Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » EUGEN ONISCU: SUSURUL IUBIRII

EUGEN ONISCU: SUSURUL IUBIRII

Ne desfășurăm viața pe acest pământ cu tot mai mult stres, totul este într-o continuă alergare suntem prinși ca într-o mare cursă pentru a ne câștiga existența, trăim zgomotos, cu viteză, și luptăm pentru a nu fi acoperiți de valurile furioase ale vieții. Iar inimile noastre obosesc, dorim puțină liniște sufletească, și mai presus de orice în această lume a însingurării omului căutăm iubire. Spunea cineva că cea mai mare nevoie a omului modern de astăzi, este să fie iubit și să ofere iubire, doar așa omul mai poate fi fericit. Dar oare mai este posibil acest lucru în vâltoarea vieții de astăzi? Când suntem bombardați cu tot felul de vești despre războaie, tragedii în care se pierd vieți umane, boli care decimează ființe umane, de asemenea drame care ne apasă la nivel individual pe fiecare în mod diferit.

Privesc tot acest tablou al vieții în care îmi desfășor viața, și îmi dau tot mai bine seama că trăiesc în centrul marii controverse dintre Hristos și Satana. Fie că suntem conștienți sau nu, marea luptă dintre bine și rău se desfășoară aici pe pământ, iar noi suntem prinși în vâltoarea acestei încrâncenate lupte. Însă dincolo de orice circumstanță sumbră a existenței noastre, există speranță pentru ca inimile noastre să fie atinse de iubirea divină și numai astfel putem primi odihnă spirituală, după cum este scris în Evanghelia după Matei 11-28: ,,Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.”

Doresc în cadrul acestui articol să aprofundez un pasaj din Vechiul Testament pentru a scoate în relief minunata purtare de grijă a Lui Dumnezeu pentru noi, chiar și în circumstanțele cele mai grele. Rog cititorii acestui articol să citească din cartea 1 Împărați capitolul 19 în întregime, astfel vom putea pătrunde cu ochii minții în centrul acelei minunate întâlniri dintre un om înfricoșat cuprins de descurajare, ba chiar de depresie ce nu mai dorea nici măcar să trăiască, și Dumnezeu.

În acest pasaj este vorba despre profetul Ilie ce după o mare lucrare făcută pe muntele Carmel, în fața întregului popor, și după ce iese învingător în confruntarea cu profeții lui Baal, și Astarteei, în acea noapte când i se aduce la cunoștință de amenințarea de moarte ce o primește din partea Izabelei, fuge îngrozit să-și scape viața. Aș dori să subliniez câteva idei interesante din acest pasaj, ca apoi să încerc să aprofundez dialogul pe care Ilie îl are cu Dumnezeu, iar la final să trag câteva concluzii, și să actualizez câteva lecții practice pentru noi, ca să putem înțelege cum putem trece prin marile crize ale vieții ce uneori ne inundă existența.

Una din întrebările ce se desprind din acest pasaj este: Oare mai este posibil astăzi în această societate post modernă în care trăim să mai simțim prezența Lui Dumnezeu în viețile noastre, și iubirea Sa tainică, duioasă, atingându-ne inimile noastre împovărate uneori de durere? Dar înainte de a da un răspuns la această întrebare pe care doresc să mi-l întemeiez pe promisiunile divine ce le găsesc în Cartea Cărților, doresc să merg pe firul acestui pasaj. În 1Împărați 19-4 Ilie strigă în mod desnădăjduit spre Dumnezeu să îi ia viața, însă înainte de asta el spune: „Destul…” Oare de câte ori oameni aflați în situații grele, apăsați de necazuri, nu spun destul?

Îmi aduc aminte că, cu ani în urmă am văzut un tablou ce înfățișa un țăran român de prin anul 1907 acea perioadă grea de luptă și sărăcie din România, descrisă într-un mod magistral de Panait Istrati în cartea sa ,,Ciulinii Bărăganului.” Acel țăran era înfățișat în tablou cu mâinile și privirea ridicate spre cer, din fizonomia lui și gesturi reieșea că el scosese același strigăt ca și Ilie spunând destul, e prea greu nu mai pot înainta mai departe pe drumul vieții. Cine poate cântări durerile tainice, ascunse, din străfundurile ființelor ce trec prin diferite crize în viață? Crize ce îmbracă diferite forme, precum violența în familie, boli, greutăți financiare. Sau poate că partenerul (partenera) de viață pe care ani de zile te-ai bazat, ai trăit și bune și rele împreună, deodată te abandonează, îți întoarce pur și simplu spatele, nu mai dorește să știe nimic de tine, și atunci viața devine amară, grea, și acel destul rostit de Ilie devine nota predominantă a vieții.

Dar există speranță pentru toți cei apăsați și împovărați de necazuri, și despre această speranță vreau să scriu în cadrul acestui articol. Vestea bună a acestui pasaj biblic din 1Împărați 19, este că Ilie a coborât alt om de pe munte după întâlnirea de acolo cu Dumnezeu, plin de pace și speranță, după ce a ascultat vocea Lui Dumnezeu vorbindu-i. Aici este marea diferență în mijlocul crizei prin care trecea, Ilie s-a apropiat de Dumnezeu și ia ascultat vocea, sau mai bine zis Dumnezeu ia ieșit în întâmpinare, iar iubirea divină l-a atins transformându-l în alt om. Din acest pasaj este interesant de urmărit pașii pe care Ilie a trebuit să-i facă până a primit acea mare revelație în mijlocul crizei sale, când totul părea pierdut și el nu mai avea nici o speranță, căzuse în depresie și dorea să moară.

Sunt descriși în acest pasaj biblic câțiva pași simplii, la care Dumnezeu îl supune pe Ilie și anume, mâncare și odihnă. Apoi îngerii îl ocroteau, deși fugise departe de locul său în planul pe care Dumnezeu îl avea pentru el. O altă lecție este mișcarea în mijlocul stresului, pe lângă mîncare și odihnă avem nevoie de exercițiu fizic. Ilie animat de puterea Lui Dumnezeu, merge foarte mult pe jos până la muntele Lui Dumnezeu Horeb, și este foarte posibil să fi intrat în aceași peșteră unde altădată stătuse Moise, pentru a comunica cu Dumnezeu. Ilie este ca un elev în clasă așteptând să primească marea lecție de care avea nevoie, deși era încă revoltat, descurajat într-un mod impresionant, Ilie e întrebat de Dumnezeu: ,,Ce faci tu aici Ilie?”

El răspunde înșiruind toată istoria ce o avea în spate. În versetele din 1 Împărați 19:11;12 ni se redă câteva manifestări ale puterii Lui Dumnezeu, iar la urmă a venit un susur blând și subțire ce pentru Ilie era semnul inconfundabil al prezenței divine în mijlocul crizei din viața sa. De asemenea, el a înțeles mesajul ce Dumnezeu dorea să il transmită, de fapt era același ce pe vremuri fusese transmis lui Moise. ,,Și Domnul a trecut pe dinaintea lui, și a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărdelegea, răzvrătirea și păcatul…”(Exod 34:6;7)

Acel susur al iubirii ce ne descoperă cum este Dumnezeu, l-a atins pe Ilie transformându-l în alt om, iar toată descurajarea și amărăciunea lui au trecut, iar el a învățat o mare lecție, și anume, ce înseamnă ca în momentele grele ale vieții să te încrezi în Dumnezeu, și să lași ca iubirea Sa să te cucerească. Apoi Ilie primește o altă misiune de îndeplinit, și în scurt timp este luat la cer. Cât de diferite sunt lucrurile din perspectiva Lui Dumnezeu în contrast cu ceea ce noi oamenii vedem atunci când străbatem crizele vieții, și nu vedem la orizont decât dezastrul?

Pe paginile Noului Testament, descoperim într-un mod și mai clar acel minunat susur blând și subțire. În Evanghelii prin persoana și lucrarea Lui Mesia, ce a propovăduit și trăit, mesajul imensei iubiri divine pentru noi. Iisus i-a căutat și a mers în întâmpinarea oamenilor păcătoși și suferinzi, iar toți cei ce au răspuns în mod pozitiv acelui susur blând și subțire ce îL însoțea, și care nu era altceva decât influența iubirii divine ce a transformat mari păcătoși, a vindecat oameni suferinzi ce nu mai aveau nici o perspectivă de viitor în viață, iar prin Hristos li sau deschis orizonturi noi, au văzut soluții la problemele lor.

Iar astăzi acest susur al iubirii ne poate atinge și nouă inimile vindecându-ne spiritual și fizic, aceasta este marea veste bună a Evangheliei. Răscumpărătorul nostru are putere să ne scoată din cele mai grele crize ce le parcurgem, iar inimile ce au fost atinse de acest minunat susur al iubirii, vor dori tot mai mult să primească iubirea agape. Iisus Hristos este dispus să se întâlnească și astăzi cu orice om apăsat de păcate, sau împovărat de suferință, bineînțeles folosind alte metode de a se apropia de om. Rezultatele vor fi mereu aceleași când ne abandonăm în mâinile Sale, vom experimenta atingerea iubirii ce ne va transforma în oameni noi. Iar în fața noastră se vor deschide orizonturi frumoase, ale cunoașterii în fața cărora vom simți plăcerea de a le explora, dorind tot mai mult să parcurgem aceste timpuri grele pe care le trăim animați de tainicul și minunatul susur al iubirii divine.
,,Domnul mi se arată de departe: ,,Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea iți păstrez bunătatea Mea.” (Ieremia 31-3)