Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIA CĂLINESCU: Fără să-i cer

MARIA CĂLINESCU: Fără să-i cer

M-alintă sângerarea toamnei,

Ce temătoare-mi trece pragul,
Cu grație, papucul doamnei,
Mi se înclină cu tot dragul.

Și printre cioburi de rubin,
Doar ochii minții își fac loc,
Salută floarea de barbin,
Cere, să-i facă un breloc,

Să-și țină cheia-n cingătoare,
Stăpână peste tot să fie,
Pe sălcii verzi, azi curgătoare,
Pe uscături de iasomie.

Ea a furat culoarea toată,
Din fiecare… anotimp,
Pe-aripi de vânt în zboruri roată,
Iar stăpâneşte timp netimp.

S-a ‘nveșmântat în strai lumină,
Pe cap, al câmpului copt rod,
La brâu ciorchine de afină,
Și-și cerne frunzele pe brod.

Apoi, vânt rece cu-a lui zbor
Le poartă-n taina ud-a nopții,
Şoptește povestiri de-amor,
Ce-am auzit, și noi, cu toții.

Fără să-i cer, îmi dă în dar,
Din cupa-i plină cu sfințire
Sărutul vremii, și mult har,
Nimb cu stele, adăpostire.