Un Templu-i România, cu munți care-ți vorbesc,
Cu-orchestre mari de râuri ce ne doinesc întruna,
Cu țărmuri care-n mare superb se oglindesc,
Cu lacuri unde zilnic râd Soarele și Luna…
Iar Dunărea, eternă arhivă de istorii,
Ne-alintă plaiul verde al Daciei străbune
Ce-n sânul ei și-ascunde chiar inima comorii
Atât de jinduită de hoții toți din lume.
Întinse bărăgane cu holde vii de aur,
Coline-mbătătoare în struguri îmbrăcate,
Livezi, păduri și câmpuri, plus Delta, alt tezaur,
Comune-ncântătoare, orașe minunate –
Toate cu oameni harnici, trăind în libertate
După decenii negre de suferinți amare –
Români ce vor mai multă cinstire și dreptate,
Convinși că doar prin luptă izbânda va fi mare…
Ca niște lungi ecouri ce-n zare se afundă,
Se contopesc în țară ‘nnoptarea cu lumina;
Parfum, culori și tonuri prind să se-ntrepătrundă
Cu energii ciudate ce ne-nmulțesc rugina…
Trăim azi suflul nou prin care lumea trece
Cu valuri călătoare izbind și pe român,
Dar sufletul nu-i schimbă, căci el răspunde rece:
„Ce-i val ca valul trece… Iar pietrele rămân !”
17.08. 2017
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..