra în arborii crescuţi în faţa ferestrelor claselor şi va ţine întinse panourile cu rezolvările, pentru a copia candidaţii la examene; “metoda dulapului mergător” – prin care profesorul desemnat este introdus într-un dulap din clasă, căruia i-a fost scoasă placa de jos, pentru ca profesorul să poată atinge cu picioarele direct podeaua şi să poată să se deplasa astfel cu dulap cu tot. În acest timp, profesorul scrie cu zel rezolvările subiectelor pe tablă, cu creta şi se şi deplasează, de-a lungul tablei. Metoda necesită însă dereglarea sistemului de sonorizare, pentru a nu se auzi zgomotele produse de aceste activităţi intense. Pentru elevii foarte bogaţi se pot realiza transmisii prin aparatură sofisticată, cumpărată chiar de la Mişulică Săndel. Dar cea mai des utilizată metodă este clasica “Pană de curent”, la care elevii concurenţi pot copia la examen, fără nicio jenă, fără niciun stres, dacă au condiţiile îndeplinite, adică dacă au plătit Căpcăunului, banii ceruţi de acesta.

Şi profesoarele colegiului contribuie cu vârf şi îndesat la plata datoriilor la bancă ale directorului, pentru postul deţinut în liceu.

Mişulică Săndel Jănel Căpcăunu, de-a lungul timpului strânsese mulţi bani din furtişaguri şi îşi dezvoltase chiar o afacere în grajdurile gospodăriei sale din jurul capitalei, din satul Jegmăneşti, în care ţinea sechestrate femeile răpite de oamenii din şatra sa, pe care le obliga să se prostitueze. Afacerea şi-a dezvoltat-o profitabil apoi cu tinerele profesoare angajate, care făceau videochat-uri erotice, dezbrăcate în faţa camerelor de luat vederi, având ca model exemplu pe fiica sa, cu vechime şi experimentată în domeniu, încă din adolescenţă iar profesoarele mai bătrâne, erau folosite la găsirea de clienţi şi pentru paza femeilor ţinute ca sclave sexuale în grajduri. La revoluţie avea doar patru clase primare şi cu aceste performanţe a fost selectat imediat în programul “Prostul satului“, pentru a deveni director al unui colegiu de elită. Astfel, a fost ajutat să îşi dacă rost de un certificat de absolvire a gimnaziului, de la o şcoală care organizează cursuri pentru elevii mai bătrâiori, care nu au făcut şcoală la timpul lor şi de o diplomă de bacalaureat. Cumpărarea unei diplome de licenţă, în “Matematică”, fără a şti nici măcar rezolvarea corectă a unor ecuaţii, în ziua de azi, în lumea a patra este un lucru facil. Aşa cum obţinuse şi şefa de catedră, Lili Talâmba, numită de director, în post – din fostă taxatoare pe troleibuz, în epoca anterioară – după ce şi-a făcut rost, de o licenţă, în matematică. Femeia era considerată o profesoară de elită, foarte competentă, adică posedând calităţile cerute pentru performanţe: rea, ticăloasă, încrezută şi fără a înţelege rezolvarea corectă a exerciţiilor şi a problemelor de algebră sau de geometrie.

Domnul mafiot Căpcăunu i-a aranjat cu bani inspecţiile de grade didactice, încât femeia a primit nota zece, fără să fi fost inspectată de cineva şi desigur i-a cumpărat şi subiectele pentru titularizare. Cu banii daţi, a fost lăsată în sala de examen să copieze. Dar femeia a copiat greşit din cărţi. Au mai trebuit plătiţi nişte bani, pentru schimbarea lucrării. Dar şi atunci când a trebuit să copieze cu rezolvările în faţă, tot nu a scris de notă de titularizare. Aşa că, s-a găsit o variantă mai scumpă – aducerea unei adeverinţe false, în care se specifica că profesoara susţinuse concursul de titularizare şi obţinuse nota şapte, în alt judeţ. Nu a avut ea norocul ca profesorii de la o alte discipline, unde inspectoarea şi informaticiana, foste eleve şi în prezent angajate ale “Şcolii speciale pentru deficienţi mintali”, schimbau contra cost nota şi făceau din patru şi cinci, note de nouă sau zece, dacă suma primită era una consistentă. “Dacă vreţi să reclamaţi, mergeţi s-o faceţi !“, spuneau femeile râzând cu poftă, pentru că ştiau, că unicele răspunsuri primite de oameni la petiţii erau clasicele : “Acuzaţii nefondate !” sau “Petiţionarul nu există !”, care reprezintă simbolul corupţiei maxim maximorum, existente în lumea a patra. Femeile au titularizat chiar o tuciurie – care pe vremuri vindea seminţe la colţ de stradă, care a ieşit din sala de concurs şi a predat lucrarea, pentru că nici să scrie nu ştia prea bine – cu renumitul articol “Şpaga pe faţă”, dat pe proprie răspundere, de Gropăciune, absolventul de Şcoala complementară – la care mergeau elevii cu intelect scăzut, dar puteau urma o meserie, dacă erau îndemânatici. La acest articol, cu care Căpcăunu putea să-şi titularizeze preferatele, singurul lucru important era reprezentat de acordul grupului mafiot tip Berevoieşti, organizat şi legalizat şi el, tot conform legii lui Gropăciune — omul minunat care a facilitat celor care au acordul şi care nu pot şi nu au luat niciodată în viaţă lor decât cu chiu cu vai, un doi, un trei, un patru sau maximum un cinci cumpărat, la examenul de titularizare, să poată să îşi cumpere notele pentru a deveni titular. Chiar cei ce şi-au dat duhul, aflaţi pe lumea cealaltă au ajuns cu Gropăciune să fie în scripte la transfer, în timp ce fizic erau în cripte. Iar profesorii cu note peste nouă, necumpărate, cu lucrările scrise din mintea proprie, să nu se poată titulariza în vecii vecilor, chiar dacă ar funcţiona pe post titularizabil. Cei care nu puteau face însă nici de un cinci, da, chiar dacă postul lor, nici nu ar exista în realitate. Pentru că, în lumea a patra, directorii au primit autonomie de la Gropăciune, adică dreptul de a minţi orice şi de a fura oricât, fără a fi controlaţi de cineva vreodată cu adevărat. Mai ales că au fost cotaţi la nivelul de inteligenţă STAS “Ce are măgarul sub coadă ?” în urma renumitului test pentru directorii şcolari, denumit simbolic în acest mod, chiar de către autorii acestuia, care au fost cu siguranţă inspiraţi de “Istoria mea ieroglifică” în alegerea subiectelor”, concluzionă rapid voievodul.

”Directorii care posedau intelectul unui copil de patru-cinci ani, asemeni domnului Mişulică Săndel şi doamnei Mărgărinta au trebuit să cumpere rezolvările testului, cu răspunsurile considerate corecte de organizatori şi pentru aceasta au făcut un împrumut uriaş la bancă. “Totul merită însă, cu vârf şi îndesat. În curând vom avea şansele să ne scoatem banii, de la părinţii elevilor, de la profesoare, din afacerile cu firmele care realizează lucrări în colegiu”, gândi Căpcăunu. “Ce bine că eu şi doamna Paiaţe am fost titularizaţi fără concurs, cu minunatele programe “Prostul satului” şi “The Best Idiot ”. Condiţia obligatorie pe am pus-o eu şi Consiliul de Administraţie al mafiei tip Berevoieşti, înfiinţate în colegiu conform legii lui Gropăciune, profesorilor care doresc să vină în liceul meu, este să activeze în “ŞmeniiVideoChat“.  Eu, director conştiincios, extind condiţia şi în cazul elevelor – de aceea am adus în colegiu multe asiatice, părăsite de părinţi. Domnul Gropăciune ne-a dat acest drept conform legii. Deşi, domnia sa a declarat în presă, că s-a înspăimântat de înfricoşătorii reprezentanţi ai sectelor care au venit la discuţii cu dânsul. Domnia sa s-a speriat că a stat cu ei doar câteva minute, dar bieţii elevi şi sărmanii profesori care vor trebui să stea timp îndelungat cu aceşti oameni incredibil de răi şi ticăloşi, după ce Gropăciune le-a dat prin lege autonomie, adică dreptul de a face absolut orice le trece acestora prin cap. Se vede că dumnealui a fost foarte şocat, încât a luat o asemenea decizie ! Totuşi postul de director costă destul de mult. La început am rezolvat-o cu un program de restaurare a clădirii colegiului, considerată monument istoric. Acum am găsit o soluţie nouă – să depozitez la mine în colegiu lucrările de bacalaureat din alte zone ale ţării, să jumulesc de bani şi pe cei de pe alte meleaguri. Toţi acei care vor dori mărirea notelor, vor putea apela desigur la mine. Vor putea veni să-şi schimbe lucrarea slabă cu una de notă maximă, dacă plătesc consistent, aşa cum procedez şi cu lucrările de examen ale elevilor mei, care mă ştiu a fi atotputernic”.

 “Doamne, ce a putut face Căpcăunu din clădire ! ”, gândi necăjit voievodul. “Frumoasele tocuri din lemn, care au rezistat aproape un secol au fost înlocuite cu termopane, pe care elevii năzdrăvani ai colegiului le-au decojit imediat, cu frenezie, ca pe nişte banane, pregătite pentru a fi ingurgitate de vreun pofticios.

Minunatele lambriuri din lemn viguros au fost înlocuite cu lemn putred.

Construcţia, o arhitectură minunată a devenit odioasă, în special în zona turnuleţelor dantelate, ajungând o adevărată Struţocămilă, exact ca personajul din opera mea favorită. Mai dorea Căpcăunu să-şi facă şi statuie. Oare cum ar fi arătat lângă a mea şi alături de a fostului             director, om impunător, cu prestanţă.A concluzionat el singur că oribil!

Privesc ce se întâmplă când vine vreun profesor nou, nedorit de mafia Berevoieşti a Căpcăunului, care utilizează metodele sadice folosite de grupul mafiot cunoscut şi pune copiii să urle, să ragă, să facă toate nebuniile, în care aceştia au ajuns pe deplin specializaţi, de-a lungul anilor de studiu în colegiu. Elevii puteau fi manipulaţi a face, orice li se comanda. Dar să poata memora, să analizeze ceva, nu mai erau deloc capabili, căci Căpcăunul îi instruia totdeauna, ca un cadru didactic de elită ce era, povăţuindu-i înţelept: “În ziua de astăzi, dacă aveţi bani, nu trebuie să învăţaţi. Puteţi să vă cumpăraţi cu euroii diplome, posturi, funcţii, în care nu trebuie să munciţi, nu trebuie să faceţi nimic. Banii sunt totul. Cu ei, puteţi obţine orice doriţi. Munca nu mai are nicio valoare! Şi nici cinstea ! Uitaţi-vă, ce păţesc cei care au învăţat ca proştii ! Voi trebuie doar să vă bateţi joc de ei la ore şi să le faceţi drăcovenii. Trebuie să fiţi răi, şmecheri, dacă doriţi să reuşiţi în viaţă!”. Iar Mişulică Săndel se gândi fericit la banii, pe care-i va încasa din salariile profesorilor goniţi din liceu: „Nu sunt singurul manager care procedez în acest mod, aici, în lumea a patra, unde noi, directorii de instituţii de învăţământ suntem dumnezei şi putem face absolut tot ce vrem, chiar pe baza legii, date de Gropăciune, absolventul de Şcoală Complementară – la care mergeau cei cu intelect scăzut. Mulţi directori fac acest lucru. Niciunul nu doreşte profesori talentaţi la el în şcoală, care să înveţe elevii carte. La un control, eu am pregătiţi mulţi bani, chiar din veniturile profesorilor goniţi. Ies totdeauna foarte bine”.

Profesorii preferaţi de Căpcăunu nici la şcoală să ţină orele nu veneau. Pentru profesorii nedoriţi, pentru că predau foarte bine, să nu fie în discrepanţă faţă de ceilalţi, Căpcăunu inventase “Şmenii”, o metodă didactică proprie, aplicată alături de celelalte metode noi, uzuale de management educaţional tip „Berevoeşti School”. Îi punea pe elevi să scrie răspunsurile testelor ce urmau să le dea, pe un caiet de muzică, pe care era o foaie scrisă. Elevii minţeau apoi, că au copiat din acest caiet, lucru care în realitate, nici nu era posibil. Noul profesor era acuzat de Căpcăun şi considerat vinovat, că elevii au copiat la lucrare.

Datorită faptului că erau astfel folosiţi de direcţiune, elevii ştiau că li se va permite orice. Deveneau violenţi cu toţi,fără şanse de îndreptare.

Vodă medită : “Dacă apare din eroare, in colegiu, vreun elev cuminte, care doreşte să înveţe carte, se transformă în scurt timp intr-unul care face numai trăznăi şi ajunge să nu mai fie capabil a învăţa ceva, întrucât nefăcând nimic la ore, nu mai poate nici memora sau judeca corect, nu mai este în stare a face comparaţii sau a argumenta un mesaj. Sau trebuie să plece fiind maltratat, agresat de colegii săi şi tot el acuzat şi pedepsit de direcţiune, aşa cum a păţit o delicată blondă, dornică de învăţătură, care s-a transferat recent. Pentru că nu a vrut să îşi plătească notele la Căpcăunu, acesta a pus elevii să o bată. Profesorii din mafie, în special diriginta şi colegii săi de clasă, învăţaţi de directori au minţit că ea este cea violentă şi rea”, gândi Vodă şi privi uimit cum doi elevi se chinuiau să memoreze câteva versuri – unul dintre ei răsucindu-şi nervos smocuri de păr pe degete, pe care apoi şi le smulgea cu sălbăticie, în timp ce colegul său schelălăia ca un câine bolnav. Câţiva elevi, dispuşi în linie, ascultau şi priveau pe ecranul mobilelor lor un videoclip, cu mesajul sonor : “You are romanian ? Back in the line ! “, iar ei îl repetau împreună cu voce tare, frenetic. Căpcăunu face într-adevăr mulţi bani. Eu cred însă că omul nu este prea inteligent în afaceri, întrucât şi-a pus fiica, să agaţe un bărbat căsătorit, cu trei copii, care mai este şi idolul femeilor ! Oricât l-ar păzi aceasta, prea mult timp nu o să reuşească, să-l ţină lângă ea, mai ales că nici prea frumoasă nu este, iar deşteaptă e ca tatăl său. Chiar dacă este expertă în dezbrăcatul pe videochat şi fiind iubitoare de femei, le aduce pe acestea soţului său, să facă sex în grup cu ele”.

………………………………………………………………………………………………………

Era„Săptâmâna altfel”şi perioada coincidea întâmplător cu Halloween.

Tânăra profesoară de engleză, apreciată de direcţiune, pregăti elevii de sărbătoare. În faţa tuturor celor prezenţi la manifestare se prezentă un elev care trăia cu ardoare rolul, înveşmântat în negru, cu un topor :

– Sunt ucigaşul cu sânge rece, care tai capul, mâinile, picioarele, toate organele victimelor mele, în mii de bucăţi, spuse băiatul satisfăcut.

Un altul, îmbrăcat fioros, cu hainele pătate cu roşu, simulând sângele,

intrase perfect în personaj şi se prezentă cu curaj şi cu plăcere :

– Eu sunt Ştrangulatorul care ştrangulez cu sfoară victimele la gât, de mâini, de picioare şi sunt satisfăcut, cum se chinuie până la moarte.

O fată învăluită în material negru, vopsită cu funingine pe faţă, glăsui:

– Eu dau otravă în mâncare oamenilor şi când cel care a înghiţit agonizează, eu îl chinuiesc cu obiecte ascuţite.

În acest mod, care mai de care mai fioros, mai înspăimântător, se prezentară pe rând, toţi elevii clasei, ce aveau ca dirigintă pe tânăra profesoară. Aceasta, încântată de realizare explică audienţei :

– Eu ştiu să mă apropii de elevi şi să-i învăţ ce le place mult, nu ca alţii.

“Pe vremea mea nu se sărbătorea Halloween-ul, pe aici, pe la noi, dar ca un cărturar adevărat m-am informat şi cred că femeia a confundat această sărbătoare, cu una a ucigaşilor sadici, în serie” gândi Vodă.

În faţa colegiului, noua profesoară de limba română, o femeie peste patruzeci şi cinci de ani – care scria “Execiţii” la rubrica “Subiectul lecţiei” în condică, pentru că nu cunoştea cuvântul „exerciţii” discuta la plecare cu doamna directoare, în timp ce aceasta o pipăia lasciv, bolnăvicios, în lungul mâinii. Paiaţe dorea s-o racoleze rapid în “ŞmeniiVideoChat” şi o pregătea şi o instruia pentru activităţi.

“Când am văzut textele scrise de elevii din anii terminali, fără semne de punctuaţie, fără a folosi majusculele unde trebuie, necunoscând grupurile “ce,ci, ge, gi, ghe, ghi, che, chi”, m-am prăvălit de supărare. Eu, om cult, am ajuns patronul spiritual al unor analfabeţi ! De faptul că nu ştiu matematică, nu m-am mirat, că nu aveau de la cine să înveţe, deoarece Sândel şi şefa de catedră erau plută în domeniu; că habar nu aveau biologie, nu eram uimit, pentru că elevii ştiau exact cât Paiaţe, profesoara lor de biologie; că nu aveau noţiuni de geografie, nu era o surpriză pentru mine, atâta timp cât profesoara la această disciplină, doamna Florida Curvură ştia doar să arunce ocheade sfredelitoare, ca cele ale femeilor frivole, elevilor din clasele mai mari, dar şi părinţilor acestora. Adolescenţii liceului, nici la educaţie fizică nu erau prea grozavi. Erau cam împleticiţi, de fel, încât frecvent se împiedicau şi cădeau pe jos, chiar atunci când mergeau în mod obişnuit. Cu scrisul însă, pe mine, un erudit de faimă europeană, m-au atins exact în locul sensibil. Şi atunci, eu nu am mai rezistat.            M-am rostogolit pe scări, de la mare înălţime şi m-am sfărâmat în mii de bucăţele“, exclamă cu durere în glas marele voievod cărturar.         Notă : Aceasta este o povestire . Orice asemănare cu fapte, personaje, locuri este pur întâmplătoare, deși se știe că uneori viața bate filmul și realitatea poate fi uneori mai crudă, mai înfioarătoare decât povestirea scrisă, literară.

 

 


Despre Cornelia PAUN

profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale Cornelia PĂUN - cu pseudonimul Cornelia Păun Heinzel, după numele bunicii din partea mamei care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena, s-a născut la Braşov şi este profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale, filolog, fiind prima femeie doctor in Roboţi din România. Fiica inginerului electronist C.F.R. Dumitru Păun şi a profesoarei de limba română Oltea Aglaia Păun (născutăBejenaru). Păun Cornelia este profesor doctor inginer, cu titlul de Doctor în Roboţi Industriali, din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti - cu toate examenele cu zece - Master în Management şi Evaluare Educaţională, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, licenţiată și șefă de promoție în Filologie, Limba şi Literatura română - Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere. A fost admisă a doua şi a absolvit printre primii, în 1986, secţia T.C.M, Facultatea T.C.M. a Universităţii Braşov, având și repartiție guvernamentală dublă în învățământul superior și cercetare, domeniu în care a lucrat de atunci până în prezent, în calitate de cadru didactic. Este şi inginer specializarea Transporturi, Universitatea Politehnică Bucureşti. A mai absolvit trei cursuri postuniversitare la: Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Metode moderne în Psihologie Specială şi Universitatea Politehnică Bucureşti, Metodică. A fost admisă în 1990, printre primii, la Facultatea de Matematică, Secţia Informatică, curs de zi, a Universităţii Bucureşti, transferându-se apoi la Brașov, deoarece a primit conducerea institutului de cercetări (1991-95), fiind şi cadru didactic universitar. În 2010 a câştigat o bursă Goethe Institut, München, Germania, specializarea “Multimedia-Führerschein DaF”: Das Internet als Quelle für Materialien und Projekte (Kommunikationsprojekte im Unterricht; Das Internet als Quelle für Arbeitsmaterial; Übungen und didaktisiertes Material aus den Internet; Internet projekte planen und dürchführen). În perioada 2007-2013 a fost EXPERT FORMATOR al Ministerului Educației în Management Educațional în cadrul programului Profesioniștii în management educațional. A fost mentor de practică pedagogică pentru studenţii Universității Politehnice, referent științific alături de: Prof. Dr. Constantin Ispas, Prof. Dr. Alexandru Dorin, la “Sisteme flexibile de producţie”, „Îndrumar de laborator pentru uzul studenţilor”, de Prof. Univ. D. Catrincaş ; alături de: Prof. Dr. Constantin Ocnărescu şi Conf. George Adir, la cartea curs universitar Iniţiere în Mecanisme şi Organe de Maşini cu asistare CAD/CAM/CAE,de M. Neacşa,Spiridon Biografie Cornelia Păun s-a născut la Brașov, tatăl fiind inginer electronist la Regionala Căi Ferate Brașov și mama profesoară de limba română. În școală a fost întotdeauna premianta întâi și olimpică la matematică. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, secția de Matematică Fizică, la care a fost admisă luând la concursul de admitere nota 10 la proba de matematică și 9,50 la limba română, cea mai mare notă la această probă. Ca elevă a fost anual premiantă și olimpică la matematică. Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie (fiu de preot) şi de la mama sa, profesoară de limba română. Când a mers la şcoală la şase ani, deja citise toate cărţile din casă, care erau foarte multe şi care aveau ca autori cei mai renumiţi scriitori din literatura universală. Bunicul său cunoştea limba greacă veche, limba latină, limba franceză, limba germană, limba italiană, limba spaniolă şi spre sfârşitul vieţii a învăţat singur limba engleză. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heinzel, care provenea dintr-o familie austriacă cu tatăl fost ofițer la Curtea Împăratului de la Viena. Păun Cornelia a debutat ca scriitoare în Revue de culture, critique et imagination „Asymetria”, Franţa, Paris, ca poetă şi colaboratoare în cadrul Magazinului cultural și de informație „Agero-Stuttgart” Germania şi al Agenţiei de Presă Nurenberg. Este membru al presei internaţionale, al Uniunii Scriitorilor Mondiali Hispanici şi al “Poetas del Mundo”, laureată a Premiului Literar Internaţional Naji Naaman 2017, pentru creativitate şi membră de onoare a Casei Naji Naams, fiind prezentă în nouă Antologii ale scriitorilor şi poeţilor din întreaga lume, internaţionale, editate de străini, patru editate de români, în enciclopedie USA, în Antologia de literatură americană care reuneşte cei mai prestigioşi scriitori şi poeţi din toate ţările lumii, într-o Antologie a scriitorilor cu premii literare internaţionale, 2017, editată în limbile: engleză, spaniolă, franceză şi arabă. A fost redactor colaborator la un ziar cotidian românesc și este colaborator permanent la diferite reviste și publicații străine din străinătate, publicând în fiecare număr, în şaisprezece reviste de cultură de prestigiu, reviste universitare de literatură din Spania, din U.S.A. şi din ţări ale Americii Latine: Argentina, Columbia, Chile, El Salvador, Mexic, Venezuela, Peru, etc. din Malaezia, din India şi trei din Canada. Este publicată în aproximativ cinci sute de publicaţii, dintre care peste două sute de reviste străine din străinătate, peste cincizeci de reviste din România, în publicaţii din diaspora iar unele scrieri au fost selectate pe bloguri de către fondatorii acestora pentru activităţi educaţionale în cadrul probelor de examene, concursuri sau la manifestări culturale, literare, istorice. Texte traduse în limbile engleză şi spaniolă au fost selectate de către unii specialişti, ca studiu la orele de limbă şi literatură spaniolă sau în cadrul unor activităţi didactice, culturale, religioase, din ţări aparţinând spaţiului hispanic şi Statelor Unite ale Americii : - în opt reviste literare franceze din Franţa, nouă reviste de cultură italiene din Italia şi un ziar cultural italian, într-o revistă de literatură universitară din U.S.A., în cinci magazine literare din U.S.A., în International Literary Magazine & Academic Journal of English Literature, într-un magazin literar internaţional din Danemarca, într-o revistă de literatură din Marea Britanie şi una Internaţională de cultură din Belgia, în ziarul naţional albanez, în trei reviste de literatură internaţionale din India, într-o revistă internaţională de literatură din Bangladesh, într-un jurnal literar indian, în revista internaţională a scriitorilor din Insulele Caraibe, Trinidad, Tobago, în Agenţia Albaneză de Presă, în publicaţii internaţionale din Estonia, din Islanda , din Albania, şase din U.S.A. , într-o revistă de poezie din Vancouver, Canada & China, într-un jurnal de artă din Mauritius, într-o revistă literară Hawaiiană, într-o revistă literară şi într-un jurnal de ştiri din Republica Moldova. - în reviste de cultură din diasporă: din Noua Zeelandă, din Irlanda, din U.S.A., din Canada, din Germania, din Franţa, Australia - în peste treizeci de reviste de cultură şi ziare din România. Poemele scriitoarei Cornelia Păun au fost traduse de personalităţi culturale din întreaga lume în: franceză, germană, engleză, italiană, japoneză, rusă, arabă, portugheză, olandeză, suedeză, greacă, catalană, persană, turcă, polonă, letónă, cehă, maghiară, sârbă, búlgară, albaneză, slovenă, azeră, georgiană, aromână, chineză, indiană, ebraică, kurdă, urdu, macedoneană, coreană, vietnameză, malaeziană, în idiomul shana din Zimbabwe, etc. iar povestirile au fost traduse şi publicate în reviste de cultură sau de literatură străine în : spaniolă, arabă, franceză, engleză, rusă, italiană, greacă. Cărți de specialitate publicate: A publicat primul “Manual al calității unei unități de învățământ” şi şase cărţi de specialitate: „Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali ”, Teza de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998, “Proiectul la discipline tehnice”, “Teste de Organe de mașini și mecanisme pentru Bacalaureat”, “Metoda jocurilor în învățământ”, “Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali”, rezumatul tezei de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998 şi peste două sute de articole de specialitate în ţară şi străinătate. Literatură: A publicat un volum bilingv de proză scurtă "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul nu mai sună de două ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" şi altele sunt în curs de apariţie: “El laberinto de las enigmas”, “The Transatlantic Dreams”, “Η στροφή του πεπρωμένου”,“Amour criminal” . Despre Cornelia Păun Heinzel au scris : 1. Redactor şef Dr. Marian Ghervan, în “Revista de Literatură română”, 2016: „CORNELIA PĂUN HEINZEL este scriitoarea care cu sensibilitate și realism întregește cu arta sa literară spiritualitatea culturală românească.” Narațiunea în proza scriitoarei Cornelia Păun Heinzel este prezentată la persoana a treia, generând obiectivitate și detașare, o aparentă neimplicare, ca aceea a unui reportaj. Modul personajelor de a gândi și a se manifesta, ambianța în care se manifestă, faptele relevante care le caracterizează, ascund fațetele multiple ale realității dincolo de care resimți extrem de subtil implicarea autoarei, chiar o anume feminitate. “Dragoste de Cernăuți”, deși este o povestire, ne pare fi un roman, desigur un micro roman, fiind una dintre puținele proze din literatura română dedicată zonei Cernăuțiului ce era parte a regatului Moldovei condus de Ștefan cel Mare, teritoriu străvechi al românilor moldoveni, acum aflat în componența Ucrainei….” 2.. Profesor Universitario USA, Escritor, periodista, editor Juan Alborná Salado, PhD en Literatura Creativa, Maestría en Español y Literatura (Universidad George Mason); o Licenciaturas, en Ciencias Políticas y en Periodismo (St Thomas University); Diploma como Especialista en Literatura Comparada (BIU); Diploma en Literatura Inglesa (Oxford College ODL); Diploma en Radiodifusión (Miami-Dade Community College), doctor en Literatura (Warnborough College, Reino Unido e Irlanda) en “REVISTA LITERARIAS “, 2015: La presentacion en “Primera plana“ del libro de la escritora internacional Cornelia Păun Heinzel: "El cartero nunca más llama dos veces" o “Sueños...sueños...sueños..." Profesor Universitario Ph. D. U.S.A, Juan Alborná Salado, periodista y escritor profesional, Director and Editor de la Revista Literarias, Five University Degree - PhD en Literatura Creativa, Maestría en Español y Literatura (Universidad George Mason); o Licenciaturas, en Ciencias Políticas y en Periodismo (St Thomas University); Diploma como Especialista en Literatura Comparada (BIU); Diploma en Literatura Inglesa (Oxford College ODL); Diploma en Radiodifusión (Miami-Dade Community College), doctor en Literatura (Warnborough College, Reino Unido e Irlanda) : El Prólogo del libro El laberinto de los enigmas, de la Máster de las Letras Dra. Cornelia Paun. Mi despegue sobre la colección de relatos del libro de Cornelia Paun: “El laberinto de los enigmas”, se remonta al trascendente literario subyacente de la escritora, que ella aplica en sus cuentos, y que es profundamente maximalista, o sea, que describe, analiza y sitúa el todo de su obra en una categoría posmodernista. La escritoraemplea a fondo una elaboración máxima de detalles, y figuras retóricas de dicción, y pensamiento, que en este último caso se basan en el significado de palabras o frases para expresar ideas de manera especial. Estos recursos del arte de ficción literaria han enriquecido sus relatos y los categorizan fuera de la común narrativa literaria corta. El maximalismo en literatura fue creado y acuñado por James Wood, que afirmó que era un género semejante al Realismo Mágico. Pero, debo señalar y ampliar, que como sucede en estas narraciones de Paun, ella las hace más completas por la ampliación de detalles y empleo de figuras de dicción que proporcionan a los relatos de esta obra una categoría narrativa superior. Los que utilizan el maximalismo narrativo, armados de figuras literarias de dicción y de pensamiento, han creado obras maestras novelísticas y de relato corto como nuestra poeta y narradora. Sus títulos relatores lanzan inmisericordemente al lector en un espacio de la literatura que es de un abolengo narrativo que solo los mejores escritores como ella son capaces de pertenecer. La resonancia retórica de sus ficciones posee tal fuerza sociológica que a veces creo, leyendo sus relatos, que se trata de un culto narrativo surgido de un hechizo intelectual y físico por su enorme carga humana social e individual. Cornelia Paun, con su sensibilidad narrativa femenina, ha elaborado esta colección en el ámbito de un nuevo despertar psicológico y literario, que proyectan la naturaleza cultural de la propia escritora y poeta hacia un campo universalista histórico más allá de los de un simple nacionalismo narrativo. Y es que los grandes escritores experimentaron ese maximalismo por sus detalles y figuras retóricas, que existía antes de ser descubierto, catalogado y explicado por James Wood. Shakespeare, Cervantes, la generación del Siglo de Oro de España, el Boom Latinoamericano, más los plumíferos recientes, han explorado profundamente en ese mundo inicialmente desconocido, muchas veces sin saberlo, la grandiosidad realística del maximalismo literario. Y la maestra de las letras Cornelia Paun, por su fuerza social/literaria narrativa, y los relatos de su obra maestra ha logrado ascender hacia cotas superiores de la literatura. No dudamos que, en algún momento, Cornelia Paun, por la calidad de su pluma reflejada en sus obras, sea galardonada con otro de esos finísimos e internacionales trofeos de arte literario que inequívocamente ella tanto merece. 3. Georges Voisset, France - universitaire français, professeur de littérature comparée à l’Université des Antilles et de la Guyane, écrivain, traducteur, essayiste, critique littéraire, essayiste, auteur d’une douzaine d’ouvrages et de nombreux articles, en revue septembre 2013: "Păun Cornelia est une professeure, poètesse et écrivaine roumaine. Elle a fait ses débuts en écriture dans les revues de critique et de création Asymetria (France), Agero-Stuttgart (Allemagne) et Les Pages Francophones (Roumanie). Elle est présente dans une anthologie de poètes roumains contemporains, Méridien Lyrique". 4. Scriitorul Nicolae N. Negulescu - Licenţiat în Regie Cinematografică şi artă fotografică, studii în filosofie metafizică, filosofie orientală, istoria religiilor, mitologie, autor de filme documentare de scurt metraj, membru al Academiei americano-române de Arte și Științe – ARA.Din 2010 este vicepreşedinte al Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei de cultură “Literaria”, fondator, director şi redactor-şef al revistelor de cultură universală “Constelaţii diamantine”, “Regatul cuvântului” şi “Sfera Eonică”: “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ în reviste, 2017 : Sub acest titlu misterios ( amprentat cu premeditare de combustia simbolică a Mitului Labirintic, ca termen referențial, chemat să semnifice prin intensificarea enigmatizării determinărilor faptice, și devenit comun pe harta barocului ) dar cu un stil narativ lucid, susținut de o remarcabilă forță evocatoare, erudita scriitoare Cornelia Păun (Cornelia Păun Heinzel) ne prezintă în lumina unui cod cultural elevat o nouă culegere de povestiri, care prin proiecțiile lor auctoriale deschid un complex orizont psihologic; un adevărat labirint epic (ca materie de cugetare ) ce comportă pe diferite registre numeroase ipostazieri spirituale. Titlul reflectă și angajarea într-un program hermeneutic, menit să exprime semnificațiile mesajelor ; de unde convingerea că, autoarea își recunoaște și vocația exegetică. Cu alte cuvinte, aplicarea formulei de lucru în discuție conduce lectorul spre înțelegerea nucleului tematic din însuși actul construcției modelatoare. Mai mult chiar : această înțelegere devine manifestare a propriei noastre posibilități de trecere înțelegătoare prin limpezimea descrierii actului existențial. De aceea, întâlnim pe traseele textuale coincidențe și identificări ontologice. Din această perspectivă, clarificarea sensurilor favorizează depășirea polisimboliei prin raportare la intenția care a prezidat elaborarea textului. Cum ? Tocmai prin vitalitatea profundă a suprasensului esențial, operativ, din matricea lingvistică, care-şi cunoaște bine identitatea verbală. Natura intențională a gândirii scriitoricești din demersul ontologic al operei se concentrează pe sfera relațiilor interumane, revelând astfel percepției virtutea ei de fundament al contactului naratoarei cu lumea valorilor. Tematica variată este însărcinată cu plenitudinea regăsirii fenomenelor contemporane din stratul superior al existenței vii : o demonstrează încărcătura predicatelor antropologice din ţesătura textelor ; însă în dimensiunea lingvistică, suita de verbe energice orientează, configurează și potențează seria acțiunilor. Fiind deci operație de expresie, limbajul scriiturii obiectizează, proiectează, fixează ceea ce fără ea ar rămâne închis în experiența conștiinței solitare. Fiecare personaj constituie și reconstituie ( prin suflul primit din centrul procesului creator ) aspecte, trăsături, particularități definitorii ale propriei individualități, adică are o unicitate adecvată exprimării existentului. Fericită deschidere semiotică, zic, derulată în limitele prezenței pentru a legitima opera ! Dar vocea exploratoare ce desemnează prezentul, urcă și în timp, recompunând trecutul, printr-o constelație de scene, de indici, de cuvinte, tot mai deschis către ecourile memoriei. O regăsim aici pe scriitoarea care cuprinde lumea tinereții cu o privire exactă și proaspătă. Trăsătura fundamentală a artei sale narative o descoperim în sondarea profunzimilor conștiinței și în esențializarea Ființei de pe tensionatele cărări ale existenței. Și ar mai fi ceva : pentru demnitatea expresiei, autoarea infuzează cu inedit maxima sensului ; iar în succesiunea episodică, pasajele modelate au autencitate formulată, nu informulată. Sigur că, la o atentă examinare a cazurilor peregrinate pe calea nesfârșită a umanizării omului, sesizăm și o exaltare narativă : cum ar fi în primatul afectului ce se manifestă în simbioze curtenitoare, cavalerești, dominate simultan de accente puse pe aspirațiile intelectuale, or în surprinderea în contrasens dual a Erosului împătimit, cu a sa vrajă izvorâtă din voluptatea păcatului. “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ este o carte revelatoare și ambițioasă în forme narative, purtătoare a unor veritabile raze de lumină, care se înscrie cu vocație artistică într-un vast dar estetic câmp vizual. 5. José Antonio Hervás, profesor, poeta, editor, phyician, España, en Revista de Literatura "Relatos, Poemas, Novelas", 2013: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.” „El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernauti" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad.„ 6. Manuel Tiberio Bermudez, Jefe de Prensa Escritores Columbia, periodista, escritor, en Revista internacional de criterio actual “Redyacción”.Colombia, 2015 : “La presentación del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel” “Se ha publicado el volumen bilingue Español-Rumano de prosa corta con el título "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel…” 7. Juan Antonio Pellicer Nicolás, poeta, escritor, editor, Espana, presidente de Asociación de los Escritores de la Región de Murcia, en 2014, académico de la Academia Internacional de Ciencias, Tecnología, Educación y Humanidades, director de los programas de radio, miembro Honorario de Naciones Unidas de Letras, delegado de la delegatión Sureste de la Unión Nacional de Escritores de Espana poeta, escritora, editor, en 2014 Presidente de la Asociación de los Escritores de la Región de Murcia, Delegado Regional de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia en prestigiosa revista Espana, 2014 : “la escritora rumana de fama internacional y colaboradora de la revista Dr. Cornelia Păun Heinzel “ y en prólogo del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." , 2015 : “Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos. Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector. En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo. Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo. El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas. “ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación. Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos. En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente. En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama. “Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos. La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo. Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente. “Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración. Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas. “El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora. A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas. Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones. 8. Fernando Sabido Sánchez – Poeta, miembro de la Academia Aveirense de Artes y Letras de Aveiro (Portugal), Editor España en prólogo de libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." y en Antologia, 2013: “ Ante nuestros ojos el libro de relatos de Cornelia Paun, un mosaico de impactantes narraciones de fuerte tensión y angustia. Consigue que el lector viva las situaciones, como si en realidad fuera protagonista, son relatos crudos en los que comprobamos que es imposible romper con nuestro destino. La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro. “EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias. “El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas. “Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora. En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles”. 9. Dr. Mab D´Ávilla Roberts- periodista, escritora Brasil en Antologia de Literatura, Peru, 2016: “Bella obra literaria. Eres genial. Tus letras me encantam. Gracias por compartir”. 10. Escritor, novelista, poeta, profesor Israel Levy Ronny Benlabrat en Antologia de Literatura, Peru, 2016: ” Hermoso relato para hacer nuestros adolescentes mas felices, victoriosos y sensibles a la luz del alma. Felicitaciones por tan magnífico relato” , un abrazo desde Jerusalem, Ronny 11. La escritora y la periodista Marín Luisa M. Chaves en revista „ESTEPONAVIVA” COSTA DEL SOL Poesia Narrativa y „Artmega”, 2013: “Dr. Cornelia Păun – „La esencia de un sentimiento” - “Hola amigos, hoy tenemos el honor de contar con la inestimable colaboración de Cornelia Păun, una poeta capaz de dibujar en vuestra mente los sentimientos más profundos…” Reseña del relatos de Dr.Cornelia Paun Reseña de “El Shock” De Dr. Cornelia Paun Desde el principio este relato trata de introducir al lector, y lo consigue magistralmente, en un ambiente de gris frialdad y decadencia… Un Bucarest devastado por el tiempo y los conflictos marca el escenario y los actos de este magnífico relato. La autora consigue envolver al lector en la fría historia de una pareja enamorada, atrapada por el sistema y la corrupción, y construye una magnífica historia de intriga, corrupción y terror. A lo largo de esta obra, se pueden palpar las pronunciadas facultades de Paun para poetizar la prosa, envolviendo esta compleja trama en visiones que nos transportan a su mundo de belleza impalpable. “El Shock” es un estupendo y peculiar relato que toma fuerza a partir de la segunda mitad y que no dejará a nadie indiferente. Reseña de La “Rueda del Destino” de D. Cornelia Paun. Estremecedor relato teñido del interesante y etéreo estilo de Dr. Cornelia Paun. Desde las primeras líneas de este relato podremos disfrutar de otro de los temas y escenarios característicos de esta escritora, nuevamente preñado de misterio en un ambiente de engañosa cotidianeidad. En “La Rueda del Destino” podemos disfrutar desentrañando poco a poco el misterio que encierra la obsesión enfermiza del principal protagonista, el director de escuela, Radu, así como de un velado aleccionamiento crítico sobre la mediocridad y corrupción de la sociedad actual. Otra muy recomendable lectura de Cornelia Paun. Reseña de “Universidad-Cuerpo Y” En este apasionante relato Dr. Cornelia Paun, nos invita a zambullirnos sin miedo en una verdadera cascada de sensaciones de la mano de la hermosa Camelia, mujer inteligente, bondadosa y trabajadora y que a pesar de ello, parece encontrarse constantemente en peligro de despeñar su vida, metafórica y físicamente sobre los puntiagudos laberintos a los que debe enfrentarse. Camelia, mujer frágil físicamente y fuerte intelectual y moralmente, nos presenta dudas acerca de la conveniencia de la perfección y si esta resulta ventajosa o al contrario un escollo que salvar. “24 de horas entre vida y muerto” Impactante, mi querida Dra Paun!!! Muchas gracias por compartir su obra conmigo. Su 24 horas entre vida y muerte plantea una situación casi impensable claramente sumergida en la complejidad de un mundo lleno de falsedades, intereses y conflictos emocionales. Me ha sorprendido mucho esa situación de indefensión física dentro de la confusión mental del protagonista y sobe todo haber podido comprobar, reconozco que algo angustiada, hasta qué extremo ha podido llegar y qué desenlaces futuros podría ofrecer, puesto que esta obra incita a la reflexión. La complejidad y decadencia sociales viene siendo ya una seña característica en la personal obra de la Dra. Cornelia Paun. 12. Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico en prestigiosa revista "Letras de Parnaso", Espana : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “ “Bella obra con abundancia de sentimiento y claridad expositiva. Buenas letras, agradables imágenes, especial sensibilidad en su bellas descripciones. Un gusto seguir leyendo sus obras” “Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “ 13. Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„ 14. Maria Sanchez Fernández, escritora, España en revista de literatura Texas, USA: „Amor de Cernauti” es un cuento escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”... 15. Maria Beatriz Vicentelo Cayo, Lima, periodista, Peru : ¡Hermoso relato ”La leyenda de las máscaras venecianas”presentado en forma ágil y entretenido, que capturó por la excelencia en su gramática y coherencia de actos al lector! Felicitaciones!! ¡Encantó realmente esta Leyenda de Máscaras ! Un placer leer esta narrative. 16. AM. MOLKAS en Antologia de cuentos “Ficticia”, 2016 : “Amor de Cernauti – ”Shön, sehr shön, frau doktor Paun. Romántica historia: llena de reminiscencias campiranas y citadinas de la vieja, aristocrática, Europa del Este”. 17. Escritor, editor Francisco A. Chiroleu, en Revista de Literatura, Rosario, Argentina, 2016: “Los textos que ofrecemos a continuación pueden parecer extraños en una primera mirada. Pero una vez que uno comienza su lectura ofrecen el otro lado, otra cara ,con una personalidad diferente que irá poco a poco atrapando al espectador y por qué no ,cambiándole el modo de ver la realidad. Es que también la realidad no siempre es lo que se ve o se toca, hay mundos paralelos encerrados en una burbuja, una mota de polvo o detrás de una puerta tapiada. El infierno puede estar en una curva del camino o detrás de un amor no correspondido Cornelia Paun Heinzel nos da otra lectura de un mundo cerrado que se derrumbó hace tiempo, pero que conserva ciertos privilegios políticos y económicos. Toda una estructura que por momentos cruje y muestra una dimensión que no se ve a simple vista. Cada relato merece su relectura. Siempre encontraremos mas detalles, mas elementos de un viaje por un mundo devastado que esconde todavia alguna secreta esperanza “. 18. Escritora y Editora Ana Muela Sopeña, en Antologia 2015: ”Cornelia, es bellisimo tu poema. Consigues una suavidad inusitada en tu discurso. También a mi me ha gustado muchisimo el final.” „Muy buen relato“24 horas entre vida y muerte.” 19. Escritor, Poeta, Paraguay, Ciudad de Luque, Oscar Distéfano , en Antologia, 2015: “Hermoso poema. Me gustó sobremanera la cohesión argumental, el precioso remate sobre la imagen del árbol.” 20. Escritor Costa Rica, Coordinator Literario, Ronald Bonilla Carvial, 2015: “Hermoso lirismo desata este poema, bien, abrazos” 21. Escritora Estela Rosa Foderé en Antologia “Imagen”, Peru, 2016: ”Destinos cruzatos” un relato profundo y reflexivo. La inocencia de lo niños es eje de ganancia para el delito. Por eso la educación y el saber, despierta las mentes y le da herramientas para defenderse en el camino de la vida. Un gusto enorme leerte.” 22. Poeta, narradora Lorena Rioseco Palacios, Chile: “Uno y miles de escenarios, me encantó tu estilo narrativo. Felicitaciones querida Poetisa, miles de estrellas llamen a tus letras para ser escribidas” 23. Escritor Jaime Regal, Colombia, 2013: “belleza y ternura hay en tu obra, un gusto leerte” 24. Escritor Yaneth Hernández Venezuela, 2013: “Bella obra mi querida amiga. Me ha encantado tu estilo. Amor infinito es el perdurable, ama el espíritu, lo valioso que guarda nuestro cuerpo. Hermoso. Un gusto leerte”. 25. Luis Gonzalo Machado Sànchez, Ecuador, 2013: Hermosa composiciòn llena de ternura y romance. "Soy las flores del naranjo que te abrazan con su perfume" . Romàntico con la pasiòn y ternura que inspira el amor. Saludos cordiales amiga poeta, felicidades”. 26. Alexandru Tomescu, scriitor și editor U.S.A. : „Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia noastră a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei. Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, apărut în ediţia din august 2013, profesorul Constantinescu titularul rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”. Nu multe au fost paginile de proză primite şi publicate de noi, dar valoarea lor le-a situat în top-ul numărului de cititori, după cum arată şi contoarele de pagină. Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament. Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă. Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii. Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ” 27. Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști în URZP : ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franţa, USA, Malaezia, Australia etc.” (Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde… adânc.. 28. Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014 în Postfaţa la cartea „" El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : “Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile. Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă si grăbită !? Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului. .................................................................................................................. În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare. 29. Mihai Horga, poet , în Revista "Singur": “Dragoste de Cernăuţi” , O dureroasă odisee, povestită cu mult har, numit -talent... am citit fără pauză! Felicitări, Cornelia! oferi ingenuitate, sinceritate, prospețime, cui te citește...” " L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener tvivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto. "El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion. L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca Mihai Horga, poet în revista „Singur” :Fidelă acestui gen, autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc, mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant, nu am regretat... Jungla de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar, să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care, omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule, servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană, infectând societatea umană debusolată. Un cuplu tânăr - Paul și Isabela, își caută o casă pentru cuibul lor de fericire, urmărind oferte, variante, căi de rezolvare, după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi, în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt, fiind uciși în somn, enigma plutind ambiguu... Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură, dovedind un real talent, dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes, fără a divulga totul. 30. Emanuel Stoica - scriitor Suedia: în postfaţa cărţii " El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”). Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare. 31. Writer Eftikia Kapardeli , Greece: "Dear friend DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL I read your stories and I found your word pragmatic and straight key flexible and realistic Of course you have your personal style is sculpted into phrases and words that are joined with the daily life of large desires of "life" Term life often creates diverse but emotions play is complicated as in the story "the turn of destiny" for "vindication" without repetition seems plot "real scenario" and there usually is the role of "wife" like the social truth and sensitivity ethics The narration is excellent in all the stories like the description of the events that alternate quickly Excellent your narrative in history: "The love of Tsernovits" There are many emotions and usually passing look is more "deeply" more fundamental "narrative is hoped patience dreams sometimes come true and limits of Oblivion you can to define it as the Tsernovits remains in heart forever I read "It was known as the" Little Vienna ", a name that deserved full" In Tsernovits, a cosmopolitan city, a mixture of cultures and religions, the residents themselves learned how to live in peace and respect each other, tolerance it was not just a single word. Romanians, Jews, Germans, Poles, Ukrainians, Armenians and other minorities lived together peacefully in a spiritual atmosphere, with fun and ferment. There were no preconceived ethnic or religious hatred among the people Mentally I travel and I together with the author of this beautiful city with drunk with the scent of The language woven with harmony transports the reader to full understanding ... ..Oti see and touch and hear observe like to immortalize in a complete narrative dear Cornelia Personally, I liked the third your History THE SHOCK like little thriller with ............ I liked the prologue on the tram "The ride on tram 16 is a boat trip to the ancient with a sad driver. Your trail offers unique experiences. Just spend a hundred meters you enter another world, a timeless Valley of Tears. A gray kingdom like canvas painted in shades of gray, creating a depressive artist. From the sidewalk, dressed in a dark gray-blue skies ... Showing buildings constructed at the beginning of the century, abandoned without windows or windows, skinned walls, which revealed without shame the red brick that passed through the mists of time , remnants of walls " All this detailed description befits people who have power in the pen .... This proposal believe that a track of your character "As eternal seeker of beauty, I can admire among heaps of debris, delicate lacy detail above elliptical arches." Thank you for giving me the opportunity to read your spiritual work I wish you every success that you did Αγαπητή φίλη DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL Διάβασα τις Ιστορίες σου και βρήκα τον λόγο σου καλοζυγιασμένο ευθύβολο και καίριο ευέλικτο και ρεαλιστικό Φυσικά έχεις το προσωπικό σου ύφος που σμιλεύεται σε φράσεις και λέξεις που ενώνονται με την καθημερινότητα των μεγάλων επιθυμιών της « ζωής» Η πρόσκαιρη ζωή συχνά δημιουργεί ποικίλες συγκινήσεις όμως το παιχνίδι της είναι πολύπλοκο όπως στην ιστορία «στην στροφή του πεπρωμένου» για «δικαίωση» χωρίς επανάληψη Μοιάζει πλοκή «αληθινού σεναρίου » και εκεί συνήθως ρόλο παίζει η «γυναίκα» που μοιάζει με την αλήθεια κοινωνικής και της ηθικής ευαισθησίας Η αφήγηση είναι εξαιρετική σε όλες τις ιστορίες όπως και η περιγραφή των γεγονότων που εναλλάσσονται γρήγορα Εξαιρετική η αφήγηση σου στην Ιστορία :“Η αγάπη για το Τσέρνοβιτς“ Υπάρχουν πολλά συναισθήματα που ενώ μοιάζουν περαστικά συνήθως είναι πιο “ βαθιά “ πιο ουσιώδη “στην αφήγηση υπάρχει η ελπίδα η υπομονή τα όνειρα που άλλοτε γίνονται αληθινά και τα όρια της λήθης δεν μπορείς να τα ορίσεις αφού το Τσέρνοβιτς παραμένει στην καρδιά για πάντα Διαβάζω «Ήταν γνωστή σαν η «Μικρή Βιέννη», ένα όνομα που το άξιζε πλήρως» Στο Τσέρνοβιτς,μια κοσμοπολίτικη πόλη, ένα μίγμα πολιτισμών και θρησκειών, οι ίδιοι οι κάτοικοι έμαθαν πώς να ζουν ειρηνικά και να σέβονται ο ένας τον άλλο, η ανοχή δεν ήταν απλά μονο μια λέξη. Ρουμάνοι, Εβραίοι, Γερμανοί, Πολωνοί, Ουκρανοί, Αρμένιοι και άλλες μειονότητες ζούσαν μαζί ειρηνικά, σε μια πνευματική ατμόσφαιρα, με διασκέδαση και αναβρασμό. Δεν υπήρχαν προκαταλήψεις των εθνοτήτων ή θρησκευτικό μίσος μεταξύ των κατοίκων της. Νοερά ταξιδεύω και εγώ μαζί με την συγγραφέα σε αυτήν την όμορφη πόλη που με μεθά με το άρωμα της Η γλώσσα πλεγμένη με αρμονία μεταφέρει τον αναγνώστη σε πλήρη κατανόηση …..Οτι βλέπεις και παρατηρείς αγγίζεις και ακούς μοιάζει να το αποθανατίζεις σε μια πλήρη αφήγηση αγαπητή Cornelia Προσωπικά ,μου άρεσε η τρίτη Ιστορία σου ΤΟ ΣΟΚ που μοιάζει λίγο με θρίλερ …………Μου άρεσε ο πρόλογος σχετικά με το τραμ «Η βόλτα με το τραμ 16 είναι ένα ταξίδι με βάρκα στον Αρχαίων με ένα θλιβερό οδηγό. Η διαδρομή σου προσφέρει μοναδικές εμπειρίες. Μόλις περάσουν εκατό μέτρα μπαίνεις σε έναν άλλο κόσμο, μια διαχρονική Κοιλάδα των Δακρύων. Ένα γκρι βασίλειο σαν καμβάς βαμμένος σε αποχρώσεις του γκρι, η δημιουργία ενός καταθλιπτικού καλλιτέχνη. Από το πεζοδρόμιο, ντυμένο με σκούρες αποχρώσεις γκρι-μπλε του ουρανού ... Εμφανίζονται κτίρια που κατασκευάστηκαν στις αρχές του αιώνα, εγκαταλελειμμένα χωρίς τζάμια ή παράθυρα, ξεφλουδισμένους τοίχους, στους οποίους αποκαλύπτεται χωρίς ντροπή το κόκκινο τούβλο που πέρασε μέσα από τα βάθη των αιώνων, απομεινάρια των τοίχων» Όλη αυτή η λεπτομερής περιγραφή αρμόζει σε ανθρώπους που έχουν δύναμη στην πένα …. Αυτή η πρόταση πιστεύω ότι ένα κομμάτι και του δικού σας χαρακτήρα «Ως αιώνιος αναζητητής της ομορφιάς, μπορώ να θαυμάζω μεταξύ των σωρών από συντρίμμια, ευαίσθητες δαντελωτές λεπτομέρειες, πάνω από τις ελλειπτικές αψίδες.» Ευχαριστώ που μου δώσατε τη ευκαιρία να διαβάσω το πνευματικο σας εργο Εύχομαι από καρδιάς κάθε επιτυχία σε ότι κάνατε 1. DR. MARIAN GHERVAN, Editor en jefe de la “REVISTA de LITERATURA RUMANA” : "Cornelia Păun Heinzel es la escritora que con su sensibilidad y realismo completa con su arte literaria la espiritualidad cultural rumana. La narracion en prosa de la escritora es presentada en tercera persona generando objetividad y desapego, una aparente falta de implicacion como la de un reportaje. El modo de pensar y de actuar( manifestar) de los personajes, el ambiente en el cual se manifiestan, los hechos relevantes que los caracterizan, ocultan las multiples facetas de la realidad mas alla de la cual se hace sentir(se esta sintiendo) muy sutil, la implicacion de la autora, incluso una cierta feminidad. “Amor de Cernauti” es una historia conmovedora sin adornos estilisticos innecesarios(inutiles),obra de un escritor maduro, que aporta el pasado en el presente, una mirada nostalgica sobre una parte de la espiritualidad rumana. “Amor de Cernauti”, aunque es(sea) un relato, nos parece una novela , por supuesto, una micro novela, siendo una de las pocas prosas de la literatura rumana dedicada a la zona de Cernauti que era parte del reino de Moladavia, dirigido por Esteban el Grande, antiguo territorio de los rumanos moldavos, hoy en dia , parte de Ucraina". 32. Scriitorul Marin Ifrim : Felicitări pentru premiul internaţional ! E vorba despre o scriitoare complexă, inteligentă și foarte harnică. Sunt onorat când îmi trimite texte pentru revistele de care mă ocup, cu această ocazie îi mulțumesc și în public. 5 iunie 2017 33. Scriitorul Sorin Cerin : Vă admir şi vă citesc de mult timp, considerându-vă una dintre cele mai mari valori naţionale şi nu numai. Pe lângă marea dumneavoastră frumuseţe fizică se suprapune şi cea intelectuală pe care o respect mai mult ca orice altceva. Vă iubesc creaţia mai mult ca oricine altcineva. Sunteţi deosebit de profundă iar metaforele şi gândurile, sentimentele dumneavoastră devin metalul preţios al fiecărui suflet ! Cu drag Sorin Cerin 24 mai 2014 34. Sunil Sharma - Ph. D. English profesor USA widely-published bi-lingual writer, poet, literary editor, journalist : "Ph. D. Cornelia Păun Heinzel is a Romanien writer, journalist, member of International Press, professor Ph.D. in Robotics. Ph. D. Cornelia Păun Heinzel debuted as a writer in the review "Asymetria" France and as poet in "AGERO Stuttgart" Germany, as collaborator of the magazine and Press Agencies' ACES OF ROMANIA "NURNBERG. She is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albanian, Australia, Portugal, Trinidad, Tobago, Islande, Estonia, Denmark, Belge, Romanian, is Editor of ANTHOLOGIA MULTILINGUA. She is present in the Famous Encyclopedia “Best Poems” , the “Anthology poets of the world”, în “L’ANTHOLOGIE DES POèTES FRANCOPHONES FRANCE”, in ANTOLOGIA DE POESIA POETAS DEL MUNDO "POETAS SIGLO XXI", Antologia Universal de Poesia "Arte Poetica", Antologia de la poesia espanola, Anthology UNIVERSAL ROMANIAN CONTEMPORARY POETRY - Anthology of Contemporary Short Story Romanians everywhere, Anthology of writers of the world. She has published poems in French, German, Italian, Arabic, Turkish... He has published six books and over 200 articles - published in the country and abroad". 36. Andre Cruchanga, profesor, escritor, El Salvador en Antologia Poesia Universal „Rostros y Versos”, El Salvador, 2013 y en „Odiseu en el Erebo”: "Păun Cornelia está presente en los famosa enciclopedia de los mejores-poemas de los poetas del mundo, "La antología de poemas de amor francófonos", La antología de la poesía rumana contemporánea - MERIDIAN Letras UNIVERSALE, EPOSS, Antología de prosa cortas rumanas contemporáneas de Toute Le Monde con 72 escritores más. Ha publicado poemas en francés, alemán, inglés, italiano, ruso, Árabe, portugués, neerlandés, catalán, turco, etc. 37. Juan Antonio M. B. profesor universitario de Lengua, Literatura y sus Didácticas, licenciado en Filología Románica : "Cornelia PĂun Heinzel. Escritora, poeta y profesora de origen rumano., Ha colaborado en revistas de múltiples países.... Muestras de su obra se halla incluida en compendios antológicos ..... y otras obras de colaboración" 38.. Eric Dubois poéte, directeur de la revue de poésie, Chroniqueur dans l'émission « Le lire et le dire » sur Fréquence Paris Plurielle (106.3 fm Paris) depuis 2010 en revue 4 Août 2013 :"Păun Cornelia est professeure docteure , poètesse et écrivaine roumaine. Păun Cornelia a fait ses débuts comme écrivaine dans ASYMETRIA, France revue de critique et de création dans AGERO-Stuttgarten Allemagne, revue culturelle d'information, dans L’Agence de Presse "AȘII ROMANI" Nuremberg, aux États-Unis et au Canada (ATHENEUM - Canada, L'ALTERNATIVE États-Unis au Canada,StarPress revue internationale roumaine-canadienne-américaine, LES PAGES revue roumaine en Nouvelle-Zélande, ONYX Revue de littérature ,Irlande Dublin .Păun Cornelia est présente dans l'Anthologie UNIVERSALE CONTEMPORAIN ROUMAIN de POÉSIE – “MERIDIAN LYRIQUE“ 40. writer Robin Ouzman Hislop : "Cornelia Păun Heinzel is an Romanian writer, journalist, member of International Press, Professor Ph.D. in Robotics She has published six books and over 200 articles – published in Romania and abroad:. 41. Writer, Publisher/Editor-in-Chief:: Yuan Changming : " Ph. D. Cornelia Păun Heinzel is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albania, Australia, Portugal, Trinidad, Tobago, Denmark, Mauritius, Romanian, is Editor of ANTHOLOGIA MULTILINGUA. Cornelia Păun Heinzel is present in the Famous Encyclopedia “Best Poems” , the “Anthology poets of the world”, în “L’ANTHOLOGIE DES POèTES FRANCOPHONES FRANCE”, in ANTOLOGIA DE POESIA POETAS DEL MUNDO "POETAS SIGLO XXI", Antologia Universal de Poesia "Arte Poetica", Antologia de la poesia espanola, Anthology UNIVERSAL ROMANIAN CONTEMPORARY POETRY - Anthology of Contemporary Short Story Romanians everywhere, Anthology of writers of the world. She has published poems in French, German, Italian, Arabic, Turkish and other...". 42. Writer, editor Agron Shelle :" The poems of romanian poet and writer Dr. Cornelia Paun Heinzel have been translated in well over 30 languages, by personalities of international literary fame ". The poem “Time” by Dr. Cornelia Paun Heinzel was selected and published in a famous Encyclopedia of the United States, in an Anthology of Francophone Poets from France and in prestigious internationally review from Canada and India. 43. Profesor Dr. Swarna Prabhat, as the name implies, enjoys a very bright academic life. He is currently the head of English Department, editor of once an important journal . Dr. Prabhat has guided many Ph.D. students :"Read wonderful poems by the Romanian Poet Cornelia Paun Heinzel. Her poems have been translated into various languages and compiled in many anthologies. Read more" Poems by Cornelia Paun Heinzel - Issue.XXIII : December 2016 much anthologised and much talked poet & her poems… The poems of Cornelia have been translated in over 30 languages spoken around the world. Her poems have been taken up for translation by many reputed and noted poets". 44. Dr. Santosh Kumar poet, short-story writer and an editor, DPhil in English; Editor of one International Review, en 2013 and of New Millennium Journals: "Ph. D. Cornelia Păun Heinzel debuted as a writer in the review “Asymetria” France and as poet in “AGERO Stuttgart” Germany, as collaborator of the magazine and Press Agencies’ ACES OF ROMANIA “NURNBERG. She is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, consecrated writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albania, Australia, Portugal, Romanian 45. Héctor Zabala. Ciudad de Buenos Aires, Argentina. Narrador y ensayista, Director de la revista literaria en martie 2017: CORNELIA PĂUN HEINZEL Narradora rumana, poeta, profesora y doctora en robótica industrial por la Universidad Politécnica de Bucarest con matrícula de honor (1998). Tiene una maestría en gestión y evaluación en educación (Facultad de Psicología y Ciencias de la Educación) y una maestría en filología (Facultad de Letras), ambas de la Universidad de Bucarest. Es licenciada en letras por la Universidad Brasov. Su obra científica es rica y variada, contando con seis libros como autora y más de doscientos artículos publicados en revistas de la especialidad en Rumania y en el extranjero. Se inició como escritora en “Asimetría”, revista francesa de crítica y creación. Y como poeta, en “Agero Stuttgart”, revista alemana de información cultural, y en la Agencia de Prensa “Ases de Rumania” en Nurenberg. Miembro del “Club Transatlántico de Prensa”, de “Poetas del Mundo”, edita “Anthologie Multilingua”. Tiene publicados varios libros de narrativa y poemarios. Ha colaborado en numerosas revistas de todo el mundo, editadas en múltiples lenguas. Sus poemas fueron publicados y traducidos al inglés, español, francés, italiano, serbo-croata, alemán, portugués, chino, japonés, ruso, árabe, urdu, sueco, neerlandés, catalán, sardo, turco, ucraniano, griego, persa, turco, polaco, letón, checo, húngaro, búlgaro, albanés, esloveno, azerbaiyano, georgiano, etc. y publicados en revistas impresas o de internet, tanto en Rumania como en el exterior. Ha traducido poemas de poetas franceses contemporáneos. Fue redactora de un diario rumano. Ha traducido al rumano la obra de más de noventa autores clásicos y contemporáneos de diversas lenguas, tanto poetas como narradores. 46. Writer, Editor in Chief Kenzia Lucas 47. scriitorul George Roca, editor de reviste, membru al Academiei de Științe, Literatură şi Arte (ASLA), al Academiei Româno-Americane, al Academiei Româno-Australiene, al Ligii Scriitorilor din România, Rexlibris Media Group în revistele Confluenţe literare, Australia, Singur PAUN Cornelia (pseudonim Cornelia HEINZEL sau Cornelia PĂUN-HEINZEL) s-a născut la Braşov. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meşotă” din Braşov, secţia de Matematică-Fizică. Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie şi de la mama sa, profesoară de limba română. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heizel, care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena. Este scriitoare, poetă şi profesor român cu titlul ştiinţific de Doctor în Roboţi Industriali din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti. Licenţiată şi şefă de promoţie în Filologie, Limba şi Literatura română – Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere, Universitatea Braşov. Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. Activitatea literară: A debutat ca scriitoare în cadrul revistei „Asymetria” din Franţa, după care a publicat lucrări în mai multe reviste de pe mapamond: „Atheneum" Canada, „Alternava", „Clipa", „Gândacul de Colorado” din Statele Unite, „Le Capital des Mots”, „Revue Francophone Pantouns” şi „L'Autobus” din Franţa, „Onyx" din Irlanda, „Pagini româneşti din Noua Zeelandă, „Lettres de Malaisie” din Malaezia, „Review Taj Mahal” din India, „Letras de Parnaso”, „Esteponaviva”, „Revista de Relatos, poemas y Novelas” şi „Matematicas y Poesia” din Spania, Revista „Internacional de Criterio Actual Red y Accion” din Columbia, „Poemas del Mundo” din Chile, ş.a. Este prezentă în „L’Anthologie des Poèmes D’Amour Francophones” şi „Poèmes d’amour” din Franţa, „Antologia universală a poeziei româneşti contemporane” şi „Antologia de proză scurtă contemporană a românilor de pretutindeni”... A fost redactor colaborator la un ziar. A publicat poezii în limba franceză, germană, engleză, italiană, rusă, arabă şi turcă. Are publicate şase cărţi de specialitate şi peste 160 articole – publicate în ţară şi străinătate. A scris primul manual al calităţii pentru o unitate de învăţământ din România. (George Roca, Rexlibris Media Group) 48. Scriitor Marin Ifrim, membru USR, director reviste spune : 5 iunie 2017, Felicitări ! E vorba despre o scriitoare complexă, inteligentă și foarte harnică. Sunt onorat când îmi trimite texte pentru revistele de care mă ocup, cu această ocazie îi mulțumesc și în public. 49. Jurist, teolog, poet, redactor, publicist Marin Mihalache, licenţiat Facultatea de Litere şi Facultatea de drept a Universităţii din Bucureşti (1974-1979), Master of Divinity (1980-1983) şi urmează cursul de Master of Theology, secretar - editor în Departamentul de publicaţii al Episcopiei şi preot la Biserica din Detroit, în „Confluenţe literare” Australia : Admirabil si foarte impresionant c.v. al Prof. Dr. Ing. Păun Cornelia, o adevărată "polymath" al plaiurilor mioritice, talent ştiinţific, tehnic, literar, filozofic, umanist, de reputaţie internaţională, Felicitări pentru toate reuşitele şi mult succes în viitor ! „Timp” - un profund poem filozofic al existenţei în planul timpului implacabil de Dr. Cornelia Păun Heinzel, tradus in mai multe limbi străine. Conceptul lui Heidegger "de fi prezent aici şi acum" care a dominat filozofia secolului al 20 lea este inteligent "tradus"în limbaj poetic, esenţial şi palatabil înţelegerii convenţionale. Felicitări şi talentatei autoare şi traducătorilor pentru acest eveniment multicultural ! Foarte expresiv si plin de sensuri acest fragment de roman. In peisajul poetic pitoresc si frumos precum intru-n covor traditional se stravad itele subtile si sensibile ale sentimetului protoistoric, ale luminii care vine din timp care umple plaiul mioritic. Sincere felicitari. 50. Elena Trifan profesoară, scriitoare, în „Confluenţe literare” Australia: Impresionant ! Putere de munca, pasiune şi talent. Felicitări!