Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » 1 DECEMBRIE » LIVIA CIUPERCĂ: SFÂNTĂ DATORIE

LIVIA CIUPERCĂ: SFÂNTĂ DATORIE

Suntem vlăstare din aceeaşi rădăcină genetică şi formăm tulpina  încoronat tricoloră, fără a ţine cont unde sălăşluiesc graniţele cele oficiale. Graniţa străbună este în inimile noastre şi ea cuprinde ceea ce ştim fără a fi măsurat vreodată „Grădina Maicii Domnului”, de-a pururi, Ocrotitoarea!
Datoria noastră este să nu uităm că la 1935 de ani de la naşterea Regelui DECEBAL, DACIA noastră cea străbună era puternică – şi sfânta dovadă o reprezintă strămoşii noştri paterni care zâmbesc în chip cioplit din piatră (nenumăraţi Tarabostes) – până la Roma şi-n atâtea alte puncte (cu nume, generic, spaţiul balcanic).
Evoluţia Poporului Român, care s-a zămislit în învăluiri milenare, a cunoscut viscoliri – nu de puţine ori sângeroase. Toate au vizat zvâcniri de dominaţie şi de supremaţie, asupra acestui pământ binecuvântat de Bunul Dumnezeu.
Şi-am fost stavilă în faţa atâtor năvălitori! Şi-au fost multe momente de fineţe diplomatică, prin care am BIRUIT: momentul 1600, întru vrednica amintire a lui Mihai Viteazul; momentul ianuarie 1859, când Moldova şi Ţara Românească,  au format Regatul ROMÂNIA momentul 1877, când România îşi va dobândi Independenţa; momentul august 1913, când Regatul României dobândeşte Dobrogea de Sud (Cadrilaterul); momentul „Pe aici nu se trece!” (iulie – august 1917) – jertfa de sânge pe traiectul Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, sub comanda unor vajnici eroi, Generalii: C-tin Christescu, C-tin Iancovescu, Aristide Razu, Grigore Bunescu Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu etc.; momentul 27 martie 1917, când Sfatul Ţării de la Chişinău votează Independenţa faţă de Rusia Bolşevică şi Unirea cu România; momentul noiembrie 1918, când românii şi ucrainenii din fostul Ducat al Bucovinei votează Unirea cu Regatul României; Actul Unirii de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 – Cartea sfântă a marelui popor român.
 Dragi părinţi, bunici şi străbunici, vă revine sacra misiune de a le vorbi copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor dvs. despre Primul Război Mondial, despre jertfa de sânge a Românilor, în marea lor majoritate ţărăni. Să deschidem Cartea şi să citim. Cei mari să ne reamintim şi să fim capabili să spunem celor mai mici decât noi; iar cei mici au datoria sacră să întrebe, să afle şi să ştie ADEVĂRATA ISTORIE A ROMÂNILOR.
N-avem nicio scuză a spune: am uitat, nu ştiu, la ce-mi trebuie?!
Când trecem pe lângă un monument să facem semnul crucii.
Crucea ne-a însoţit şi ne însoţeşte în toată viaţa noastră.
Să fim adevăraţi creştini!
Dragi elevi, n-avem voie să spunem nu am învăţat lecţia asta. Nu! ISTORIA NEAMULUI este o LECŢIE SACRĂ. Ea este singura lecţie ce TREBUIE să se ştie!
                E o datorie sfântă!
Dragilor, să învăţăm Lecţia CENTENARULUI!
Să luăm exemplul înaintaşilor noştri. Vă amintiţi oare?
La 20 august 1470, după o bătălie cu tătarii, Ştefan cel Mare a plantat o pădure de stejari în Poiana Teioasă (judeţul Botoşani); iar în anul 1497, după bătălia de la Codrii Cosminului, din a sa poruncă, s-a plantat o altă pădure de stejari. În anul 1938, la 20 de ani după marea victorie de la Mărăşeşti, se va înălţa Pădurea sacră de stejari de la Mărăşeşti (de-a lungul malului drept al Siretului).
Dar noi, dragi Români, la 100 de ani de la Marea Unire, unde plantăm – şi noi – o pădure sacră ?
Livia Ciupercă
Iaşi, 1 octombrie 2017