Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Constantin ENESCU: POEZII

Constantin ENESCU: POEZII

CONFLUENŢE LITERARE

Confluenţe de cultură

Cu îndrăsneţi autori,

Dă o sfântă încrengătură

De poeţi şi scriitori.

Confluenţe de lumină

În poezie şi proză,

Unde muza e regină

Şi cultura-n simbioză…

Confluenţe de iubire

Unde panteon e scrisul,

Ce dă gest de nemurire

Şi culturii cert hybrisul…

Confluenţe de satiră

Prinse-n vârful de peniţă,

Pentru cei care jigniră

Biata noastră mioriţă!

Confluenţe de speranţă

Prinse-n răvăşite pagini,

Ce lovesc prin cutezanţă

Prostia fără de margini…

Confluenţe de trăire

Cu simţul firesc şi logic,

Ce mai scot din amorţire

Mediul trândav, patologic.

Confluenţe literare

Într-un site bogat şi cult,

Ce aduce alinare

Unui tânăr sau adult!

Confluenţe de cultură

Unde dragii cititori,

Găsesc fără alergătură,

Lecturi şi buni scriitori…

SPERANŢA

Speranţa floare gingaşe

Cu porniri sinucigaşe,

Pierde zilnic din mireasme

Crezând în subtile basme!

Speranţa în fapte bune

A rămas fără acţiune,

Cele rele o înfăşoară

Dimineaţă până-n seară.

Speranţa e azi pierdută

În minciună şi derută

Că aleşii cei mai mari

Hoţi îs, dar miliardari!

Speranţa azi ne ucide

Şi ne-aruncă în firide

Cu beznă şi dură spaimă

Ca ei să câştige faimă.

Speranţa azi îngropată

Sinceră şi făr’ de pată,

Va aduce grav reproş

Celor ce ne vănd gogoşi.

Speranţa ca şansă vrem

Ca un atribut suprem,

Spre verdeaţa pomului

Şi drepturile omului!

CULTURĂ POSTDECEMBRISTĂ

In spaţiul blând şi mioritic

Relicvâ-i doar cultura noastră,

Că într-un mediu paralitic

A devenit o stinsă astră…

Relicvă a rămas cultura

Sub praful marilor prefaceri

Şi a schimbat stupid structura

Trecând şi şcoala la afaceri!

Sub praful dens de interese

Cultura a rămas în umbră,

Că falşii cărturari îi ţese

Meschini o aură prea sumbră…

Cultura a rămas pocită

Prin semidocţi cu doctorate,

Ce au sentinţa prorocită

Prostiei să îi dea dreptate…

Prin semidocţi ajunşi savanţi

Ne vindem gratis azi cultura

Şi devenim mai aroganţi

Că înoită avem structura!

Mass-media forţă docilă

E arma marilor inculţi,

Ce-o folosesc ca apostilă

Legală-n faţa celor mulţi…

E arma ce încătuşează

Cultura noastră din străbuni,

Vechi cărturari azi hibernează,

Uitaţi sub glodul de minciuni!

DOR DE STRĂBUNI

Mi-e dor de tine dac străbun

Ce pe coloană viu neatins

Ca-nvingător şi ca învins

Tu ai rămas măreţ tribun!

Mi-e dor de ţara ta, de dor,

De marii ei conducători

Ce ne-au făcut nemuritori,

Azi îs plasaţi pe-un coridor…

Mi-e dor de avuţii furate

Şi duse în cele patru zări,

Iar azi stupide metamorfozări

Au devenit istorii dirijate…

Mi-e dor de Decebal eroul

Ce a-nfruntat furia Romei

Şi nu s-a închinat fantomei,

Columna transmiţând ecoul…

Mi-e dor de numele de dac,

Ce azi românul îngrădit

De false istorii înbrobodit,

Mai stă cu Roma în cerdac…

Mi-e dor de Dacia străbună

Cu vii, livezi şi codrii deşi,

De limba lor fără de greş

Ce a rămas daco-română!

Mi-e dor şi dor de tine Ţară

Ce gemi cu istoria vândută,

Dar Dacia mândră redută,

Pe daci nu lasă ca să piară!

ISTORII

Din antichitate, istoria scrie

Golite au fost marile sicrie

De aur,că omul îl vedea ca soare,

Jefuind adesea Sfinte Sanctuare.

Mai târziu hoţia la aristocraţi,

Era etalată în pungi de ducaţi

Ce erau luate, pe la mari răscruci

De cete răsleţe numite haiduci.

Iar otomanii ce-au luat pe faţă

Aur în ţechini, aur dacic ghiaţă,

Iar pentru hoţie Ţepeş a făcut

O ţeapă cu har, bine cunoscut!

Şi fanarioţii, puşi peste români

Au furat sălbatic ca marii stăpâni,

Iar Vladimirescu cu acei panduri

I-au gonit din ţară, ca lepădături.

Şi Cuza cu cinstea, în ocale pusă,

A îngrădit hoţia parţial răpusă,

Iară monarhia, puţin inspirată

A făcut hoţia mai legiferată.

Marile războaie au devastat ţara

Prin petrolul ei, s-a furat comoara,

Iară comuniştii au folosit graba

Şi ruşii au luat, totul pe degeaba!

Azi post-decembriştii cu acurateţe

Au înscris hoţia cu multele feţe,

În stufoase legi cu suport istoric

Aparent umane, în sens mitologic.

Au zis că e logic, furtul la vedere

Şi privatizarea pe nimic se cere,

Activănd borfaşii prinşi-n sărăcie,

Să creeze grabnic marea lor mafie.

Ca şi puşi în priză, ei s-au apucat,

Să aplice legea banului spurcat

Şi fără migală protejaţi de lege

Au tocat averea, ţării azi betege.

Şuţii şi şpringarii, ce erau vestiţi,

Au rămas în umbră ca nesocotiţi,

Iar noii baroni protejaţi de lege,

Oameni de afaceri îs, se înţelege!

Câ hoţia slută, azi mare regină

A rămas în lanuri, perenă neghină

Şi cu mult tupeu, ne iese în faţă

Sărăcind poporul, umilit pe viaţă!

STRĂMOŞII EROI

Eroii noştrii s-au jerfit,

Dorind glorie seculară

Daciei pământ râvnit,

De gloata vremii, prea avară…

Eroii noştrii azi ţărână,

Se zbat în chinuri nesfârşite

Si ar ieşi…cu arma-n mână

Să ia hotarele-ntrgite…

Eroii noştrii, în asfinţit

Cu drag ne veghează ogorul,

Că hoţii prea s-au înmulţit

Si sărăcia ne e obolul…

Eroii noştrii vor dreptatea

In faţa pleadei huligane

Ce vinde ţara, libertatea

Pe bani puţini şi pe plocoane…

Eroii noştrii de învie

Vor scoate sabia dreptăţii

Si vor tăia în carne vie,

Pe trădători şi pe toţi hoţii…

Eroii noştrii vor în pace,

Să-şi amintească de vechi glorii,

Ce unora nu prea le place,

Voind să fure teritorii…

Eroii noştrii în nemurire

Vor Dacia nemuritoare,

Cu bogăţii şi în unire

Spre viaţă pur înfloritoare…

CUVÂNTUL CARE UCIDE

Prostia cuvânt nescris

Ce domină de veacuri cohortele de proşti,

Inclină a fi o lege fireşte îngenuchiată,

Dar ridicată-n slăvi de nesupuse oşti!

Prostia cuvânt magic

Nemărginit în spaţiu preponderent politic,

Atrage ca un magnetic câmp,

Cohorte aburite de mierea ce-i în stup.

Prostia asurzeşte cu glasul dur şi rece,

Trezirea din dormire a gloatei prea flămămde

Şi din înalte funcţii corupte şi ingrate,

Imunitatea se cumpără, se vinde…

Prostia-n avalanşâ ca tăvălug astupă

Istorii, idealuri şi adevăruri simple,

Că haosul e starea,

Ce scaldă în suspans prostimea.

Prostia cu minciuna-n liberul consens

A generat taifunuri şi aprig genocid,

Ce a ucis din faşe ca fiind proscrişi

Savanţi, poeţi, artişti!

Metafora prostiei sufocă omenirea

Şi dă credinţa falsă, că totu-i adorabil,

Că nefirescu-i proclamat ca rege

De când imperator s-a proclamat prostia…

ACADEMIA PENITENCIARĂ

Din academia penitenciară

Pseudoştiinţa astăzi se strecoară

Prin lucrări create în mare şuvoi

Ce ajung păstrate-n lada de gunoi!

Pseudoştiinţa pe bani cumpărată

De mai marii hoţi, azi e sechestrată

Să diminueze anii de închisoare

Ca toţi mafioţii să iasă la soare…

De mai marii hoţi azi sunt insultate

Prin cărţi măsluite minţi iluminate,

Care stau în umbră şi greu-şi trăiesc

Şi în neputinţă nu se dumiresc…

Prin cărţi măsluite haosul persistă,

Că pentru borfaşi e legală pistă

De a ţine ţara săracă, incultă

Să suporte jugul care o insultă…

Că pentru borfaşi legea e părtaşă

Şi le dă portiţe, chiar de-i ucigaşă,

Ca ei să prospere prin delapidare

Iar ţara să piară prin deposedare…

Din academia penitenciară

Cărţile smintite ies şi se stecoară

In medii curate de pură ştiinţă

Ce aduc culturii gravă umilinţă!

PRIMARUL

Într-o urbe oarecare

S-a votat cu-ncrâncenare

Şi-a ieşit tot cel propus

De partid, pe liste pus…

S-a votat cu-ncrâncenare

Ca să iasă cel în stare

Să facă ceva în urbe,

Câinii străzii să nu turbe…

Ca să iasă cel în stare

Urbrea să o facă tare

Şi votanţii liniştiţi

Că sunt bine cârmuiţi…

Urbea să o facă tare

Cel ales prin fraudare

Se gândea ca un golan,

Să mai strângă-un gologan..

Cel ales prin fraudare

Se gândea cu-nverşunare

Ca în anii de mandat

Bos să fie, aprofundat…

Se gândea cu-nverşunare

Cum va face acumulare

Pentru urbe, ca-n Fanar

Doar în propiu buzunar…

Cum va face acumulare,

Să nu-l prindă în cătare

DNA-ul sau ANAF-ul

Că de tot se alege praful…

Să nu-l prindă în cătare

Vre-un complice la furare,

Sau unul care prin mită

Să îl ducă în ispită…

Vre-un complice la furare

Prins şi dus la închisoare,

Va turna mai sus la agă

Că primarul a luat şpagă…

Prins şi dus la închisoare

Primarul va vrea favoare

Că-i bolnav de bani şi stare

Boală ce-i necruţătoare…

Într-o urbe oarecare!

SANATATEA BOLNAVĂ

Medici, asistenţi azi pleacă

Pe alţii sănătoşi să-i facă,

Iară cei rămaşi cu teamă

Rar te iau grăbiţi în seamă

Şi întrebi cu năduşală

Cine ne-a băgat în boală?

Că vom trăii cum se poate

De dă Domnul Sănătate!

Vina nimeni nu-şi asumă

Că răspunderea-i postumă

Şi să repari osul, vena

Da-i o fugă la Viena

Cu parale multe-n cont…

De nu ai, îţi vând un pont

Strânge ceva mărunţiş

Să dai la gropari bacşiş

Să te îngroape de viu

Că o avere-i un sicriu!

Dar mai bine sănătoşi

Să nu mai credem gogoşi

Şi să dăm ca-nvăţământ

Cu baronii de pământ

Că ei pe bună dreptate

Au boală pe sănătate

Şi-au distrus-o încet-încet

Fără plâns şi fără bocet…

Dumnezeu de ar fi cu noi

Ne-ar unii, cumplit şuvoi

Să lecuim ţara bolnavă

De sărăcie şi otravă!

DIN OCHII INCHIŞI

Din ochi închişi o lacrimă furată

În infinit s-a dus, o grea călătorie,

Ca un simbol de patimă, simbrie

La a mea purtare pur nevinovată…

Din ochi închişi, un vis a dat speranţe

Cu multe lacrimi reci, în dâre pe obraz

Lăsat-au suflet gol şi locul de extaz

Pustiu, lipsit de simple toleranţe,,,

Din ochi închişi, au curs în veac şiroaie

Ca ploaia toamnei, băltăcit covor,

De a rămas în mine, doar un secat izvor

Ce nu îl poate umple, potopul în puhoaie…

Din ochi închişi, mi s-a furat speranţa

Şi glume bune mi-au zburat din gând,

Să scriu nu pot, că mă trezesc plângând,

Că vresuri ude îmi spală cutezanţa…

Din ochi închişi tresar, fugar fiind

Să caut adevărul plecat la infinit,

Ca să-mi aline plânsul necuvenit

Şi din mişcare un ultim tren să prind…

Din ochi închişi ca-n trase jaluzele

Mai văd câmpia-n fuga trenului trecut,

Că simt uitarea ce m-a recunoscut

De mult piedută, închisă-ntre zăbrele…

Din ochi închişi, o lacrimă-i furată

De cea uitare ce nu a vrut să vie,

Ca un idol ce-a stat în trândăvie

Uitând a mea purtare, pur nevinovată…

APA CRISTALINĂ

Stă paharul plin pe masă,

Apa-i rece cristalină

Coborâtă din colină

Cu ulciorul adusă-n casă…

Moş Pătru octogenarul,

Toată viaţa a adus

De la izvorul de sus

Apa-n râuri cu ulciorul.

Stă ulciorul plin de viaţă

Cu-apa-n cristalinu-i viu,

Că nici vechiul profiriu

N-o întrece în dulceaţă…

Nu întreb care-i secretul

Şi nici care e motivul,

Că moş Pătru longevivul

Urcă-n pas ca tineretul…

În parcela de sub munte

Lângă apa de izvoare,

Zilnic stau fără dogoare

Vechi stejari cu lată frunte…

Din ulciorul vechi ca omul

Soarbe apa când e sete

Şi cu mâna dusă-n plete

Moşul blând admiră pomul…

Stă paharul plin cu apă

Ce-n milenii e tot vie,

Viului dându-i simbrie

Sorbind viaţă când se-adapă…

DOR DE MAMĂ

A mea mamă dulce, bună,

Azi nu e duios să-mi spună

O poveste sau o snoavă,

Chiar de stau un bob zăbavă.

Azi nu e duios să-mi spună

Câte-n stele sau prin lună

Şi să-adorm, o bună mumă

Chiar de vrerea, e o glumă…

Câte-n stele sau prin lună

Azi visez, dar nu-i a bună

Că lipseşti prea sfântă mumă

Şi visarea-i grea cutumă…

Azi visez, dar nu-i a bună

Că mama nu e să-mi spună,

Un cuvânt sau chiar o glumă,

Când tristeţea mă sugrumă!

Că mama nu e să-mi spună,

Că-i acum prea bună zână

Şi cu drag, ea îşi asumă

De a fi prea sfăntă mumă…

Că-i acum prea bună zână

Azi chemările-mi adună

Şi din casta ei postumă

Mă veghează, nu-i o glumă,

A mama mea dulce bună…

NINGE…

Ninge, cu fulgi pufoşi, suavă licărire

Ce prin ecoul stins al soarelui de vară

Transplant de energie se strecoară,

Să dea sublimului gest de strălucire.

Transplant de energie din înalte ceruri

Prin fulgi pufoşi în orga iernii plânge,

Acoperind cu alburi şi petele de sânge

A toamnei frunză prinsă-n joc de geruri.

Acoperind cu alburi fir de grâne,

Ne dă speranţa plinelor hambare,

Când câmpul auriu în plin de soare

Sub secere şi coase, va naşte noua pâine.

Azi câmpul auriu este alb ca varul

Şi dă speranţa zilei, când ţăranul

La sfatul vetrei sale, socoteşte anul

Şi foaia de tutun, aprinde cu amnarul.

La sfatul vetrei sale, clădeşte noi iluzii

Cu socoteli pripite, dar pline de speranţă

Că iarna prinsă-n drepturi sporeşte-n cutezanţă,

A lui ardoare sfântă, lipsită de confuzii…

Că iarna prinsă-n drepturi, păşeste triumfală

Ca un spectacol feeric, în joc de fulgi de nea,

Ca o paradă scumpă a formelor de stea

Ce umple scena lumii, cu fast imens şi fală.

Ca o paradă scumpă şi plină de surprize

Cu ţurţurii de gheaţă în clarul cristalin,

A iernii zile plâng şi umple golul, plin

De lacrimi reci şi blânde, în scurtele-i reprize.

A iernii zi de plânge, cu gerul ea învinge,

Căldura ce-i contrara şi aprigă-n efecte,

Că viscolul de-l cheamă cu multele-i defecte,

In drepturi este iarna şi ce frumos iar ninge.

——————————-

ENESCU, Constantin, poet, scriitor şi epigramist român, de profesie inginer militar (colonel în rezervă), născut la 17 noiembrie 1937. Membru al Cercului epigramatic „AGIR” Bucureşti, al Cercului Literar al inginerilor din AGIR, al Cercului literar „Sf. Mihail şi Gavril Bucureşti”, al Cecului literar „Mircea Eliade” (Socetatea Scriitorilor Români), Bucureşti, etc. Participă cu talent, dinamism şi dăruire la activităţi literare de prestigiu – cenacluri, publicaţii pe hartie şi online. Cărţi publicate: „Pin negura reformei” (2014) şi „Epigrama la raport” (2017), ambele cu caracter satiric privind socetatea românească. A participat la antologiile „Surâsuri înlăcrrimate – Lyrics & Prose” (vol.III ) şi „Antologia aforismului contemporan românesc”, „Poeţi li scriitori români contemporaniîn regal eminescian”, 2017. A publicat în: „Revista Română de versuri şi proză”, „Revista de literatura romană”, Revista „Emigrantul”, „Frunza  de Arţar” (Canada),  „Lumea  Epigramei” şi altele. A participat la concursuri literare şi de epigrame, iar pe internet la revistele „Citatepedia”, „Negru pe Alb”, „Reţeaua Literară”, „Confluenţe Literare”, etc. Premii obţinute la Concursurile de epigramă şi Poezie umoristică:  „Podul minciunilor” (2014), „Gura Humorului” (2015). A participat activ: la patru din cele 17 Congrese de Dacologie :Târgul-Jiu: „Pietrele Dacilor vorbesc-Brâncuşi” 2012, Buzău: „Pierit-au Dacii – B.P. Hasdeu” 2013, cu o secţiune la Chişinău la Biblioteca B.P. Hasdeu, (cu această ocazie a dus personal cca. 200 cărţi de scriitori romani pentru această biblotecă), Oradea: „Dacii in conştiinta lumii”, 2014; Buzău: „Deceneu şi Dacii” 2015 (George ROCA, Rexlibris Media Group)