Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » Gheorghe A. Stroia: Ce nu poate schimba Timpul, schimbă Poetul…  sau Poezia – necesitate a autoîmplinirii (Adina Corina Panfil – Îi pasă Timpului de mine, Armonii Culturale, Adjud, august 2017)

Gheorghe A. Stroia: Ce nu poate schimba Timpul, schimbă Poetul…  sau Poezia – necesitate a autoîmplinirii (Adina Corina Panfil – Îi pasă Timpului de mine, Armonii Culturale, Adjud, august 2017)

Motto: Timpul schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri. – Nicolae Iorga

Din oricare parte a pământului ar fi sosită, din oricare depărtări de cuget ar fi izvorâtă, de ar călători pe aripi de paseri în noapte sau pe raze de lumină stropită cu rouă, poezia este întregul care umple ființa, o inundă cu putere și încredere, că viața este și trebuie să fie frumoasă. Tot ea, poezia, aruncă sufletul în dileme sau controverse inițiatice, rupe adesea legătura cu lumea fizică, pentru ca evadarea să fie mai fructuoasă, ori aleargă warpian, pentru ca visul să ajungă mai departe… tot mai departe.

Din această nevoie simplă, umană, firească, izvorăște și poezia Adinei Corina Panfil, originară de pe plaiuri trotușene, stabilită în Italia, de ceva vreme. Încuind porți și descuind uși, poezia Adinei este simplă și elegantă, în același timp, răscolind malurile de lut ale ființei, creând brazde cu fierul încins al penelului. Indiferent dacă aclamă iubirea sau recuză Timpul, șoptește divinității în clipele de rugă intensă sau unește binele și răul în lutul propriei ființe, autoarea își caută în liniște, un loc al său, pe care crede că-l merită, fără falsă modestie, cu naturalețe și condescendență. Și îl găsește. Undeva sub cornul de foc al lunii ori sub razele binecuvântate de soare, în mijlocul frumoasei familii pe care o are și care o susține în periplul său către un vis împlinit.

În toată această sinoptică facere, există o contrafacere. O metamorfoză a unui timp general într-unul particular, individual, din care Adina cheltuiește câte puțin, dar se bucură de fiecare clipă (pe)trecută alături. Nicio alunecare nu-i este străină, nicio durere nu-i rămâne indiferentă, și asta deoarece poetul toate le crede, toate le visează, toate le înfruntă, întru împlinirea viselor sale.

Acest lucru îl face și Adina, a cărei poezie reprezintă o lirică a metamorfozei, a unei ubicue căutări, a unei regăsiri și cercetări referențiale. Fără să aibă motiv să se îndoiască, găsim în versurile autoarei sclipiri blagiene ori chiar nichitiene, puterea de transcendere fiind matură și responsabilă. Cu versuri albe sau ri(t)mate, Adina cântă (Iubire) într-o limbă a sufletului ce nu poate rămâne străină nimănui. O carte cu o viziune proprie asupra debutului liric, un debut ce se poate intui a fi valoros, fără nicio umbră de îndoială.

Gheorghe A. Stroia

Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe