Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Scrisoarea apocrifă a lui Păstorel către conul Valeriu Mihai,  la inaugurarea statuii sale de la “Bolta Rece”.

Scrisoarea apocrifă a lui Păstorel către conul Valeriu Mihai,  la inaugurarea statuii sale de la “Bolta Rece”.

           Din drumul meu către albastre stele,

          De dragul Iaşi  fiind-acum departe

          Şi dor de el fiindu-mi încă foarte

          Trimit spre voi doar gândurile mele.

 

                   Coane Valeriu, la mata acasă,

                   Adică-acolo-n crama Bolta Rece,

                   Unde mai toţi rămân, doar timpul trece,

                   Ai pus de-o sindrofie mai aleasă.

 

          Şi cum spre cer toate veştile suie,

          Unele bune, alte “deocheate”,

Vorbind  de cele multe întâmplate:

          Am auzit că-mi ridicaţi…statuie!

 

Vestea aceasta chiar mă onorează,

                   Constat că alta chiar n-o poate-ntrece,

                   Fiindcă, vezi Doamne, eu la Bolta Rece

                   Voi deveni, astfel…, “străjer de vază” !

 

Şi permanent fiind “la datorie”

În prea vestita şi-ndrăgita cramă,

          Voi scrie iarăşi câte-o epigramă

          Având Cotnarul inspiraţie vie.

 

                   Şi chiar de azi par toate topite-n scrum

                   Mi-e dor, prieteni, de-un chef, să mă distrez,

                   Că sunt în stare iar să mă… “duelez”

                   Cu amicul sonetist de peste drum.

 

          Ne-o prinde “lupta” pân`-spre dimineaţă,

          Muncind din greu cu rime şi …pocale

          Şi, de ne-om îmbăta, cuprinşi de jale,

          Ne-om scoate chiar… “şi-arama…de pe faţă”

 

Şi atunci să vezi minune-adevărată,

                   Că-n Boltă fi-va iar înghesuială

                   Când toţi epigramiştii-or da năvală

                   Dorind ca el cu alţii să se… bată!

 

          Dar, bată-i vina, iată, calea-i lungă

          Şi epigrama-i pune la- ncercare

          La lupta-aceasta, “care contra care”,

          Mulţi sunt chemaţi, puţini or să ajungă.

 

                   Şi uite-aşa în Boltă, la tot pasul,

                    Unii se luptă şi-şi ascut condeiul,

                   Iar alţii, după cum li-i obiceiul,

                   Încearcă mai întâi să-şi…dreagă glasul.

 

Hai să vă torn, deci, vinul în bărdace,

          Bun apetit spre-această… “tevatură”;

          De nu-i pe plac aleasa  udătură,

          Vă rog s-o returnaţi toată încoace!

 

                   De s-o încinge atmosfera tare

                   Şi replicile-s cam dure în taifas,

                   Ca cele dintre Larco şi Haivas,

                   Să-i bagi, cucoane-n hrube, la răcoare!

 

          Şi tot aşa, ca bună cuviinţă,

          La cei care devin slobozi la gură,

          Mai dă-le, coane, câte-o tochitură,

          Cu mult…Batog şi multă …Bujeniţă!

 

Lui  Eugen, cu rime elevate,

                   Merită să-i dai atenţie niţel,

                   Că altfel, vai!, te prinde-ntr-un… rondel,

                   De-ţi merge, coane, “buhul” prin Cetate!

 

          Unii se “bălăcesc”, umblând…la scheme,

          Cătând mereu o poantă adecvată,

          Aşa cum n-a mai fost scrisă vreodată

          Nici chiar de mine, de mai multă vreme.

 

                   Lor le doresc, deci, să persevereze

                   În rime noi, tot ridicând paharul,

                   Iar de-o fi greu, să-mi spună tot amarul

                   Când vin la Boltă să mă viziteze…

 

          Şi, totuşi, c-aşa cere rânduiala,

          La Cotlarciuc  am mare rugăminte

          C-am auzit că-i  bun stomatolog, 

          Dar, spre- a fi şi-un bun epigramist,

          Asupra acestui fapt eu chiar insist,

          Ca dar de suflet vreau să-i las zălog

          Măseaua mea. Desigur, cea de…minte,

          Că el a fost cu toată…cheltuiala!

 

                   Cu bârfa, nu mă daţi de-a berbeleacul

                   Şi nu-mi împlântaţi cuţitul pân´la os,

                   C-am fost, se ştie, ca om şi…păcătos

Şi-am scris şi eu precum mă duse…capul!

 

          Chiar dacă-mi merge faima c-aş fi…fante

Şi mi-a plăcut des să ciocnesc paharul,

          Scriind şi epigrame cu…hectarul,

Daţi-mi, deci,…circumstanţe atenuante!

 

                   Închei, cucoane, umilu-mi răvăşel,

                   Că, iată-n Boltă de-acum sunt …statuar

                   Şi de Cotnarul se toarnă în pahar,

                   Să-l ciocniţi  de-a mea statuie…,

                                                                         Păstorel !

 

 

                                               pentru conformitate, Mihai Caba

 

Iaşi, 21 iunie 2017