Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » LANSĂRI DE CARTE » „Mireasa” aceasta ar fi tocmai Poezia.

„Mireasa” aceasta ar fi tocmai Poezia.

Iniţial intitulat Crug ( cerc, orbită, ciclu lunar) pe care m-am străduit să-l traduc apelînd la artificii grafice de genul oRaiSON(CE), ceea ce ar fi fost mai aproape de ideea de rug, cuprins în (C)rug1, dar şi de rugă, volumul a rămas cu titlul definitiv Rugă/ Oraison.

Şi nu este deloc greşit.

Căci toate poemele sunt o litanie, un ciclu de opt versuri pe treizeci de pagini. Cred că nu întîmplător!

Opt este simbolul infinitului, treizeci ar fi vîrsta desăvîrşirii, a împlinirii!

[ „E un mers în opt, siglă a identităţii(..)”[ p. 243, Creangă şi Creanga de aur, Vasile Lovinescu, Cartea Românească, Bucureşti, 1989]

 

Să fie oare Rugă/ Oraison Magnum Opus? „Regăsirea Centrului tradiţional”?

Pentru că, după cum spune V. Lovinescu2: „ Aşadar, doctrina tradiţională este în mod esenţial metafizică, esoterică, simbolică şi iniţiatică. Cel care aderă la această doctrină are ca ţel final asimilarea ei şi identificarea cu Principiul, care înseamnă suprema libertate” [ Dă-mi, Doamne, Libertate,/ ca Robul Tău,/ pribeagul,/ să zboare,/ să se-nalţe,/ să-Ţi poată trece/ Pragul”, op.cit., p. 15]

În sine, Crugul include ideea Regenerării.3. O sugerează Uroboros. [Şarpele „ce-şi muşcă coada şi se înveninează pe el-însuşi”4]. Dar pentru care singura finalitate şi beatitudine este Supremul.

„Tăcerea nu este numai un simbol imediat al lui Dumnezeu dar şi un principiu reunificator al multiplicităţii”5.[ Dă-mi, Doamne,/ aripi albe/ de fluture/ plăpînd,/ pe care/ crească-n pete/ Tăcerea/ din Cuvînt”, op.cit., p. 7].

„ Între canon şi libertate, creaţia este darul omului pentru harul primit”6.

Am mai spus:

Gh. A. Stroia scrie poezie ca şi cum ar respira. Şi am şi explicat semnificaţia actului de a respira/ in-spira[ a se vedea art. „Ca întoarcerea fiului risipitor”, Armoniiculturale.ro, iunie 2017].

Melodicitatea, muzicalitatea versurilor au uşoare tente arhaice, de doină românească.

Amprenta versurilor lui este însă Comuniunea.

„Creaţia nu mai este act iniţial; este posibilă în orice punct unde explodează flăcările Neîntinderii. A fi legat unul de altul într-o fecundare creatoare, nu este numai scopul iubirii, ci al oricărei comuniuni( cunoaşteri) superioare, oricare ar fi ea”[ E. Jünger, Vizită la Godenholm, apud V. Lovinescu. Op. cit., p.294].

Şi mai departe:” Miracolul iniţiatic consistă în faptul că, pornind să peţească o idee, eroul se întoarce cu o mireasă”(p. 400, idem)].

   „Mireasa” aceasta ar fi tocmai Poezia.

Cu „trup de vânt/ şi ochi de curcubeu;” (p.5), „mîini de argint” (p.8),[ „conştiinţa”(p. 9). „dor de ducă” (p.10), „suferinţă” (p. 11), „bucurie” (p.12), „înţelepciune” (p.13), „doar credinţă”(p.14), „Libertate” (p.15) „doar un gînd”(p. 16), „vise-n noapte/stele aprinse-n şoapte” (p.17), „ o Speranţă” (p.18), „neputinţă”(p.19), „ramul”(p. 20), „răsărituri”(p. 21), „şoapte line”(p. 22), „verde iarbă”(p.23), „hrană vie/ Şi apa Ta cea lină”(p.24), „ ochi să văd,/ urechi/ ca să ascult”, (p.25), „zîmbet/ sincer/ şi caldă-mbrăţişare,/ flori/ de prietenie/şi lacrimi iertătoare” (p.26), „somn curat” (p.27), „ doar Iubire” (p.28), „ valul lin/ peste nisipuri sterpe” (p. 29), „ crudul rug” (p.30), „zile albe” (p. 31),] „zid cetăţii şi prooroci curaţi”( p.32), „frunza vie/ a codrului/ stingher”(p. 33), „rod bogat/ între-ale/ vieţii zile” (p. 34).

 

Aceea care face să dispară „ (…) ceaţa/ deasă, deasă,” din poemul de deschidere [ Motto: p. 3] printr-o Alchimie care readuce Poetul în starea de Rugă: „Dă-mi, Doamne”, leitmotivul care re-poziţionează pe autor în postura de creatură şi care se vrea binecuvîntat de Lumina din care a purces.

 

 

 

 

 

Virginia Bogdan

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

——————————————————————–

 

  1. „Dă-mi Doamne,/ crudul rug/ să-mi înverzească-n palmă,(…)”, [p. 30, Rugă/Oraison, Gh. A. Stroia, Armonii culturale, Adjud, 2004, Traduction Virginia Bogdan]

** Vasile Lovinescu şi Funcţiunea tradiţională, Rosmarin, 1998, Bucureşti, p.54

  1. ”Regenerarea Iniţiatică”, idem, p.72
  2. Ibid. p.109
  3. Ibid., p.123
  4. Ibidem, p. 293

 

 

 

 

În ce limbă o fi gîndit Dumnezeu Poezia?

În CUVÂNT-UL LUI, desigur!

Descoperim! Că orice limbă are poeticitatea ei. Că fără traduceri nu putem vorbi de comunicare. Că fără comunicare între două culturi se manifestă iminenţa unui pericol.

Pînă şi Olimpul s-a golit de zei!!! Atenţie! Apropierea de Poezie şi de Poet nu poate fi decît benefică. Puterea vremelnică a lumii nu are decît de „cîştigat”. Poetul şi Poezia NU mai sunt „inutile” şi NU mai trebuie alungaţi „din Cetate” cum pretindea Platon în vremea Antichităţii. Poetul şi Poezia SUNT mai necasari ca niciodată vieţii atît de dereglate a ceea ce ar trebui să fie o Cetate. Cetatea însăşi presupune norme, reguli de convieţuire, rigurozitate, trăinicie, iubire, sensibilitate, echilibru. Iar cel mai în măsură să ofere, să sugereze prin scrierile sale, tocmai SENSUL vieţii este Poetul. Prin Cuvânt!

.

Cum spuneam, Cuvîntul are multiple semnificaţii şi multiple valenţe. Este Cunoscător: „ Cuvântul/ încerca din răsputeri/ să încapă în colţul unui cerc;/ nu-l pasionau…formele goale./ Ştia doar că sufletul/ este un cerc perfect.”( Geometrie, idem, p. 53, s.n.). Sediul divinităţii este sufletul. Iar cercul este perfect.Ca şi CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! Cuvîntul este îndrăgostit şi slab: „ Cuvântul/[…] făcuse o pasiune nebună/ pentru Lună./ -Dragă,/ de ce mă tratezi mereu…de sus?”( Lunatic, ibid. p. 61). Umorul este inclus! Şi calamburul de calitate: „ Cuvântul/ şi-a scris singur…/ requiem-ul;/ o patetică risipă de note./- Eu l-am ajutat/ pe Mozart…să moară!”( Requiem, ibid., p. 65). Cuvântul este sentimental. Şi are şi conştiinţă: „Cuvântul/ mergea des la biserică,/ la spovadă;/ sub patrafirul popii,/ îşi frîngea mâinile./ -Părinte, am păcătuit,/ iartă-mă, sunt…Mândru!” ( Sinceritate, ib., p. 73). Cuvîntul este …pentru unii…”absurd”: „ Cuvîntul/ şi-a dorit să moară/ pe scenă;/ jucase prea multe roluri:/ comedii, drame, estradă./ A răposat în piesa favorită-/ teatru absurd” ( Actorie, ib., p. 86). Cuvîntul este melancolic: „ Cuvântul/ a ieşit la plimbare/ prin parc;/ doar era toamnă,/ frunze-îngălbenite file./ Şi-ar dori să vină…/primăvare” ( Toamnă, ib., p. 93). Cuvîntul este UMAN*!: „ Cuvântul/ a fost înmormîntat/ cu mare pompă;/ au plâns cărţile, poeziile, / a plâns luna, au plâns stelele…/ Epitaful:/ NIMENI”** ( Epitaf, ib., p. 97); „ Cuvântul/ a dat anunţ/ la matrimoniale;/ doar era singurul burlac/ din cultură./- Singur, sublim, versatil,/ caut…imposibilul” ( Matrimoniale, ib., p. 109); „Cuvântul/ s-a trezit/ de dimineaţă;/speră la o nouă zi/ cu soare,/- Sorb viaţa,/ ca pe o cafea bună!” ( Cafea bună, ib., p. 117). Şi, mai cu seamă, Cuvântul are conştienţa virtuţilor sale, pe care o afirmă fără putinţă de tăgadă: „ Cuvântul/ se joacă de-a cuvântul,/ întotdeauna;/ şăgalnic, romanţios,/ dur, uneori imposibil./ -Nu vi se pare normal?/ Sunt…Zeul Suprem!”( Zeul, ib., p.105).

 

 

Poemele semnalate fac parte din volumul recent apărut, semnat de Poetul Gheorghe A. Stroia, Cuvântul, în variantă trilingvă,română, franceză, engleză şi are drept poem central, care însumează toate valenţele Cuvântului, poemul Neştiinţa. Îl voi cita integral:

                 „Neştiinţa// Cuvântul/ obişnuia să meargă/ la biserică, de sărbători;/ îi era lehamite doar de babele/ce-i comentau neştiinţa./ Nutrea, mereu, speranţa/ că va întîlni…CUVÂNTUL” (op.cit., p. 129).

Căci, ceea ce ar trebui să „întîlnim în biserică” este, desigur, Viaţa adevărată! Arareori întîlnită. Dar tocmai asta caută Cuvîntul să ne transmită: Profunzimea trăirii în Adevăr, Calea de a-L descoperi. Poemul poate fi considerat o dovadă a Slavei lui Dumnezeu/CUVÂNTUL, mărturie pravoslavnică, prin extensie de sens.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Virginia Bogdan

 

 

 

 

 

 

 

 

 

————————————————

Cuvântul/ Le Mot/ The Word, Gheorghe A. Stroia, Armonii culturale, Adjud, 2017, Traduction Virginia Bogdan, Tranlated by Elena Angelica Androni.// n.n. Citatele sunt din ediţia bilingvă, română, franceză, 2017.

* Întrupat, deci!

** NIMENI are corespondent în franceză: PERSONNE; care este echivalentul românescului nimeni termen care se referă la persoane– şi nu la lucruri!- prezente or absente.