Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Valeriu Dulgheru: Masochismul ca trăsătură națională

Valeriu Dulgheru: Masochismul ca trăsătură națională

Există la neamul nostru o înclinare spre masochism, spre autobiciuire, subapreciere. Întâlneşti deseori pe unii care primesc plăcere din ai beşteli pe ai săi. Se întâmplă întocmai ca în bancul: „Avram îi spune lui Iţik: Ştii, Izea a devenit director. Iţik: Cine, Izea? Foarte deştept băiat. Merită pe deplin! Se întâlneşte Nicolae cu Vasile. Nicolae îi spune lui Vasile: ştii, Ion a devenit director. Vasile: cine, Ion? E un tâmpit, un nimeni”. Cu regret, este o caracteristică care ne caracterizează.

Este şi cazul recent al Maiei Sandu, care a creat aşa cum a putut pe centru-dreapta (ceea ce nu există, deocamdată pe dreapta) o alternativă blocului Dodon-Plahotniuc dar ea continuă să fie beştelită. Câtă zarvă a stârnit printre unionişti declaraţia dnei M. Sandu (cred şi eu că nu a fost cea mai inspirată!) la cel de-al doilea Congres al partidului PAS. Eu întotdeauna am plasat partidul PAS pe segmentul de centru-dreapta (acolo unde a fost PLDM) şi că are toate şansele să fortifice acest segment. Pe segmentul de dreapta, dacă se va ajunge la o unificare a forţelor şi va accede în parlament, să dea domnul să ia 20-30% de mandate. Dar pentru a promova idealul Naţional de Reunire, oare nu va avea nevoie de un aliat? De unde această prostie de aţi tăia toate punţile. Deunăzi un trubadur de-al lui Plahotniuc C. Ciurea declarase la una din scandaloasele emisiuni de la „Fabrica” că „…Maia Sandu ar fi fost mai rău preşedinte decât Dodon”. Întrebarea e: pentru cine? Pentru stăpânul său Plahotniuc – categoric Da! Dar pentru marea majoritate Dodon este o adevărată belea, o ruşine a Neamului. Cu un aşa zis preşedinte ne-am făcut de râsul lumii. Iar unii dintre unionişti continuă să arunce cu pietre în Maia Sandu, un potenţial aliat. Continuăm să călcăm pe greblă ca proştii.

Ce am câştigat noi, cei de dreapta din lupta fratricidă dintre Ghimpu şi Filat, aflaţi din punct de vedere ideologic foarte aproape? A câştigat doar Plahotniuc care metodic la început l-a scos pe linie moartă pe concurentul politic principal V. Filat (care în 2010 a luat 32 de mandate), iar acum l-a scos şi pe M. Ghimpu cu ce a mai rămas din PL. În ambele cazuri Plahotniuc a folosit aceeaşi schemă. Favorizarea expulzării din PLDM (evident folosind miopia politică a lui V. Filat) rând pe rând a celora care formau scheletul (A. Tănase, V. Nagacevschi, M. Godea, Iu. Leancă) şi, în final, arestarea îngâmfatului şi înfumuratului V. Filat, punând punct duelului pentru supremaţie dintre cei doi Vlazi. În cazul PL a favorizat la început plecarea reformatorilor în frunte cu I. Hadârcă, după care l-au urmat A. Guţu, V. Marinuţă, A. Şalaru (culmea, ultimul a fost demis din funcţia de Ministru al Apărării de către Dodon la cererea lui M. Ghimpu!), iar de jumătate de an l-a pus în arest interminabil la domiciliu pe D. Chirtoacă, locomotiva PL-ului, fără de care PL nu mai poate fi o forţă decizională. Ca un bun psiholog (să-i dăm cezarului ce-i a cezarului!) Plahotniuc cu forţe relativ mici (partidul său nu a depăşit niciodată numărul de 20 de mandate) astăzi conduce acest stat capturat cu o majoritate confortabilă sclipuită aşa cum l-a dus capul.

Îl ascultam cu stupoare pe un fost coleg, fost profesor universitar (vechi frontist, care s-a aflat lângă Roşca până în ultimul moment) care la unul din recentele proteste lansa cu spume la gură tot soiul de zvonuri (preluate probabil din ziarul Socialistul!) despre 7 vile ale lui Ghimpu, furturile de milioane ale lui Chirtoacă de la Primărie şi alte gogomănii. Nu am putu să mă abţin, punându-i întrebarea „Cum vedeţi anihilarea grupului Dodon-Plahotniuc dacă noi vom continua să ne mâncăm înde noi?”. Până şi primatele se comportă mult mai înţelept decât oamenii. Doi câini se vor lupta pe viaţă şi pe moarte pentru supremaţie la stână, însă vor înceta lupta fratricidă şi se vor avânta împreună asupra haitei de lupi care va da târcoale stânei. Noi, segmentul unionist, suntem înconjuraţi de haite de lupi hapsâni, însă continuăm să ne luptăm aprig între noi până la victoria finală a lupilor. De ce se întâmplă aşa în special pe segmentul de dreapta-centru dreapta?

Este şi cazul primarului D. Chirtoacă. Chiar dacă a avut unele greşeli (dar cine nu le face când lucrează. După cum menționa ex prim ministrul Ion Sturza atunci când semnezi mii de documente nu este greu să și te greșești) nu a meritat ceea ce i se întâmplă. El totuşi e cel care a salvat Chişinăul de o guvernare comunistă. Prin victoria sa la primărie în 2007 el a reînviat speranţa tinerilor spre un viitor mai bun care a răbufnit la 7 aprilie 2009, distrugând mitul despre betonul comunist, făcând în el prima fisură. Intrat în marea politică basarabeană în 2007 D. Chirtoacă a devenit de la bun început locomotiva Partidului Liberal în următoarele alegeri parlamentare din 2009, 2010, 2014. Cu regret, în timpul primei crize interne a PL-ului din 2013, când grupul reformator în frunte cu I. Hadârcă a cerut lui M. Ghimpu să cedeze conducerea partidului lui D. Chirtoacă, ultimul nu a depăşit bariera de a se transforma din nepot în adevărat lider al Partidului (privit sub alt unghi aceasta demonstrează de altfel lipsa dorinței de putere cu orice preț), fapt ce a costat partidul prin continuarea procesului de dezintegrare și distrugerea lui de facto. O şansă pentru partid, dar şi pentru D. Chirtoacă în situaţia în care se află, ar fi aducerea lui în fruntea PL-ului. Mulţi ar spune că e târziu, mult prea târziu. De acord, însă în perspectiva unor iminente tratative de creare a Alianței ”Centenarul” prezența PL-ului în frunte cu D. Chirtoacă ar fi extrem de benefică și absolut necesară. D. Chirtoacă ar fi un bun partener de discuții la mesele rotunde cu foștii săi colegi, care ceva timp în urmă îl doreau în fruntea Partidului.

Totuși în funcția de primar al Capitalei Dorin Chirtoacă a făcut multe lucruri bune pentru orășeni care îi vor imortaliza numele. Să luăm lacul ”Valea Morilor”. Din ceea ce făcuse Voronin din el (dorea să-l desece, iar terenurile obținute să le împartă lupilor să-i comuniști veșnic flămânzi, ca de altfel și stadionul republican distrus de el) D. Chirtoacă a creat un adevărat colțișor de rai pentru orășeni cu cascada de havuzuri, scări ornamentate și litoralul bine amenajat, un loc vizitat de turiști. Merită să fie apreciat acest efort chiar și de orășenii cu alte viziuni politice (dar tocmai dintre aceștia sunt cei mai mulți care se odihnesc în acest loc).

A urmat o adevărată activitate de bun gospodar a primarului prin organizarea asamblării troleibuzelor la Chisinau, o soluție mai ieftină (decât a socialiștilor!), cu crearea de locuri de muncă, fapt ce a permis reînnoirea parcului de troleibuze. Acest proiect a culminat cu crearea unei linii de troleibuz fără fir care leagă aeroportul național cu Chișinăul, o problemă permanentă a călătorilor. Cine dorește să vadă deosebirea între ceea ce a fost și ce este poate compara transportul public din Chișinău cu cel din  Bălți, care prin conducerea ”înțeleaptă comunistă” (aproape tot timpul la cârma capitalei de Nord s-au aflat primari comuniști!), iar acum condus de un primar fugar (dar nu arestat ca Chirtoacă!), a rămas la nivelul celui sovietic. Chișinăul cu străzi renovate precum Alba Iulia, Aleco Ruso, Vasile Alecsandri, Grigore Vieru, Muncești, strada pietonală ș.a. se transformă încetul cu încetul într-o capitală europeană, chiar dacă sunt încă multe probleme.

Ca inginer pot declara cu certitudine că la reconstrucția arterei principale a Capitalei – bulevardul ”Ștefan cel Mare și Sfânt” și Negruți primarul D. Chirtoacă a procedat ca un adevărat gospodar, inginerește, cu toate că a avut de suportat atâtea bădărănii din partea a tot soiul de derbedei socialiști. Din lipsa banilor dar pe alocuri și din proasta organizare a lucrărilor proiectul a durat (călătorind des la Iași și acolo ceea ce astăzi a devenit o bijuterie (pasaje subterane, căi de tramvai ș.a.) a durat câțiva ani. La început a schimbat țevile rețelelor de canalizare și alimentare cu apă și alte comunicații (care nu au fost schimbate de vreo 50 de ani) cu ramificații spre străzile adiacente (pentru a nu distruge asfaltul ulterior). Cu riscul de crea anumite incomodități și a nimeri sub criticile orășenilor, speculate intens de țipălăii socialiști, mai multe porțiuni săpate nu le-a pavat pentru a nu arunca bani în vânt, fiindcă la reconstrucția bulevardului ele ar fi fost demontate. Acum spre sfârșitul lucrărilor putem spune că Chișinăul are o arteră centrală demnă de o capitală europeană. Și acesta este și meritul lui Dorin Chirtoacă.

Cu ce însă este răsplătită munca acestui împătimit al Chișinăului? Cu această uitare nemeritată chiar și din partea la ai săi! Cu organizarea unui referendum de demitere a lui, declarat de trubadurii socialiști spre binele chișinăuienilor. Brașoave! Demni de idolii lor ca adevărați nepoți ai lui Il’ici socialiștii vor să se revanșeze pentru pierderea lui Dodon din 2011, a Z. Greceanîi în 2015. Pe ei nu-i interesează nevoile orășenilor. Scopul scuză mijloacele: a-l da jos pe D. Chirtoacă, care a făcut atâtea pentru Capitală, și a-l instala pe Ivan Ceban. În acest scop Dodon l-a parașutat pe Ivan Ceban din fotoliul cald de parlamentar în scaunul de consilier municipal numai cu scopul de a zădărnici activitatea normală a lui Chirtoacă, transformând ședințele Consiliului în adevărate arene de circ cu clovni socialiști. Acest nimeni cu aere de atotștiutor (în special după ce a devenit mare consilier la Dodon (stăpânul știe cum să-și răsplătească sluga), această nulitate ar fi o adevărată catastrofă pentru Capitală. Un tip care în viața lui nu a făcut nimic bun, absolut nimic. Mereu aflat pe baricade (la început comuniste apoi socialiste!), mereu cu bidoane făcând gălăgie (când era cu comuniștii) și cu garduri în spinare la showurile socialiste de pichetare a ”construcțiilor neautorizate”, când să mai aibă timp să facă ceva bun pentru orășeni. Este a mirării că în aceste condiții de blocare aproape totală din partea Consiliului municipal D. Chirtoacă a reușit totuși să facă mai multe lucruri bune. Vi-l puteți imagina pe acest Ivan Ceban primar al Chișinăului? Cu D. Chirtoacă Chișinăul s-a îmbogățit, pe lângă lucrurile bune și frumoase, cu străzi care poartă numele marilor fii ai Neamului Gr. Vieru, E. Doga, I. Vatamanu, L. Istrati ș.a. Cu un Ivan Ceban se va reveni la denumirile străzilor de Sibirskaja, Leningradskaja ș.a. Este absolut clar că acest referendum organizat de Dodon ajutat de Plahotniuc trebuie să fie boicotat de toți alegătorii lui D. Chirtoacă chiar dacă unii au fost în anumite momente dezamăgiți în Chirtoacă. Pierderea Capitalei este un prim pas spre preluarea totală a puterii centrale de către forțele proruse în frunte cu Dodon.

Pentru a nu se întâmpla această catastrofă în alegerile parlamentare din 2018, pentru a nu se repeta anul 2001 când dezbinarea dintre noi ia adus pe comuniști la o guvernare de opt ani, trebuie să ne unim, să trecem la treabă așa cum ne-au îndemnat tinerii la manifestarea din 20 august de la București. A venit timpul să ne strângem rândurile fiindcă am rămas puțini. În calitate de ostași de rând trebuie acceptați toți cei cu inima română chiar dacă în anumite perioade au făcut greșeli. Nu pot fi iertați doar iude alde Roșca. Cei peste 30% din electoratul unionist, numărul cărora e în creștere, așteaptă coalizarea forțelor naționale, maturizarea lor și ieșirea lor din perioada copilăriei. Dacă liderii partidelor unioniste vor lăsa frustrările din trecut, vor trece peste obidele personale și se vor axa pe realizarea idealului național, vor fi în stare să creeze această Alianță funcționabilă cu un lider incontestabil din afara lor, capabilă să fructifice cele peste 30% din electoratul unionist.

Să ne ajute Dumnezeu!!!

——————————–

Valeriu Dulgheru

Chișinău

1 octombrie 2017