Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Ana Anton: Cu gândul cel bun prin scrinul vieţii

Ana Anton: Cu gândul cel bun prin scrinul vieţii

Am în faţă câteva dintre ultimele publicaţii ale scriitoarei Vasilica Grigoraş dintre care aş aminti: „Izvoare nesecate: însemnări despre oameni şi cărţi”, editura PIM, Iaşi 2016, „Doar cu pana inimii: tanka”, ediţie bilingvă, editura PIM, Iaşi 2016, „Ninge pe-oglinda lunii: haiku”, editura PIM, Iaşi 2017. Fiecare carte poartă amprenta personalităţii distincte  a scriitoarei. Ultima viitoare apariţie este volumul „Ochi în ochi cu luna: tanka şi pentastihuri”, 2017.

Citind şi recitind poemele, cu bucurie am realizat că Vasilica Grigoraş închină imnuri tuturor lucrurilor fireşti ale vieţii cărora le dă sensuri  nebănuite şi crează o arhitectură clară a ideilor. Vasilica  pictează, prin cuvinte, universuri. Ea observă totul, de la lumea lăuntrică, nespusă, tainică a eului interior la tot ce e în jur. Abordează teme serioase, grave, dramatice cum ar fi credinţa, emigrarea, iubirea. Face incursiuni în propria fiinţă şi ne sugerează curgerea vieţii în existenţe paralele unde miracolul se petrece la cote maxime dar steaua călăuzitoare e speranţa: dansez la braţ cu speranţa”, ne spune autoarea.

În secvenţa „Neastâmpărul iubirii”  transpare o lungă peregrinare prin labirinturile vieţii, prin frunzele amintirilor: „Îmi depăn paşii / prin aurul frunzelor / din scrinul vieţii – / o nouă dizertaţie-n /neastâmpărul iubirii”

Spaţiul poetic se transformă într-un  arc voltaic dintre gândire şi simţire  şi care ni se dezvăluie astfel în „Gândul cel bun”: „Petale de crin / strivite sub tălpile / paşilor pierduţi – / răsărind gândul cel bun / mătură gunoaiele”

Sensibilitatea, delicateţea, spiritul de observaţie  se împletesc în cel mai fericit mod şi eu, cititorul devin părtaş la spectacolul vieţii care se derulează de la prima până la ultima pagină a cărţii.

„Ochi în ochi cu luna” este  cartea care ne invită la meditaţie şi introspecţie. Am sentimentul de iluminare şi  simt că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Poezia de sorginte niponă a Vasilicăi  Grigoraş emană dorul de libertate, de zbor, descătuşare, speranţă, dragoste şi căutări.

Iată cât de sugestivă e secvenţa intitulată „Căutări”: „Aleg un drum şi / abandonez o mie / de căutări – / desculţ pe pietrele reci / mă-mprietenesc cu vântul” ori „Tremurând uşor / pe marea narativă /

îmi caut  rostul – / geografia  tăcerii / dorinţă de libertate”.

Cred că Vasilica Grigoraş şi-a găsit şi Drumul şi Rostul, materializate în aceste frumoase poeme japoneze!

O cititoare fidelă a cărţilor autoarei,

Ana Anton, 12 martie 2017

 

 

With the best thought

through the chest of life

I have in front of me some of the latest works by writer Vasilica Grigoraș: „Drainless springs: notes about people and books”, PIM Publishing House, Iasi 2016, „Only with the pen of the heart: tanka”, PIM Publishing House, Iasi 2016, „It is snowing on the moon’s mirror-haiku”, PIM, Iasi 2017. Every book bears the hall-mark of the writer’s distinct personality. The last to be issue is the volume „Looking the moon in the eye: tanka and penthastiches”, 2017.

Reading the poems all over again, I realized with joy that Vasilica Grigoraş dedicates psalms to all the natural things of life, by giving them unsuspected senses and creating a clear architecture of ideas. Vasilca is painting universes, through words. She notices everything, starting from the inner, mysterious, unspoken world of the inner ego to all that is around. She approaches serious, dramatic topics such as faith, emigration, love. She forays in her own being and suggests us the flow of life in parallel existences where the miracle is occurring at maximum at high water marks, but where hope is the guiding star: „dancing arm in arm with hope,” the author tells us.

In the „Love restlessness” sequence, a long wander through the labirynths of life is peeping up, amid the memories’ leaves: „I reel of my footsteps / through the leaf gold / from the live’s chest – / a new dissertation in / the love restlessness”.

The poetic space turns into an electric arc between thinking and soul and it is revealed to us this way in the „Good thought”: „Lily petals / crushed under the thenars / of the lost footsteps – / the good thought rising / sweeping out rinsings.”

The sensibility, the delicacy and the eyesight are blending in the most fortunate way and I, the reader, become witness of the show of life, which unreels from the first to the last page of the book.

„Looking the moon in the eye” is the book that invites us to meditation and introspection. I have a feeling of enlightment and I feel we are both in tune. Vasilica  Grigoraş’ Nipon-originated poetry releases the longing for freedom, for flight, for emancipation, hope, love and searches. Here’s a suggestive sequence of „Searches”: „I choose a path and / I abandon a thousand / of pursuits – / barefoot on cold rocks / I pal up with the wind” or „Lightly trembling / On the narrative sea / I search for my meaning – / the geography of silence”.

I think that Vasilica Grigoraş has found out both her Path and Meaning, materialized in these beautiful Japanese poems.

A faithful reader of the author’s books.

Ana Anton, March 12, 2017