Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » LA PLECAREA BERZELOR CĂLĂTOARE…- MIOARA OPRIȘAN

LA PLECAREA BERZELOR CĂLĂTOARE…- MIOARA OPRIȘAN

Prima frunză desprinsă de vânt

A îngălbenit visătoare…

Tristețea ei urcă pulsând,

În bătaia lungă, de aripi,

A berzelor călătoare…

 

Printre nourii albi, lunecoși,

Stolul gureș valsează grăbit,

Doar plopii bătrâni și sfătoși

Poartă stingher, un greu simțământ:

Vechii  prieteni  i-au părăsit…

 

Din pragul casei, un țânc bălai

Scrutează pierdut, porți de cer…

Șiruri de păsări, vibrant alai,

Se rotesc în oceanul de-azur,

Coboară, se-nalță și pier…

 

Cireșul posac, din grădină,

Se frământă, suspină ușor,

Grațioasele berze se-nclină,

Îi trimit doar iubire senină,

Pe aripi de nor călător…

 

Vântul se umflă-a hârjoană,

De-odată, larg poarta deschide

Și intră tiptil o codană

Cu frunzele-i șoapte aripate,

Săruturi de mere coapte.

 

Privește stolul în zare,

Prin ochii de struguri, lucioși,

Se oglindește-n frunzare,

Zâmbește duios, către soare

Și parfumează perii zemoși.

 

Prima frunză desprinsă de vânt

S-a îmbujorat a mirare:

– Jucăușa codană cântând

Sprințar berzelor călătoare,

E toamna ori zână muritoare?

 

 

MIOARA  OPRIȘAN


Etichete: