Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » LIGYA DIACONESCU / CU TOAMNA ÎN SUFLET ŞI TRUP / Poeme

LIGYA DIACONESCU / CU TOAMNA ÎN SUFLET ŞI TRUP / Poeme

TOAMNA IUBIRII

 

E toamnă , se scutur copacii

Se leagănă frunzele-n vânt

Pe lac le admiră cârmacii

Din barcă si noi, murmurând

 

E toamnă afară, în suflet

E cald şi-o iubire curată

Pe creştet se-asează noi frunze

Picturi mii se-aştern peste baltă

 

E toamnă, citeşte-mi iubirea

În glas de tăceri tăinuite

Şi-n marea de frunze din barcă

Îţi simt mângaierea, iubite

 

De şoapte se scutur copacii

Când mă -mbratişezi simt fiori

Ne cântă o linişte-n pace

Al vieţii mirific décor

 

Trec stoluri de păsări în V-euri

Ne binecuvantează pe veci

În zeci de iubiri şi săruturi

Îţi simt doru-n suflet când pleci

 

E-o rodnică toamnă, din vise

Se naşte-n noi unul din doi

Un singur trup şi- o singură fiinţă

Din cununuia rodului din noi

 

 

RODNICIA TOAMNEI

 

E toamnă, se scutur castanii

Şi vinu-n pocale se scurge

Se-adună porumbul prin holde

Şi ţuica-n cazane tot curge

 

Magiunul cu nuci fierbe-n vatră

Zacusca în tuciuri adună

Vinete, gogoşari, ciuperci, ce minune

În glas de aromă divină.

 

Pe pilostrii bulionul se naşte

Compotul din struguri şi caise şi mere

În clocote fierbe transformându-se agale

În cămară-i bogaţia toamnelor mele

 

Dulceaţa de piersici şi pere şi prune

Se-adună-mpreună cu uleiul de nuci

Şi untu’-nmiresmat de castane şi-alune

Şi grâu-n hambare şi prunele-afumate şi dulci

 

Simt mirosul cu poftă venind din cuptor

Poale-n brâu din făină din grâul cel nou

Şi-al pâinii dospite, picturi-n décor

Multumesc, Doamne, pentru-al toamnei izvor!

 

E rece dimineaţa în toamnă târziu

Culesul se termină-n seară

La clacă se-adună fete, băieţi, Bunici şi parinţi,

în poveşti despre vară

 

Se nasc noi iubiri în tainice dorur

i Şi în frumuseţea toamnei bogate

Nunţi faine se-ncing cu suflete-n zboruri

Izvoare vor cerne poveşti minunate

 

 

TOAMNA

 

Toamnă veşnic aurie,

Ai adus peste câmpie

Bogaţia minunată

Şi pe dealuri şi în vatră

 

Strugurii se-adună-n vie,

Mustul curge-rodnicie

Tulburelul în butoaie

Şi pastrama cea de oaie

 

În borcane din livezi

Gem, dulceţuri tot aşezi

Şi -n hambare, grâul sfânt

Şi porumbul strălucind

 

Pe cer păsari călatoare

Se îndreaptă-n zbor spre soare

Frunzele-n covor se-aştern

În picturi culori se cern

 

 

 

FRUNZE ARĂMII

 

Frunze arămii, roşcate,

Despletite zboară-n şoapte

Le-a cules vântul pe ram

Mi le-a aşezat pe geam

 

În covore se aşează

În picturi calde dansează

Frunzele-n ultimul vals

Cu dureri ascunse-n glas

 

Sunt copacii trişti din nou

Înt-un cânt fără ecou

Gându-i ceartă în tăcere

Printr-o caldă mângâiere

 

Repetabila poveste

Dă copacilor de veste

Că-n curând în primavară

Frunze noi îi răsar, iară

PRIN PLOAIE

 

Simt cum sărutul ploii – nviforate

Se stinge adânc când vântu-i îngheţat

Prin despărţirea noastră ce o cântă

Nevasta cerului cu ochiul spart

 

Acasă mă aşteaptă dorul tandru

De ochii tăi ce-i vreau înseninaţi

Prin veşnicia vieţii unui astru

Ca soarele pe vârfuri de Carpaţi

 

Un dor ce curge cald şi greu prin vine

Ca Dunărea, încet, pe la Cazane

Un dor de mamă, ţară şi de tine

De tot ce-i mai frumos, de bună seamă

 

Simt cum prin ploaie sufletele blânde

Se contopesc prin sute de trăiri

În agonia clipelor pierdute

Prin România, printre nemuriri

 

 

SFÂRŞIT DE TOAMNĂ

 

O vioară cântă-n seară

Muzicant e greieraşul

Prin miros târziu de toamnă

Îşi tot caută sălaşul

 

O furnică hărnicuţă

Cară -n spate-un munte mare

Şi în raza caldă-a serii

Cheamă puii la culcare

 

O bunică grijulie

Pune varza la murat

În borcane colorate

Gogonele-a aranjat

 

 

LIGYA DIACONESCU


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.