Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Dacina DAN: Poeme

Dacina DAN: Poeme

VERDE

(Mihaelei)

 

cine-mbracă versul cu floare de castan

cine-aşteaptă să cutreiere

ploile şi crengile

sau

umbra copilăriei

care s-a ascuns

undeva

sub cuvinte

din regăsire

se naşte un înger

speranţa se-ntoarce

cu ultimul dar

mă oprisem

lângă iubirea mea verde

şi

te visam

 

 

CUVÂNT

 

indicibilă e sămânţa

cuvântul

un copac

în care-atârnă strâmb

două inimi albastre

în timp ce una bate

cealaltă-nmugureşte

sărbătorind tăcerea dintre noi

cu frunze

 

 

AŞ VREA

 

aş vrea

să nu ne fi-ntâlnit niciodată

să nu ne fi iubit niciodată

să nu ne fi despărţit niciodată

mă nasc din nou

printre sofismele tale

iar silogismele altor iubiri

îmi cântă poveşti

despre un lanţ

care-ar fi fost al lui prometeu nesupusul

de ce

mie

nu mi se regenerează versul

ciugulit de vultur

 

 

LANȚURILE

 

nu-mi pot sfărâma lanţurile

mi-am pierdut cheia

încerc să mişc frunzele

mă desparte de ceilalţi

un peisaj

arunc cu verde

în privirile toamnei

întorc ziua noaptea cu silabe

şi-mi curge sânge din cuvânt

luaţi şi citiţi

acesta-i zborul meu

răstignit – când e grâu –

ploaie – când e tânăr –

anamorfoză – când albul se topeşte –

————————————

Dacina DAN

Timişoara

21 iulie 2017