Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Dacina Dan: Poeme

Dacina Dan: Poeme

Tată

 

nu ţi-am spus niciodată

cât de mult te iubesc

cercuri concentrice

mă rănesc cu regrete

nu ţi-am văzut

surâsul morţii în ochi

tată

ai plecat subit în lacrima toamnei

între tine şi noi

fulguiesc depărtările

e vremea ploilor de frunze

ochii mei spală copacii

unde e glasul

cum doare pasul

ce se întoarce

ocolind

de unde a plecat

 

Father

 

I have never told you

how much I loved you

concentric circles

hurt me with regrets

I haven’t seen

the smile of death in your eyes

father

you left suddenly in the tear of autumn

between you and us

the distances fall as rare snowflakes

it is the time of raining with leaves

my eyes wash the trees

where the voice is

how the step hurts

when returning

meandering around

back to where it had left from

 

 

Cuvânt

 

indicibilă e sămânţa

cuvântul

un copac

în care-atârnă strâmb

două inimi albastre

în timp ce una bate

cealaltă-nmugureşte

sărbătorind tăcerea dintre noi

cu frunze

 

Word

 

unspeakable is the seed

the word

a tree

in which hang crooked

two blue hearts

while one beats the other buds

celebrating the silence between us

with leaves

 

 

Peisaj

 

 

sunt

ca o potecă

dintr-o pădure verde părăsită de căprioare

mi-am rătăcit

ecoul

printre copaci

clipa de tandreţe

a ancorat

lângă celălalt capăt

anotimpul meu

a înflorit cu umbre pe acele unui brad

 

 

Landscape

 

 

I am

like a path

in a green forest

abandoned by deers

I have lost

my echo

amid the trees

the moment of tenderness

has anchored

at the other end

my time of the year

has bloomed into shadows

on the needles of a pine

 

 

Ochii tăi

 

 

ochii tăi

mi-au arătat deşertul

nu păşi

peste cărările ironic consimţite

de auditoriu

e o pasăre falsă

undeva

se ghiceşte oaza

şi surâsul izvorului

dac-aş înfrunzi

în cadenţele sociale

mi-ai săruta cu aer albastru

fântâna privirii

 

 

Your eyes

 

your eyes

have shown me the desert

do not step

onto the paths ironically consented to

by the audience

there is a false bird

somewhere

you can catch a glimpse of the oasis

and the water spring’s smile

were I to grow leaves

following social cadences

you would kiss me with blue air

the glance’s fountain

————————-

Adriana Popa

Pseudonim literar, Dacina Dan

Timișoara

4 august 2017

Imagine similară

* Nota mea:

Din partea tuturor colaboratorilor, călduroase urări de sănătate și bucurii alături de cei dragi. Viața să-ți fie o poezie, îmbrăcând fiecare clipă cu veșmântul versului dăruit…

La Mulți și Fericiți Ani !

Mariana G.