Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Constanța-Doina Spilca: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

Constanța-Doina Spilca: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

Dincolo de lumea înghețată în amăgire, de suficiența sinelui gâfâind în diez sau crispat în bemol, clepsidra cerne lumina tremurândă de dincolo de real irizând muzicalitatea cuvintelor în vibrația versului.

Versu-i alb, e vers de viață care nu-i rimă – armonie.

Poezia-i caleidoscopul zborului lin, îngeresc, e emoția purificării!

 

***

„Deși noi mai avem zile,

Nu mai avem parte

S-o (să-l) admirăm

pe doamna (domnul)…

Studiind o carte!”

 

(Dimitrie Spilca, 16 decembrie 2009, ora 8:08)

„Robul anonim”

 

„Am colapsat precum un rob

Citind la calități infinite

Referitoare la al meu job

Și la traseele-mi finite.

 

Am fost și rămân un Anonim

Pe care viața asta capitalistă

L-a exploatat cu mult senin

În zona pașnică și tristă.

 

Morala:

Niciun om nu e divin

Atât timp cât mai există

În lumea prădalnică capitalistă.

 

(Cacofonia e intenționată)”

(Dimitrie Spilca)

 

***

 

Gânduri pentru Trie

(Dimitrie Spilca)

 

Doina de dor de dragul ce-i stea

 

Sunt lacrimă de stea,

sunt lacrimă de vise triste și clinchete de dor de bucurii,

sunt lacrimă de soare și negură ghiulea,

sunt lacrimă de viață și adio-mbrățișare,

sunt lacrimă de-apus și dragă înviere,

sunt lacrimă ce picură în metronom de veșnică iubire!

Nostalgie de 13, de răsărit pământean

 

Surâs de amintire

de omul ca macul roșu,

de la o extremă la alta,

de la fragilitate la rezistență,

de la sălbăticie la tihna unduirii,

de la roșul dragostei pătimașe

la roșul războinic,

de la solitudine

la cromatica armonie

a lumii pieritoare.

 

13, fir de nisip

lăcrimând din clepsidră,

 

… uneori numărătoarea-i junețe,

alteori,

senectute,

uneori,

jale de bucium,

alteori,

„Capriciile” lui Paganini,

uneori,

floare roșie de câmp,

alteori,

pin de piatră,

 

… iar mărgelele abacului

înșiră anotimpuri sufletești

repetitiv armonice

ori dizarmonice,

în zbatere efemeridă,

primăvară de mugur verde,

arșiță de galben strălucitor,

lacrimă ruginie de frunză tristă

și pustiu de alb înghețat.

 

Cuvintele-s dor,

cuvintele dor lăcrimând

într-un vârtej haotic

și nu știu a se orândui

în înțelesuri pentru alții.

 

Viața se citește într-o altă cheie,

mult mai rafinat,

fără dantelării inutile,

cu multă putere de a iubi

cât pentru doi.

 

Duioșie de repetabilă finită!

Speranță de infinită luminoasă stea!

 

… iar verdele-n patru foi

ursește pe-o ramură de măslin!

 

Îmi apăr visul – speranță

 

Binețe arămie

de toamnă văratică

în nuanțe de inimi ruginii

cu lacrimi de puf de păpădie!

 

Mă-nfioară

picurii de frunze căzătoare

în nostalgia petrecerii spre amurguri

de adio.

 

Nu tulbur taina,

las misterul atârnat în ramuri

ce vor prinde flori și foșnet

de frunze-n primăvară…

 

… timid,

îmi apăr visul – speranță

ce va să-nmugurească!

 

Cine sunt?

 

Sunt un pământean efemer

în echilibru

între adolescență și matusalemic,

între fata verde cu părul pădure

și muma pădurii,

între Bach și Rammstein,

între senin și negură.

 

De regulă,

sunt un echilibru de antonime.

 

Urăsc doar Patul lui Procust.

 

Macule!!!

 

Macule,

Cum e la tine?

Te ninge raza de soare?

Te plouă albastrul senin?

Te luminează negura nopții?

Macule,

Știi ce e anul?

Cronos ticăie

în zgomot asurzitor

de praf de stele?

 

… ori …

doar palpită

în lacrimi de abac…

ce fost-au?

Macule,

însinguratule,

ascultă-mi tânguirea de spice de gheață!

 

… aici

amintirile-s semne de carte

pentru fiecare filă de suflet.

 

E iarnă-n april

 

Se-nfrigurează nădejdea

primăvăratic tremurândă

în cocon mașter

de alb glacial.

 

 

Mă tem să nu uit

 

Lacrima timpului

se petrece-n apus.

Lasă-mi amintirile vii

nu le încețoșa în toamnă!

 

Mi-e teamă

să nu se risipească

în plumburiu

la cea mai mică adiere

de suflet.

 

Măicuță!

 

Țară Măicuță,

Râurează fierea pe prund,

Plouă neghină pe miriști,

Pârjolu-nfioară pădurea,

Pustiul seacă suflarea!

 

Țară Măicuță,

Nu risipi Unirea,

Nu învrăjbi Omenia,

Nu adăsta depravarea,

Nu hingheri Iubirea

pe-arginți

de la lotru!

 

***

 

„Foaie verde măr rotat

Ce e furat de la stat

Rămâne în veci furat

Domnul fie lăudat!”

(Dimitrie Spilca)

 

Colaj frânt

 

„Din esență-n suprafață

Ea-i tovarășă de viață

Și are supremul gaj

Să mai facă un colaj!”

(Dimitrie Spilca)

 

***

 

Macul,

toiag printre amintiri

în zi de „da” al veșniciei.

 

…dar…

eternitatea are și ea

… piatră de hotar!

 

Macule,

Păcălește-mă că ești,

Păcălește-mă că-mi zâmbești

… din ROGVAIV!

 

————————

Constanța-Doina SPILCA

(Din Antologia ”Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”,  Târgovişte, Editura Singur, 2017, coordonator: Mioara Hususan)