Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Lorena Gabriela Gherghe: Dumnezeu și lucrurile Lui

Lorena Gabriela Gherghe: Dumnezeu și lucrurile Lui

MOTO:

Dumnezeu ne măsoară pe fiecare cu iubirea.

 

Doamne,

Sunt aşa de mic

De mă tem să nu mă rătăceşti

Printre atâtea lucruri.

Dar îmi revin şi zic:

„Bine că Dumnezeul meu e Dumnezeu!.

Numai El poate să ştie în orice clipă

Pe unde mai e făptura Lui mică.

Numai El poate să ştie în orice timp

Unde are orice nimic”.

 

Şi-atunci vorbesc cu lucrurile –

Ca de la frate la frate –

Cum să-mpărţim veşnicia cu dreptate.

Şi ne gospodărim cum putem,

Deşi, de regulă, eu mă tem

Să nu se enerveze pe mine,

Că sunt un obiect atât de neastâmpărat,

Cu atât de multe pretenţii

Şi mai mereu fără cap.

Sunt un obiect tolerat.

Dar vorbesc cu ele tare,

Le cer iertare,

Că mă fac aşa de mare,

Le promit c-am să mă micşorez,

Că n-am să mai visez

Cai verzi pe pereţi;

C-am să le şterg de amintirile mele

Şi-am să le scutur până-n prăsele.

Şi-am să le-aşez la locurile lor

Ca pe orice lucru  uşor.

Am să le tratez cu respect

Ca pe orice obiect.

 

Da. Sunt mic. Cel mai nimic.

Dar pentru sufletul meu rebel

Dumnezeu S-a făcut miel.

S-a mutat în efemer.

Până m-a luat la cer.

Iar când mă prinde printre lucrurile mele

Că le fac zi şi noapte temenele,

Îmi pune la veşnicie zăbrele.

Mă mută în privirea Lui adâncă

(Asta cred eu cu inima mea de stâncă.

În realitate, El mă are întotdeauna în privire.

Dar eu nu ştiu. Eu gândesc până-n fire.)

Şi mă umple de iubire.

(Domnul nu Se supără din toate alea.

Numai noi

Suntem mai  de soi:

Numărăm din trei în doi.

Domnul ne numără pe fiecare cu iubirea.

Asta-i ştirea.

Restu-i zvon

Din şotron.

Bombă cu neutron,

Ca să ne lipsim să-L mai urmăm.

Că-i prea sus cerul,

Prea greu urcuşul.

În loc de scară,

Iau lunecuşul.

Satana zice că Domnu-i rău.

Domnul nostru e Dumnezeu.

Un lucru-mi cere: să fiu al Său!)

 

Da. Sunt mic.

Ele ştiu. Altfel nu s-ar lăsa în permanenţă adulate,

Admirate,

Scuturate,

Spălate,

Ridicate printre statui.

Ele, obiectele nimănui.

Că, dacă vreau, le pun pe toate la gunoi

Şi n-o să-ntrebe de ele niciun obiect mai de soi

 

Eu sunt mic. Cel mai neimportant nimic.

Dar, dacă m-aş rătăci,

Dumnezeu S-ar nelinişti.

Dumnezeu ar striga după mine,

M-ar căuta printre rele şi bune;

Ar trimite Îngerii Lui de foc şi tărie,

Ar zgudui lumea din temelie.

 

Privirea de foc va arde totul în cale

Pân’ va afla lucrul minunilor Sale.

Mă va sorbi-n iubirea Lui profundă,

Mă va ridica-n mila Lui într-o secundă.

Cuvântul ar purcede iar din Tatăl

Şi pentru mine S-ar mai răstigni o dată.

S-ar face pentru sufletul meu iarăşi Miel

Ca pentru mulţi să fac şi eu la fel.

———————–

Lorena Gabriela Gherghe

4 septembrie, 2017