Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CREDO » Recenzie – Mitropolitul Serafim, Sfinții printre noi: De la Paisie Olaru la Rafail Noica – duhovnici pe care i-am cunoscut, Editura Doxologia, Iași, 2015, 282 p.

Recenzie – Mitropolitul Serafim, Sfinții printre noi: De la Paisie Olaru la Rafail Noica – duhovnici pe care i-am cunoscut, Editura Doxologia, Iași, 2015, 282 p.

IPS Părinte Dr. Serafim Joantă este Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord. S-a născut la data de 4 septembrie 1948, în localitatea Boholţ – Făgăraș, judeţul Braşov.

Studii la Liceul din municipiul Făgăraș, judeţul Braşov, la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), apoi la Institutul St. Serge din Paris (1982-1985), unde obține doctoratul.
Preot necăsătorit (celib) în localitatea Pojorta – Făgăraș, judeţul Braşov (între anii 1974-1975), apoi muzeograf și preot slujitor la Catedrala Episcopală din Alba Iulia (1975-1982), lector la Institutul Teologic St. Serge (1985-1989), duhovnic la Institutul Teologic din Sibiu (1989-1990).
Episcop – Vicar la Arhiepiscopia Sibiului, cu titlul Făgărășanul, ales la data de 12 februarie 1990, tuns în monahism la 17 februarie și hirotesit Arhimandrit, hirotonit Arhiereu și instalat la data de 11 martie 1990.
La 16 octombrie 1993 este ales Arhiepiscop al Berlinului și Mitropolit pentru românii din Europa Centrală, de către o Adunare Eparhială întrunită la Aachen – Germania.
Este confirmat de Sfântul Sinod la 12 ianuarie 1994, instalat la Munchen la 5 iunie 1994.
(Cf. http://www.mitropolia-ro.de/index.php/8-mitropolia/33-mitropolitul-serafim-joanta – 11.09.2017).
În altă ordine de idei, cartea de faţă este structurată în două părţi: I. studii referitoare la monahismul românesc; II. chipuri ale duhovnicilor de referinţă din Biserica Ortodoxă Română.
„Mulțumesc ostenitorilor Editurii Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru inițiativa de a aduna într-un volum câteva texte de spiritualitate ortodoxă și mărturii despre duhovnici pe care i-am cunoscut, apărute în diferite publicații în limba română sau în limba germană.
Dumnezeu m-a chemat să slujesc Biserica în Occident, unde Ortodoxia este minoritară și puțin cunoscută.
Totuși ea fascinează pe mulți occidentali, mai cu seamă prin spiritualitatea ei exprimată în Sfânta Liturghie și în icoană.
Așa se face că, în cei aproape 30 de ani de slujire în context occidental, ca preot și apoi ca Episcop, am fost invitat adeseori să prezint spiritualitatea ortodoxă în medii eterodoxe.
De fiecare dată a trebuit să țin seamă de auditoriul, puțin sau deloc cunoscător al Bisericii Ortodoxe, și să prezint subiectul cerut într-o formă simplă și didactică, mai puțin obișnuită pentru cititorul ortodox.
Discuțiile însă pe marginea textului au avut întotdeauna un caracter familial și pragmatic, cu exemple concrete din viața unor mari Părinți duhovnicești sau chiar a unor credincioși de rând. Exemplele edifică mai mult decât învățătura abstractă!…
Totuși este nevoie și de cunoașterea teoretică a credinței pentru a nu cădea în erezie sau în superstiție.”
(IPS Serafim, fragment din Cuvântul introductiv – https://edituradoxologia.ro/sfintii-printre-noi-de-la-paisie-olaru-la-rafail-noica-duhovnici-pe-care-i-am-cunoscut – 11.09.2017).
Altfel spus, volumul de faţă a apărut la Editura Doxologia din Iași cartea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Serafim Joantă, intitulată Sfinții Printre noi: De la Paisie Olaru la Rafail Noica – duhovnici pe care i-am cunoscut.
Lucrarea de faţă, ce conţine 282 de pagini, cuprinde studii de ascetică și mistică ortodoxă, cu referiri la istoria monahismului românesc, precum și articole referitoare la marii părinți duhovnicești ai României secolului al XX-lea, pe care Înaltpreasfinția Sa i-a cunoscut de-a lungul formării sale duhovnicești și al slujirii ca ierarh al Bisericii.
Sfinții printre noi este o carte cu multă sevă duhovnicească, în care sunt aduse împreună atât taina rugăciunii celei mai adânci, care coboară din minte în inimă, cât și trăirea alături de părinții care au purtat pe umerii lor bucuriile, durerile, neputințele și dragostea unui popor de-a lungul unui secol zbuciumat.
Publicarea ei se înscrie în activitățile cărturărești întreprinse în Patriarhia Română în anul 2015, An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii.
Toate studiile și articolele cuprinse în cartea Părintelui Arhiepiscop şi Mitropolit Serafim Joantă sunt scrieri ocazionale, care au fost publicate de ierarh în ultimii 20 de ani în diferite volume sau reviste și care, în urma unei revizuiri, au fost adunate în acest volum și aranjate tematic.
Prima parte a volumului, intitulată: „Despre spiritualitatea ortodoxă”, este dedicată creștinismului românesc și definirii sale, în contextul general al Ortodoxiei.
Aici sunt incluse patru studii, dintre care primul se adresează publicului românesc, la prima publicare integrat într-o antologie dedicată monahismului de la noi din țară și publicată de Patriarhia Română și Academia Română din București, iar celelalte trei se adresează publicului occidental, în mare parte necunoscător sau puțin cunoscător al valorilor creștinătății răsăritene.
Așa cum remarcă autorul în cuvântul înainte, discuțiile începute pe marginea acestor studii, prezentate în cadrul unor conferințe, au arătat o mare deschidere și un interes special pentru credința noastră, care „fascinează pe mulți occidentali, mai cu seamă prin spiritualitatea ei exprimată în Liturghie și în icoană” (p. 9).
Cititorul va fi repede absorbit de incursiunea în teologia ortodoxă, care deseori lărgește nebănuit de mult orizontul spiritual prin nuanțare. Finele diferențe/deosebiri dintre spiritualitate și duhovnicie (p. 15-16), între cunoașterea pe care o dă erudiția și cea a inimii (p. 17-20) au menirea de a-l introduce pe creștin către taine mai adânci.
Aflăm atât despre tehnicile asociate rugăciunii lui Iisus, cât și despre trecerea treptată de la rugăciunea minții către cea a inimii.
Însă această adâncire în unirea mistică cu Dumnezeu nu înseamnă ruperea de viața liturgică a comunității, care are un rol foarte important, dând consistența dragostei frățești și a tradiției seculare a marilor părinți și duhovnici.
Astfel suntem purtați din spiritualitatea filocalică, prin gândirea pustnicilor Evului Mediu și prin toată istoria bisericească și a monahilor care au trăit și slujit pe pământul românesc.
Cel de-al doilea studiu, intitulat „Ortodoxia între Tradiție și modernitate” (pp. 79-102) este o expunere în stil occidental a tot ceea ce înseamnă valori de căpătâi pentru creștinul ortodox: apropierea de Dumnezeu, Liturghia, rugăciunea, postul, citirea Sfintei Scripturi, tradiția Bisericii, ca apoi să fie expuse clar și fără ocolișuri provocările modernității și secularismului, care se resimt mai ales în rândurile tinerei generații.
Celelalte două studii sunt dedicate paternității duhovnicești (pp. 103-115) și spiritualității răsăritene (pp. 116-126), fiind susținute la două congrese internaționale de teologie, în Italia și Germania. Ambele tratează subiectele mai sus enunțate, făcându-le pe înțelesul teologilor și creștinilor occidentali.
Însă exemplele concrete din viața părinților și chiar a credincioșilor „edifică mai mult decât învățătura abstractă”, observă autorul. Tocmai de aceea, în partea a doua, intitulată „Părinți duhovnicești ai secolului XX”, au fost adunate mai multe mărturii ale ierarhului despre părinți pe care i-a cunoscut, vizitându-i, cerându-le sfaturile și spovedindu-se lor și despre care scrie cu dor, că „abia după trecerea lor la Domnul, chipul și învățătura lor s-au fixat în inima mea”, astfel că se simte legat de ei în trăirea duhovnicească de fiecare zi: în răbdare, suportarea necazurilor, trăirea în dragoste cu aproapele.
În această parte, pe care o putem numi „practică”, este accentuată viziunea personală, de o subiectivitate bună, la care suntem chemați să ajungem cu toții.
Fiecare referință este la origine prefața unei cărți scrisă de sau dedicată unui părinte, ori un interviu având ca subiect descoperirea portretului duhovnicesc al unui părinte iubit de românii ortodocși.
Astfel, pornind de la blajinul Părinte Paisie Olaru de la Schitul Sihla, cel care rostea la spovedanie cuvintele ”Domnul Dumnezeu Iisus Hristos să-ți rânduiască un colțișor de rai în Împărăția Sa” (p. 136), vlădica ne poartă în cerdacul chiliei Părintelui Cleopa Ilie la Mănăstirea Sihăstria, din jedţul Neamţ, ne dezvăluie un fragment autobiografic alături de Starețul Dometie Manolache de la Mănăstirea Râmeți, din judeţul Alba, și ne adâncește în învățăturile vii și ziditoare ale marelui Părinte Arsenie Boca – Sfântul Ardealului, nădăjduind în apropiata lui canonizare.
Suntem ținuți aproape de alți părinți dragi ai Transilvaniei, iar apoi ne apropiem de părinți din Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Sfântul Munte Athos.
În tot cuprinsul celei de-a doua părți, invariabil Înaltpreasfinția Sa ne invită să ne adresăm în rugăciuni acestor părinți, care sunt vii și se roagă pentru noi.
Adormind întru Domnul, ei nu ne-au părăsit, ci mijlocesc pentru iubiții lor fii duhovnicești așa cum au făcut-o odinioară dând sfaturi și dezlegări de păcate, din scaunul de spovedanie.
Sfinții sunt realmente printre noi, iar duhul sfințeniei se perpetuează, așa cum s-a întâmplat de-a lungul generațiilor, până azi și mai departe.
Tocmai de aceea volumul se încheie cu un omagiu adus marelui Profesor de Teologie sibian – Acad. Mircea Păcurariu și cu un dialog foarte viu, direct și am spune, profetic, cu Părintele Rafail Noica, rugător pentru noi toți din schimnicia sa ascunsă în codrii Apusenilor.
Ilustrațiile înfățișând pe Mitropolitul Serafim alături de unii dintre părinții sus-menționați ne fac și mai prezentă imaginea lor, început de icoană.
(Cf. Ierod. Ioan Popoiu – http://www.mitropolia-ro.de/index.php/stiri-din-2015/665-sfintii-printre-noi-o-noua-aparitie-editoriala – 11.09.2017).
Aşadar, se cuvine să-i mulţumim, aici şi acum, în mod deosebit Părintelui nostru Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Serafim Joantă, pentru îndelungatul şi meticulosul travaliu de cercetător, pentru reconstituirea bazată şi întemeiată pe ştiinţa adunării şi interogării izvoarelor.
Descriind un trecut memorabil, din punct de vedere duhovnicesc, întors de autor cu faţa către viitor, cartea de faţă este o mărturie inconfundabilă a meritelor unui colectiv spiritual şi sacerdotal, înzestrat cu mult talent şi înţelepciune, închinat şi dedicat valorificării plenare a creaţiei predecesorilor.
În ultima vreme am vorbit de toţi aceşti mari Părinţi ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfinţi, căci ne temem de asta. Dar pentru noi au fost ca nişte sfinţi. Aşa i-am simţit, aşa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noştri Evanghelia, pentru că ne-au învăţat creştinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniţi, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristaţi, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalţi!…
Prin urmare, în acest fel stând lucrurile, acum, în încheierea acestui material, vom susţine că demersul misionar al Bisericii noastre şi al slujitorilor Ei, în frunte cu Ierarhii – Membri ai Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu Părintele nostru Patriarh, trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăsluieşte mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viaţa noastră a vieţii lui Iisus Hristos, cea autentică.
„Astfel înţeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatiţe care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan şi acţiune sistemului – ci de intervenţia în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete şi a aceleia de următor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice creştin botezat, nu numai clericul consacrat şi nu doar cei cu anumite răspunderi în Biserică.”
Drept urmare, iată şi de aici constatăm faptul că Biserica şi, mai bine zis, Ortodoxia este o formă de creştinism (nesecularizată în conţinutul şi fondul ei intrisec) extrem de rafinată, de nobilă, de fină, pe care puţini o ştiu astăzi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu – Cel în Sfânta Treime preamărit, să ne ajute şi să ne lumineze minţile noastre, cele acoperite de umbra păcatului şi a morţii!…
Totodată autorului, în persoana vrednicului şi neobositului cu vocaţie slujitoare – IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Serafim Joantă, pe care ţinem să-l felicităm (şi) pentru această lucrare, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – slujitor, şi, totodată, îi dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!…

Dr. Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.