”Amurg Sentimental” este o ”revistă de literatură și divertisment” care a ajuns în al XXIII-lea an de la prima apariție, fiind fondată de cunoscutul scriitor Ion Machidon, cel care a fondat și cenaclul omonim ”Amurg Sentimental”, dar și Editura cu același nume! Din nr. 10/2017, primit prin bunăvoința lui Dumitru K. Negoiță, e greu să te oprești asupra unui text anume, calitatea întregului răsfirându-se și asupra fiecăruia în parte. Aș începe cu foarte incisivul editorial, pamflet sadea ”Strigoi în călduri alergând după babe cu ifose de fete mari”. Un articol în care autorul – poet, prozator și critic literar în egală măsură – dă măsura limpede și profundă a unor deziluzii personale vizavi de viața reală, de oameni, de societate în general. Versuri atractive semnează: Mariana David, Relu Mircea, Vlad Teodor Petcu, Mihai Valentin Gheorghiu, Ioan Ioan Căprăroiu, Denise Arsene, Radu F. Gurău, Octavian Codan. Pe merit, lui Evelyne Maria Croitoru îi este rezervată o pagină întreagă de versuri. Tot Ion Machidon oferă cititorilor un poem în prozodie clasică și o amplă cronică literară, întinsă pe două pagini, o analiză pedantă a volumului ”Din/spre Teatrul George Ciprian”, publicat de subsemnatul în primăvara acestui an. E vorba despre o cronică făcută din conștiință și cu mult respect pentru arta teatrală, venit din partea unui autor cu o experiență culturală dovedită în timp. Lenuța Vasiliu ne-a reținut atenția cu povestirea ”Vorbitori de limba română”, iar Lucia Cicoară Drăgan cu două tablete în care evocă falii de timp din propria existență. Despre ședința nr. 601 a Cenaclului literar ”Amurg Sentimental”, desfășurată pe 29.07.2017, și despre cea cu nr. 602/12.08.2017, relatează, cu lux de amănunte, prof. Octavia Crăciun. Despre atmosfera din ședințele cenaclului mi-a vorbit deseori, cu patimă și respect, publicistul buzoian Dumitru K. Negoiță. Nu-l cunosc personal pe scriitorul Ion Machidon, însă îi citesc poezia de peste 4 decenii. Numele său este înconjurat de prețuire și respect, chiar dacă, uneori, cum se întâmplă și altora, are motive de mâhnire din cauză că unii dintre cei cărora le-a făcut pârtie în literatură, l-au dezamăgit iremediabil. Toți am trecut prin astfel de experiențe.
Ion Machidon este un scriitor echilibrat, conștiincios, onest și motivat literar. Aș îndrăzni să afirm, dovezi sunt destule, că acesta a reușit să dea viață unuia dintre cele mai vii și mai animate cenacluri literare din România ultimelor 5-6 decenii, incluzând aici, referențial, și fostul ”Cenaclu de luni” și ”Junimea” lui Ovidiu S. Crohmălniceanu. Performanța e cu atât mai notabilă, cu cât poetul nostru nu a avut ”logistica” și ”ideologia literară” a conducătorilor grupărilor mai sus menționate. Iată ce scrie pe frontispiciul revistei sale ”Amurg Sentimental”: ”Fondată în 1995 de poetul Ion Machidon și nu aparține vreunui partid politic sau vreunei instituții, indiferent de forma de proprietate, de stat sau privată”. Scurt și concis. În continuare, prezentăm și alte puncte forte din nr.10/2017 al revistei. Paula Isac realizează o mică și pilduitoare tabletă cu trimiteri la religie, ”Vorbe de duh”, iar doctorul George Vaidean publică un eseu de specialiatate, partea a doua a unei posibile viitoare cărți: ”Câinele, dintre animale, cel mai vechi prieten al omului”. Aceeași Octavia Crăciun, profesor la Școala de muzică ”Cristea Zalu” din cadrul Asociației Culturale ”Bucuriile muzicii„ – București, elogiază, cu argumente, activitatea profesorilor care au pregătit Tabăra de creație ”Steluțele prieteniei”. Foarte bună credem că e și proza ”A înflorit magnolia” a lui Ion Untaru, ca și ”Amintiri retrăite în Elveția”, a Marianei Popa. Tot o tabletă, una plină de umor calificat, semnează Mihai Istudor: ”Recitindu-l pe Caragiale…” George Baciu scrie despre iubire și despre variațiuni de ocazie. Un moment de istorie ne oferă Miron Țic, în articolul ”Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și Eminescu au poposit în Ilia”. Revista publică, în serial, romanul „Întoarcerea la rădăcini”, ajuns la episodul VI, sub tipar la Editura ”Amurg Sentimental”, aparținând lui Iulian Toma Pârvu. Pe ultima copertă sunt anunțate și cărțile în curs de apariție, iar la pagina a doua există și un ”Calendar Amurg Sentimental”. Acest număr este ilustrat cu lucrări de pictură realizate de artistul plastic Ecaterina Mihai. Revista apare în policromie. Am lăsat la urmă articolul critic ”Superficialitatea cuvântului tipărit”, la rubrica ”Puncte de vedere”, în care, Ion Machidon, cu dezinvoltură și argumente calme, scrie despre cartea ”Interviu imaginar – Antologia LSR.” 2015. O lecție de atitudine scriitoricească greu de combătut. Subscriu. Nici eu nu suport superficialitea, nici chiar atunci când, cu sau fără voia mea, cad în brațele ei ademenitoare. Ion Machidon ar putea fi un etalon de existență prin scris pentru toți scriitorii români ai acestor vremuri un pic decalibrate. Calmul, maturitatea și echilibrul pe care acesta le degajă, sunt stări la care alți confrați nu au acces nici cu laserul. Asta e situația!…
Marin Ifrim
![]() |
Referinţă Bibliografică |